ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 23/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin Sentința nr. 630 din 2 decembrie 2011,

Curtea de Apel Craiova respins plângerea formulată de reclamanta Primăria

Comunei Cujmir, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României -

Camera de Conturi Mehedinți, având ca obiect anulare act administrativ

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că procedura de soluționare a

contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de Curtea de Conturi,

reglementată în temeiul legii organice, reprezintă o procedură administrativă

obligatorie care, fără a constitui o încălcare a dreptului de acces la

instanță, lasă posibilitatea acestei instituții de a reveni asupra măsurilor

luate sau de a le redimensiona în limitele prevăzute de lege.

S-a mai arătat în considerentele

sentinței atacate că reclamanta, fără a formula o contestație împotriva

încheierii de soluționare a unei astfel de contestații, se prevalează de

dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru a pune în discuție, direct în

fața instanței de contencios administrativ, decizia emisă de Camera de Conturi

Gorj.

Prin urmare,

judecătorul fondului, având în vedere că așa cum rezultă din dispozițiile art.

8 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ poate fi supusă

controlului instanței de contencios administrativ numai după ce persoana ce se

pretinde vătămată a urmat procedura prealabilă, în speță, nu se mai impune

analiza celeilalte excepții invocate și a fondului cauzei

de pârâtă

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, a declarat recurs Primăria Comunei

Cujmir, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

fapt și de drept

Înalta Curte,

examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc.

civ., excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, constată că

hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în

cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru

care va admite recursul, iar, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) C.

proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă

soluționare la Tribunalul Mehedinți, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru stabilirea

competenței materiale a instanței de contencios administrativ, prevederile art.

10 din Legea nr. 554/2004, modificată, au în vedere locul autorității publice

care emite sau, după caz, încheie un act administrativ în sistemul organelor

administrației publice.

Reclamanta Primăria

Comunei Cujmir a învestit instanța de contencios administrativ cu cererea de

anulare a Deciziei nr. 9/2011, emisă de Camera de Conturi Mehedinți.

Acest act

administrativ a fost emise în conformitate cu prevederile Regulamentului

privind organizare și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi,

precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin

Hotărârea nr. 130/4 noiembrie 2010, publicată în M. Of. nr. 832/13.12.2010.

Potrivit pct. 227 din

Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010, împotriva încheierii emise de

comisia de soluționare a contestațiilor, conducătorul entității verificate

poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, în termen de 15

zile calendaristice de la data confirmării de primire a încheierii, în

condițiile legii contenciosului administrativ, după care, la pct. 228, se

prevede competența secției de contencios administrativ și fiscal a curții de

apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate, în

condițiile legii contenciosului administrativ.

Dat fiind că,

potrivit art. 140 din Constituția României, litigiile rezultate din activitatea

Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate,

"în condițiile legii organice", iar art. 1 alin. (4) din Legea nr.

94/1992 prevede, de asemenea, competența instanțelor specializate, în

stabilirea competenței soluționării cauzei, urmează a fi avute în vedere

normele cuprinse în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, norme de drept

comun în materia contenciosului administrativ și fiscal, de la care se poate

deroga numai prin lege organică și în raport cu care, pct. 228 se află în

contrarietate.

Pornind de la această

premisă, pentru aplicarea criteriului rangului autorității emitente, prevăzut

în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este necesară identificarea

actului administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice,

în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeași lege, act juridic sus-pus

executării și care poate constitui obiect al unei acțiuni în contencios

administrativ.

Or, din interpretarea

normelor cuprinse în Regulament (pct. 210 - "contestația suspendă

executarea deciziei până la soluționarea ei de către comisia de soluționare a

contestațiilor"), rezultă că actul cu caracter executoriu care conține

măsurile de restabilire a legalității și regularității este decizia camerei de

conturi județene, în timp ce încheierea este actul prin care este soluționată

contestația administrativă prealabilă sesizării instanței.

În consecință,

reținând că actul administrativ supus contestării este emis de o structură

deconcentrată a Curții de Conturi la nivel județean, iar conform art. 10 alin.

(1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată și art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc.

civ., în competența tribunalelor, în primă instanță, sunt date procesele și

cererile în materia contenciosului administrativ privind actele autorităților

sau instituțiilor locale sau județene, Curtea de Apel Suceava a pronunțat o

hotărâre nelegală pentru că a încălcat normele de competență materială în

litigiile de contencios administrativ și fiscal, fiind incident motivul de

casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

De altfel, în ședința

plenului secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți din data de

20 februarie 2012, s-a hotărât că actul supus controlului judiciar este decizia

de măsuri emisă de Camera Județeană de Conturi, pentru că acesta este actul

administrativ care dă naștere, modifică și stinge raporturi juridice în sensul

art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Soluțiile de

principiu adoptate la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal

reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine pronunțarea unor hotărâri

divergente, mai ales că rolul Înaltei Curți este acela de unificare a practicii

judiciare, iar deciziile acesteia nu pot constitui sursă de insecuritate a

raporturilor juridice.

în recurs

Pentru considerentele

expuse, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art.

304 pct. 3 și art. 312 alin. (6

1

) C. proc. civ., Înalta Curte va

admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și va dispune trimiterea

cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Mehedinți, secția de

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Primăria Comunei Cujmir împotriva Sentinței nr. 630/2011 din 2

decembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Mehedinți,

secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 8 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - CL