ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 247/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul acțiunii și procedura derulată în primul ciclu procesual. Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 01 iulie 2009, reclamantul C.T. a chemat în judecată pe pârâta A.N.R.P., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să dispună transferul sumei de 500.000 lei reprezentând despăgubiri în numerar, conform Deciziei nr. 2354 din 28 mai 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în conformitate cu sentința civilă nr. 1584 din 18 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 864/CIV/2005 rămasă definitivă și irevocabilă.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 2354 din 28 mai 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost dispusă măsura acordării de despăgubiri, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în conformitate cu sentința civilă nr. 1584 din 18 noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Dolj, definitivă și irevocabilă. A mai arătat că la data de 06 august 2008, în conformitate cu cererea din 06 august 2008 și-a exprimat dreptul de convertire a titlului de despăgubire, în titluri de plată pentru suma de 500.000 lei și titluri de conversie pentru suma de 90.502,02357 lei, însă, de la data manifestării dreptului de opțiune și până la data introducerii prezentei acțiuni a trecut mai mult de un an și nu s-a efectuat transferul despăgubirilor în numerar a sumei de 500.000 lei.

Consideră reclamantul că prin comportamentul pârâtei se ajunge atât la încălcarea art. 6 din C.E.D.O, cât și la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, întrucât absența totală a despăgubirilor creează o sarcină excesivă în ceea ce îl privește, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor garantat de art. 1 din protocol. Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, în raport de prevederile art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 361/2005 și art. 3 pct. 1 C. proc. civ., precum și excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.

Prin sentința nr. 1576 din 05 noiembrie 2009, Tribunalul Dolj a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția Contencios Administrativ și Fiscal. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, iar prin sentința nr. 70 din 11 februarie 2010, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul C.T. în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., ca prematur formulată. În motivarea soluției, prima instanță a reținut următoarele considerente: Prin sentința civilă nr. 1584 din 18 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 864/CIV/2005 a fost modificată în parte dispoziția nr. 11592 din 19 iulie 2005, emisă de către Primăria Municipiului Craiova, prin care s-a stabilit cuantumul pretențiilor de restituire în echivalent la valoarea de 5.905.202.357 lei.

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a soluționat Dosarul intern cu nr. 12100/CC din 06 aprilie 2006 și a emis în favoarea reclamantului Decizia nr. 2354 din 28 mai 2008, reprezentând titlu de despăgubire pentru suma de 5.905.202.357 lei. Reclamantul a înregistrat la A.N.R.P. cererea de opțiune sub nr. 05758 din 06 august 2008, fiind emis titlu de conversie, respectiv, Decizia nr. 570 din 12 august 2008 pentru suma de 90.520,24 lei reprezentând un număr total de 90520 de acțiuni cu valoare nominală de 1 leu, urmând ca A.N.R.P. să emită în favoarea reclamantului un titlu de plată pentru suma de 500.00 lei, maximul care poate fi acordat în numerar, potrivit art. 3 lit. h) din Legea nr. 247/2005 coroborat cu prevederile art. 14 1 alin. (3) din același act normativ.

Reținând incidența prevederilor art. 182 lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și art. 18.1 lit. a) din Normele de aplicare și având în vedere că, până în prezent, plata despăgubirilor în numerar s-a realizat în limita disponibilităților financiare până la cererea de opțiune înregistrată sub numărul 03270 din 11 martie 2008, cererea de opțiune formulată de reclamant fiind înregistrată la A.N.R.P. sub nr. 05758 din 06 august 2008, prima instanță a reținut că acțiunea formulată de reclamantă față de A.N.R.P. apare ca prematur formulată, în condițiile în care, deși creanța solicitată de reclamant este certă și lichidă, nu este exigibilă. Prin Decizia nr. 5355 din 02 decembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis recursul, formulat de reclamant s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

2. Hotărârea pronunțată în fond după casare În cel de-al doilea ciclu procesual, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 583 din 14 noiembrie 2011, a respins acțiunea ca prematur formulată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de rejudecare a apreciat întemeiată excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtă, reținând în acest sens următoarele: Conform art. 182 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 cu modificările și completările aduse prin O.U.G. nr. 81/2007 și H.G. nr. 128/2008 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, reclamantului i s-a emis titlul de conversie prin Decizia nr. 570 din 12 august 2008, urmând ca A.N.S.D.

să emită în favoarea reclamantului titlul de plată pentru suma de 500.000 lei, maximul care poate fi acordat în numerar, potrivit prevederilor art. 3 lit. h) din Legea nr. 247/2005 coroborat cu prevederile art. 141 alin. (3) din același act normativ și să transfere despăgubirile în numerar, în condițiile art. 182 pct. 4 din H.G. nr. 128/2008 și art. 182 lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările aduse prin O.U.G. nr. 81/2007 care prevăd că "emiterea unui titlu de plată și plata despăgubirilor bănești în numerar către persoanele îndreptățite, se va dispune în termen de 15 zile de la existența disponibilităților financiare în contul A.N.R.P." în ordinea depunerii cererilor de opțiune.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei A.N.R.P. să dispună transferul despăgubirilor în numerar a sumei de 500.000 lei conform Deciziei nr. 2354 diin 28 mai 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, deși în favoarea sa nu s-a emis încă titlul de plată. Cum transferul în numerar al sumei de 500.00 lei se efectuează numai după emiterea titlului de plată, curtea de apel a considerat că este prematur formulată o cerere în acest sens de către reclamant. Pe de altă parte, curtea de apel a avut în vedere și prevederile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2010, potrivit cărora, emiterea titlurilor de plată prevăzute de Titlul VII este suspendată pe o perioadă de 2 ani, iar persoanele care sunt îndreptățite la emiterea unor astfel de titluri urmează să le primească după expirarea acestei perioade.

După emiterea titlului de plată, plata despăgubirilor bănești în numerar către persoanele îndreptățite se va dispune în ordinea depunerii cererilor de opțiune și în limita disponibilităților financiare în contul A.N.R.P. potrivit dispozițiilor legale menționate anterior. 3. Recursul reclamantului. Reclamantul a atacat cu recurs sentința menționată, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 8 și 9 și 3041 C. proc. civ. În esență, recurentul – reclamant a criticat sentința sub următoarele aspecte: - instanța de fond a încălcat prevederile art. 1 din Codul civil și art. 15 alin. (2) din Constituția României, aplicând retroactiv dispozițiile art. 3 alin. (1) din O.U.G.

nr. 62/2010, act normativ ulterior atât cererii de opțiune nr. 5758 din 6 august 2008, cât și cererii de chemare în judecată înregistrate la data de 01 iulie 2009. - prin pronunțarea soluției ca efect al admiterii unei excepții, fără a fi respectate îndrumările instanței de control judiciar, au fost încălcate prevederile art. 3 C. civ., potrivit cărora judecătorului nu îi este îngăduit să refuze a judeca, precum și dreptul de acces liber la justiție, reglementat prin art. 21 din Constituție, republicată, și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. - instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 182 lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, nefiind avute în vedere și dispozițiile art. 3 lit. h) și art. 141, alin. (3) din titlul VII al Legii nr. 247/2005, modificat și completat cu O.U.G.

nr. 81/2007, care prevăd fără dubiu un termen de 6 luni pentru transferul despăgubirilor în numerar pentru suma de 500.000 lei. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului. 1. Argumente de fapt și de drept relevante. Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând, în esență, refuzul A.N.R.P. de a efectua actele și operațiunile administrative prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 81/2007, în vederea plății sumei cuvenite titlu de despăgubire în numerar, urmare a deciziei reprezentând titlul de despăgubire nr. 2354 din 28 mai 2008, emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în temeiul art. 13 alin. (1) și art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

Analizând soluția de respingere a acțiunii ca prematur formulată, pronunțată de instanța de rejudecare în fond după casare în condițiile descrise la pct. I din prezenta decizie, Înalta Curte constată că aceasta este rezultatul interpretării greșite a obiectului acțiunii și a normelor aplicabile în cauză, în forma în vigoare în perioada de referință. Este adevărat că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei „să dispună transferul despăgubirilor în numerar a sumei de 500.000 lei”, dar instanța nu era legată de sensul literal al termenilor folosiți de parte, ci putea califica obiectul acțiunii, în raport cu scopul real urmărit și temeiurile de fapt și de drept indicate în motivare.

Din această perspectivă, este evident că scopul demersului procesual al recurentului - reclamant a constat în obligarea A.N.R.P. la parcurgerea procedurii administrative reglementate în Capitolul V indice 1, art. 18 1 și următoarele din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în vederea valorificării titlului de despăgubire, conform cererii de opțiune nr. 05758 din 06 august 2008, prin care a solicitat emiterea titlului de plată pentru suma de 500.000 lei în numerar și emiterea titlului de conversie pentru diferența de 90.520,24 lei.

În acest sens, art. 182 din actul menționat prevede următoarele: „Titularul titlului de despăgubire va proceda astfel: a) dacă optează pentru primirea exclusiv de despăgubiri în numerar, se prezintă, personal sau prin mandatar cu procură autentică, la Direcție, care, după reținerea titlului de despăgubire în original, îi va transfera despăgubirea în numerar în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare; b) dacă optează pentru valorificarea titlului de despăgubire exclusiv prin conversia acestuia în acțiuni emise de Fondul 'Proprietatea', se prezintă, personal sau prin mandatar cu procură autentică, la A.N.R.P., care în baza solicitării exprese a persoanei despăgubite și după reținerea titlului de despăgubire în original, dispune realizarea conversiei acestuia în acțiuni emise de Fondul 'Proprietatea' și instructează depozitarul central al acțiunilor emise de Fondul 'Proprietatea' să înregistreze persoana despăgubită în registrul acționarilor Fondului 'Proprietatea'.

c) dacă optează pentru primirea de despăgubiri în numerar și acțiuni emise de Fondul 'Proprietatea', se prezintă, personal sau prin mandatar cu procură autentică, la A.N.R.P. care, după reținerea titlului de despăgubire în original, eliberează un titlu de plată pentru suma solicitată de persoana despăgubită și un titlu de conversie, pentru diferența dintre valoarea înscrisă în titlul de despăgubire și valoarea înscrisă în titlul de plată. Titlul de plată va fi valorificat conform lit. a), iar titlul de conversie se va valorifica conform lit. b)”. Prin urmare, conform prevederilor art. 182 lit. c), atunci când se optează atât pentru despăgubiri în numerar, cât și pentru acțiuni, cum este cazul în speță, A.N.R.P.

eliberează un titlu de plată și un titlu de conversie pentru diferențe, titlul de plata și titlul de conversie urmând a fi valorificate ulterior, conform lit. a) și respectiv b). Legiuitorul primar a condiționat de existența disponibilităților financiare numai transferul efectiv al sumei (art. 182 lit. a)), iar nu și emiterea însăși a titlului de plată (art. 182 lit. c)). Aceeași este concluzia care se desprinde și din dispozițiile art. 182 pct. 1 lit. c) și art. 182 pct. 4 din Normele metodologice modificate prin H.G. nr. 128/2008.

Împrejurarea că ultima dintre normele administrative menționate face referire la ordinea înregistrării cererii cererilor de opțiune nu poate paraliza, în sine, un demers judiciar al persoanei care se consideră vătămată prin neemiterea titlului, pentru că rolul ei este acela de a ordona activitatea autorității, iar nu de a înfrânge principiul soluționări cauzelor într-un termen rezonabil, garanție a dreptului la un proces echitabil prevăzut în art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și componentă a dreptului la o bună administrare, statuat în ordinea juridică a Uniunii Europene, prin Carta drepturilor fundamentale.

În plus, Înalta Curte are în vedere împrejurarea că, potrivit definițiilor legale cuprinse în art. 3 lit. h) și i) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, titlurile de plată și titlurile de conversie sunt acte juridice emise în numele și pe seama Statului român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra acestuia din urmă, fiind menite să consolideze dreptul la un bun în accepțiunea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, în timp ce plata sumei cuvenite în numerar, atribuirea acțiunilor și celelalte operațiuni ulterioare țin de punerea în executare a acestor acte juridice. În dezlegarea cauzei, nu se pune problema incidenței O.U.G.

nr. 62/2010, care nu era în vigoare nici la data înregistrării cererii de opțiuni, nici la data învestirii instanței, prevederile sale putând prezenta relevanță numai în cadrul etapei de executare a prezentei decizii. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Având în vedere toate considerentele expuse și constatând că instanța care a soluționat pricina în fond după o primă casare cu trimitere nu a rezolvat fondul, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința și, rejudecând cauza, va admite acțiunea și va obliga pârâta să emită titlul de plată în favoarea reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.T. împotriva sentinței nr. 583 din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și rejudecând cauza: Admite acțiunea reclamantului C.T. în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. Obligă pârâta A.N.R.P. să emită titlu de plată în favoarea reclamantului, conform opțiunii din 6 august 2008. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2013.