ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 247/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 247/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

și procedura derulată în primul ciclu procesual.

Prin cererea înregistrată inițial pe

rolul Tribunalului Dolj, la data de 01 iulie 2009, reclamantul C.T. a chemat în

judecată pe pârâta A.N.R.P., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța,

să fie obligată pârâta să dispună transferul sumei de 500.000 lei reprezentând

despăgubiri în numerar, conform Deciziei nr. 2354 din 28 mai 2008 emisă de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în conformitate cu sentința civilă nr.

1584 din 18 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr.

864/CIV/2005 rămasă definitivă și irevocabilă.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 2354 din 28 mai 2008 emisă de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost dispusă măsura acordării de despăgubiri,

în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în conformitate cu sentința civilă

nr. 1584 din 18 noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Dolj, definitivă și irevocabilă.

A mai arătat că la data

de 06 august 2008, în conformitate cu cererea din 06 august 2008 și-a exprimat dreptul

de convertire a titlului de despăgubire, în titluri de plată pentru suma de 500.000

lei și titluri de conversie pentru suma de 90.502,02357 lei, însă, de la data

manifestării dreptului de opțiune și până la data introducerii prezentei

acțiuni a trecut mai mult de un an și nu s-a efectuat transferul despăgubirilor

în numerar a sumei de 500.000 lei.

Consideră reclamantul

că prin comportamentul pârâtei se ajunge atât la încălcarea art. 6 din C.E.D.O,

cât și la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, întrucât absența totală a

despăgubirilor creează o sarcină excesivă în ceea ce îl privește, incompatibilă

cu dreptul la respectarea bunurilor garantat de art. 1 din protocol.

Prin întâmpinare,

pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat

excepția necompetenței materiale a instanței, în raport de prevederile art. 1 alin.

(1) din H.G. nr. 361/2005 și art. 3 pct. 1 C. proc. civ., precum și

excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată, iar

pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.

Prin sentința nr. 1576

din 05 noiembrie 2009, Tribunalul Dolj a admis excepția necompetenței materiale

invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel Craiova, secția Contencios Administrativ și Fiscal.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, iar prin sentința nr. 70

din 11 februarie 2010, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul C.T.

în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., ca prematur formulată.

În motivarea

soluției, prima instanță a reținut următoarele considerente:

Prin sentința civilă nr.

1584 din 18 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 864/CIV/2005

a fost modificată în parte dispoziția nr. 11592 din 19 iulie 2005, emisă de

către Primăria Municipiului Craiova, prin care s-a stabilit cuantumul

pretențiilor de restituire în echivalent la valoarea de 5.905.202.357 lei.

Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor a soluționat Dosarul intern cu nr.

12100/CC din 06 aprilie 2006 și a emis în favoarea reclamantului Decizia nr.

2354 din 28 mai 2008, reprezentând titlu de despăgubire pentru suma de

5.905.202.357 lei.

Reclamantul a

înregistrat la A.N.R.P. cererea de opțiune sub nr. 05758 din 06 august 2008,

fiind emis titlu de conversie, respectiv, Decizia nr. 570 din 12 august 2008

pentru suma de 90.520,24 lei reprezentând un număr total de 90520 de acțiuni cu

valoare nominală de 1 leu, urmând ca A.N.R.P. să emită în favoarea

reclamantului un titlu de plată pentru suma de 500.00 lei, maximul care poate

fi acordat în numerar, potrivit art. 3 lit. h) din Legea nr. 247/2005 coroborat

cu prevederile art. 14 1 alin. (3) din același act normativ.

Reținând

incidența prevederilor art. 182 lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005

și art. 18.1 lit. a) din Normele de aplicare și având în vedere că, până

în prezent, plata despăgubirilor în numerar s-a realizat în limita disponibilităților

financiare până la cererea de opțiune înregistrată sub numărul 03270 din 11

martie 2008, cererea de opțiune formulată de reclamant fiind înregistrată la

A.N.R.P. sub nr. 05758 din 06 august 2008, prima instanță a reținut

că acțiunea formulată de reclamantă față de A.N.R.P. apare ca prematur

formulată, în condițiile în care, deși creanța solicitată de

reclamant este certă și lichidă, nu este exigibilă.

Prin Decizia nr. 5355

din 02 decembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal, s-a admis recursul, formulat de

reclamant s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași

instanță.

pronunțată în fond după casare

În cel de-al doilea

ciclu procesual, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, prin sentința nr. 583 din 14 noiembrie 2011, a respins acțiunea

ca prematur formulată.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de rejudecare a apreciat

întemeiată excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtă,

reținând în acest sens următoarele:

Conform art. 182 alin.

(4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 cu modificările și completările aduse

prin O.U.G. nr. 81/2007 și H.G. nr. 128/2008 pentru accelerarea procedurii de

acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, reclamantului i

s-a emis titlul de conversie prin Decizia nr. 570 din 12 august 2008, urmând ca

A.N.S.D. să emită în favoarea reclamantului titlul de plată pentru suma de

500.000 lei, maximul care poate fi acordat în numerar, potrivit prevederilor art.

3 lit. h) din Legea nr. 247/2005 coroborat cu prevederile art. 141 alin. (3)

din același act normativ și să transfere despăgubirile în numerar, în

condițiile art. 182 pct. 4 din H.G. nr. 128/2008 și art. 182 lit. a) din Titlul

VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările aduse prin O.U.G. nr.

81/2007 care prevăd că "emiterea unui titlu de plată și plata

despăgubirilor bănești în numerar către persoanele îndreptățite, se va dispune

în termen de 15 zile de la existența disponibilităților financiare în contul A.N.R.P."

în ordinea depunerii cererilor de opțiune.

Prin cererea de

chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei A.N.R.P. să

dispună transferul despăgubirilor în numerar a sumei de 500.000 lei conform

Deciziei nr. 2354 diin 28 mai 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, deși în favoarea sa nu s-a emis încă titlul de plată.

Cum transferul în

numerar al sumei de 500.00 lei se efectuează numai după emiterea titlului de

plată, curtea de apel a considerat că este prematur formulată o cerere în acest

sens de către reclamant.

Pe de altă parte,

curtea de apel a avut în vedere și prevederile art. 3 alin. (1) din O.U.G.

nr. 62/2010, potrivit cărora, emiterea titlurilor de plată prevăzute de Titlul

VII este suspendată pe o perioadă de 2 ani, iar persoanele care sunt

îndreptățite la emiterea unor astfel de titluri urmează să le primească după

expirarea acestei perioade. După emiterea titlului de plată, plata

despăgubirilor bănești în numerar către persoanele îndreptățite se va dispune

în ordinea depunerii cererilor de opțiune și în limita disponibilităților

financiare în contul A.N.R.P. potrivit dispozițiilor legale menționate

anterior.

reclamantului.

Reclamantul a atacat cu

recurs sentința menționată, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii,

pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 8 și 9 și 3041

C. proc. civ.

În esență, recurentul

– reclamant a criticat sentința sub următoarele aspecte:

- instanța de fond a

încălcat prevederile art. 1 din Codul civil și art. 15 alin. (2) din

Constituția României, aplicând retroactiv dispozițiile art. 3 alin. (1) din O.U.G.

nr. 62/2010, act normativ ulterior atât cererii de opțiune nr. 5758 din 6

august 2008, cât și cererii de chemare în judecată înregistrate la data de 01

iulie 2009.

- prin pronunțarea soluției

ca efect al admiterii unei excepții, fără a fi respectate îndrumările instanței

de control judiciar, au fost încălcate prevederile art. 3 C. civ., potrivit cărora

judecătorului nu îi este îngăduit să refuze a judeca, precum și dreptul de

acces liber la justiție, reglementat prin art. 21 din Constituție, republicată,

și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale.

- instanța a

interpretat greșit dispozițiile art. 182 lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

nefiind avute în vedere și dispozițiile art. 3 lit. h) și art. 141, alin. (3)

din titlul VII al Legii nr. 247/2005, modificat și completat cu O.U.G. nr. 81/2007,

care prevăd fără dubiu un termen de 6 luni pentru transferul despăgubirilor în

numerar pentru suma de 500.000 lei.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului.

și de drept relevante.

Recurentul-reclamant

a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând, în esență,

refuzul A.N.R.P. de a efectua actele și operațiunile administrative prevăzute

în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 81/2007,

în vederea plății sumei cuvenite titlu de despăgubire în numerar, urmare a

deciziei reprezentând titlul de despăgubire nr. 2354 din 28 mai 2008, emise de

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în temeiul art. 13 alin. (1)

și art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în

domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

Analizând soluția de

respingere a acțiunii ca prematur formulată, pronunțată de instanța de

rejudecare în fond după casare în condițiile descrise la pct. I din prezenta

decizie, Înalta Curte constată că aceasta este rezultatul interpretării greșite

a obiectului acțiunii și a normelor aplicabile în cauză, în forma în vigoare în

perioada de referință.

Este adevărat că prin

cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei „să

dispună transferul despăgubirilor în numerar a sumei de 500.000 lei”, dar

instanța nu era legată de sensul literal al termenilor folosiți de parte, ci

putea califica obiectul acțiunii, în raport cu scopul real urmărit și

temeiurile de fapt și de drept indicate în motivare.

Din această

perspectivă, este evident că scopul demersului procesual al recurentului -

reclamant a constat în obligarea A.N.R.P. la parcurgerea procedurii

administrative reglementate în Capitolul V indice 1, art. 18

1

și

următoarele din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în vederea valorificării

titlului de despăgubire, conform cererii de opțiune nr. 05758 din 06 august 2008,

prin care a solicitat emiterea titlului de plată pentru suma de 500.000 lei în

numerar și emiterea titlului de conversie pentru diferența de 90.520,24 lei.

În acest sens, art. 182

din actul menționat prevede următoarele: „Titularul titlului de despăgubire va

proceda astfel:

a) dacă optează

pentru primirea exclusiv de despăgubiri în numerar, se prezintă, personal sau

prin mandatar cu procură autentică, la Direcție, care, după reținerea titlului

de despăgubire în original, îi va transfera despăgubirea în numerar în termen

de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare;

b) dacă optează

pentru valorificarea titlului de despăgubire exclusiv prin conversia acestuia

în acțiuni emise de Fondul 'Proprietatea', se prezintă, personal sau prin

mandatar cu procură autentică, la A.N.R.P., care în baza solicitării exprese a

persoanei despăgubite și după reținerea titlului de despăgubire în original,

dispune realizarea conversiei acestuia în acțiuni emise de Fondul

'Proprietatea' și instructează depozitarul central al acțiunilor emise de

Fondul 'Proprietatea' să înregistreze persoana despăgubită în registrul acționarilor

Fondului 'Proprietatea'.

c) dacă optează

pentru primirea de despăgubiri în numerar și acțiuni emise de Fondul

'Proprietatea', se prezintă, personal sau prin mandatar cu procură autentică,

la A.N.R.P. care, după reținerea titlului de despăgubire în original,

eliberează un titlu de plată pentru suma solicitată de persoana despăgubită și

un titlu de conversie, pentru diferența dintre valoarea înscrisă în titlul de

despăgubire și valoarea înscrisă în titlul de plată. Titlul de plată va fi

valorificat conform lit. a), iar titlul de conversie se va valorifica conform lit.

b)”.

Prin urmare, conform

prevederilor art. 182 lit. c), atunci când se optează atât pentru despăgubiri

în numerar, cât și pentru acțiuni, cum este cazul în speță, A.N.R.P. eliberează

un titlu de plată și un titlu de conversie pentru diferențe, titlul de plata și

titlul de conversie urmând a fi valorificate ulterior, conform lit. a) și

respectiv b).

Legiuitorul primar a

condiționat de existența disponibilităților financiare numai transferul efectiv

al sumei (art. 182 lit. a)), iar nu și emiterea însăși a titlului de plată (art.

182 lit. c)).

Aceeași este

concluzia care se desprinde și din dispozițiile art. 182 pct. 1 lit. c) și art.

182 pct. 4 din Normele metodologice modificate prin H.G. nr. 128/2008.

Împrejurarea că

ultima dintre normele administrative menționate face referire la ordinea

înregistrării cererii cererilor de opțiune nu poate paraliza, în sine, un

demers judiciar al persoanei care se consideră vătămată prin neemiterea

titlului, pentru că rolul ei este acela de a ordona activitatea autorității,

iar nu de a înfrânge principiul soluționări cauzelor într-un termen rezonabil,

garanție a dreptului la un proces echitabil prevăzut în art. 6 din Convenția

europeană a drepturilor omului și componentă a dreptului la o bună

administrare, statuat în ordinea juridică a Uniunii Europene, prin Carta

drepturilor fundamentale.

În plus, Înalta Curte

are în vedere împrejurarea că, potrivit definițiilor legale cuprinse în art. 3 lit.

h) și i) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, titlurile de plată și titlurile

de conversie sunt acte juridice emise în numele și pe seama Statului român,

care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra acestuia din

urmă, fiind menite să consolideze dreptul la un bun în accepțiunea art. 1 din

Protocolul nr. 1 adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor

omului și libertăților fundamentale, în timp ce plata sumei cuvenite în numerar,

atribuirea acțiunilor și celelalte operațiuni ulterioare țin de punerea în

executare a acestor acte juridice.

În dezlegarea cauzei,

nu se pune problema incidenței O.U.G. nr. 62/2010, care nu era în vigoare nici

la data înregistrării cererii de opțiuni, nici la data învestirii instanței,

prevederile sale putând prezenta relevanță numai în cadrul etapei de executare

a prezentei decizii.

soluției adoptate în recurs.

Având în vedere toate

considerentele expuse și constatând că instanța care a soluționat pricina în

fond după o primă casare cu trimitere nu a rezolvat fondul, în temeiul art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința

și, rejudecând cauza, va admite acțiunea și va obliga pârâta să emită titlul de

plată în favoarea reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de C.T. împotriva sentinței nr. 583 din 14 noiembrie 2011 a Curții de

Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și rejudecând cauza:

Admite acțiunea

reclamantului C.T. în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P.

Obligă pârâta A.N.R.P.

să emită titlu de plată în favoarea reclamantului, conform opțiunii din 6

august 2008.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2013.