ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.06.2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5552/2013

HOTĂRÂRE
04.06.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5552/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 114 din 15 februarie 2012,

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins

acțiunea formulată de reclamanții Primăria Comunei Mătăsari și Consiliul Local

al Comunei Mătăsari, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României

și Camera de Conturi a Județului Gorj, prin care solicitau anularea Încheierii

nr. VI/218 din 17 mai 2011 și a Deciziei nr. 1641 din 16 octombrie 2010, emise

de pârâte.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că actele contestate

sunt emise în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile în materie.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs

reclamanții.

Analizând sentința

atacată, în raport cu motivul de casare de ordine publică privind necompetența

materială a curții de apel de a soluționa în primă instanță cauza, prevăzut de

art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat de instanță din oficiu, Înalta Curte va

admite recursul, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.

Obiectul acțiunii

formulate în cauză îl constituie anularea Încheierii nr. VI/218 din 17 mai 2011

emisă de Curtea de Conturi a României, precum și a Deciziei nr. 1641/2010 emisă

de Camera de Conturi a Județului Gorj.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare,

actul administrativ este „actul unilateral cu caracter individual sau normativ

emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării

executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică

sau stinge raporturi juridice”.

În raport cu obiectul

cererii de chemare în judecată și cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 554/2004, mai sus citate, se impune a stabili care este actul

administrativ ce dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este

actul supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri adresate

instanței de contencios administrativ.

Potrivit

dispozițiilor art. 204 și 210 din Regulamentul privind organizarea și

desfășurarea activității specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea

actelor de control rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr.

130/2010 publicată în M. Of. al României nr. 832 din 13 decembrie 2010, Partea

I, împotriva măsurilor dispuse prin decizia camerei de conturi județene se

poate formula contestație în termen de 15 zile, care „suspendă obligația

executării deciziei până la soluționarea ei de către Comisia de Soluționare a Contestațiilor.

Executarea măsurilor devine obligatorie de la data comunicării încheierii

formulate de Comisia de Soluționare a Contestațiilor, prin care se respinge

integral sau parțial contestația”.

Rezultă, deci, din

prevederile legale citate, că actul administrativ care produce efecte juridice,

fiind supus obligației executării, în cazul în care se respinge sau admite, în

parte, contestația formulată împotriva deciziei emise de Camera de Conturi

Județeană, este însăși această decizie, prin care se stabilesc măsuri în

sarcina entității controlate, acesta fiind actul care îndeplinește cerințele de

a fi considerat ca având natura juridică a unui act administrativ, în sensul

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare.

Într-adevăr,

regulamentul menționat cuprinde procedura de contestare a deciziilor

structurilor județene ale Curții de Conturi, prevăzându-se la art. 227

împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor,

conducătorul entității verificate poate sesiza instanța de contencios

administrativ competentă în condițiile Legii contenciosului administrativ; de

asemenea, potrivit art. 228 din același regulament, „competența de soluționare

a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii

emise de comisia de soluționare a contestațiilor, aparține secției de

contencios administrativ și fiscal din cadrul curții de apel în a cărei rază

teritorială se află sediul entității verificate, în condițiile Legii

contenciosului administrativ”.

Prevederile

Regulamentului aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010

nu pot înfrânge, însă, dispozițiile Legii nr. 554/2004, care reprezintă dreptul

comun în materia contenciosului administrativ și la care însuși actul respectiv

face trimitere.

Astfel, referindu-se

la competența instanțelor de contencios administrativ, dispozițiile art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd că „Litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene,

precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în

fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care

privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale

acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de

contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege

organică specială nu se prevede altfel”.

Cum nu sunt prevăzute

„prin lege organică specială”, ci printr-un act administrativ, dispozițiile

Regulamentului aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010

nu pot prevala celor prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

care rămân aplicabile în speță, alături de cele ale art. 2 C. proc. civ.

De altfel, prin

Decizia nr. 4522 din 4 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a fost menținută soluția

instanței de fond, prin care s-a admis excepția de nelegalitate și s-a

constatat nelegalitatea dispozițiilor pct. 228 și 229 din Regulamentul aprobat

prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010, ceea ce întărește

argumentele expuse anterior cu privire la competența materială de soluționare a

unor astfel de cauze, chiar dacă soluțiile privind excepțiile de nelegalitate

produc efecte juridice doar între părțile din litigiu.

De asemenea, în

continuarea raționamentului, în aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, având în vedere că măsurile administrative contestate nu se

încadrează în sfera litigiilor „care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale precum și accesorii ale acestora”, se va reține că, în cauză, nu

este incident criteriul valoric, ci criteriul poziționării autorității emitente

în sistemul administrației publice, potrivit căruia litigiile privind actele

administrative ale autorităților publice locale și județene sunt în competența

tribunalelor, iar cele privind actele autorităților publice centrale, în

competența curților de apel.

Față de cele arătate,

cum obiectul litigiului îl constituie un act administrativ emis de o structură

județeană a Curții de Conturi, deci de o autoritate publică de nivel local,

competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ

și fiscal a tribunalului.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, apreciind că este întemeiat motivul de recurs de

ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. (3) C. proc. civ., va admite recursul

și, în baza art. 312 alin. (6) din același cod, va casa sentința atacată și va

trimite cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Gorj, secția

contencios administrativ și fiscal, în raza căruia își au sediul reclamanții.

Admite recursul

declarat de reclamanții Primăria Comunei Mătăsari, prin Primar, și Consiliul

Local al Comunei Mătăsari împotriva Sentinței nr. 114 din 15 februarie 2012 a

Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Gorj.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 4 iunie 2013.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-07-12
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3408/2012
onare a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii emise de Comisia de soluționare a contestațiilor aparține secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel în a cărei rază teritori
ÎCCJ 2012-10-03
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3913/2012
are a acțiunii formulată de reclamanta Primăria Fărcășești, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Gorj, în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal, și, constatând ivit
ÎCCJ 2013-01-16
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 163/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 575 din 9 noiembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formul
ÎCCJ 2012-07-12
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3420/2012
Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Pentru a pronunța această soluți
ÎCCJ 2013-01-08
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 23/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin Sentința nr. 630 din 2 decembrie 2011, Curtea de Apel Craiova respins plângerea formulată de reclamanta Primăria Comunei Cuj
Sursă