ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3913/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 1118 din 2012 din 16 martie

2012, Tribunalul Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis

excepția lipsei competenței materiale invocată din oficiu de către instanță și

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

Craiova.

Pentru a pronunța

această soluție, tribunalul a reținut că Primăria Fărcășești, în calitate de

reclamantă, a învestit instanțele cu soluționarea raportului juridic litigios

ce a apărut între aceasta și pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de

Conturi Gorj, solicitând să se desființeze Încheierea nr. 2330 din 30 decembrie

2011, pronunțată de Comisia de soluționare a contestațiilor și Decizia nr. 2049

din 14 noiembrie 2011, emisă de Camera de Conturi Gorj ca urmare a acțiunii de

audit financiar asupra contului anual de execuție pe anul 2010, finalizată prin

Procesul-verbal de constatare din 14 octombrie 2011.

Urmare a faptului că

în cauza dedusă judecății actul contestat de reclamantă este emis de Curtea de

Conturi a României - Camera de Conturi Gorj, tribunalul a apreciat că sunt

aplicabile prevederile speciale prevăzute de art. 228 din Regulamentul privind

organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, aprobat

prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi a României nr. 130/2010, astfel că a

declinat competența materială a soluționării cauzei la Curtea de Apel Craiova.

Prin Sentința nr.

505/2012 din 9 mai 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a acțiunii

formulată de reclamanta Primăria Fărcășești, în contradictoriu cu pârâta Curtea

de Conturi a României - Camera de Conturi Gorj, în favoarea Tribunalului Gorj,

secția de contencios administrativ și fiscal, și, constatând ivit conflictul

negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru

soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea a reținut că obiectul prezentei cauze îl constituie anularea

Încheierii nr. 2330 din 30 decembrie 2011 pronunțată Comisia de soluționare a

contestațiilor și a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 2049/2011 și prin

Procesul-verbal de constatare din 14 octombrie 2011, emise de Curtea de Conturi

a României, Camera de Conturi Gorj.

Întrucât actele administrative

a căror anulare se solicită au fost emise de o autoritate publică locală,

respectiv de Camera de Conturi Gorj și nefiind prevăzută în cauză o competență

expresă a curții de apel, instanța a făcut aplicarea art. 10 alin. (1) teza I

din Legea nr. 554/2004 și a stabilit competența materială de soluționare a

cauzei, în fond, în favoarea tribunalului, respectiv celui de la domiciliul

reclamantei, care este Tribunalul Gorj, secția de contencios administrativ și

fiscal, potrivit art. 10 alin. (3) din aceeași lege.

Constatându-se ivit

conflictul negativ de competență reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ.,

văzând și dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Curtea a sesizat

Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de

competență.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform

art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Pentru a adopta

această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate:

În cauză este

necontestat că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea

Încheierii nr. 2330 din 30 decembrie 2011 pronunțată de Comisia de soluționare

a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi și a măsurilor dispuse prin

Decizia nr. 2049/2011 și prin Procesul-verbal de constatare din 14 octombrie

2011, emise de Camera de Conturi Gorj.

În drept, Decizia nr.

2049/2011 și Încheierea nr. 2330 din 30 decembrie 2011 s-au întemeiat pe

prevederile Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de

Conturi și ale Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților

specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din

aceste activități.

Actele normative

sus-menționate, și care reprezintă temeiul juridic al actelor administrative

deduse judecății, nu cuprind norme derogatorii de la regulile de drept comun

din Legea nr. 554/2004 cu privire la competența materială de soluționare a

litigiilor de contencios administrativ.

Competența materială

a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: „Litigiile

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se

soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se

soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de

contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc.

civ., făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de

contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului și în funcție

de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Astfel, pe de o

parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de

autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența

tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative emise sau încheiate

de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor

de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

În raport de

prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiul privind un act

administrativ emis de o autoritate publică locală se soluționează în fond de

către tribunal.

În ședința Plenului

secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și

Justiție din data de 20 decembrie 2011 s-a hotărât că aparține tribunalului

competența de soluționare a litigiilor având ca obiect acțiuni prin care se

solicită: (1) anularea încheierii emise de Curtea de Conturi a României în

soluționarea contestației administrative formulate împotriva măsurilor

prevăzute prin decizia emisă de Camera de Conturi Județeană; (2) anularea

deciziei emisă de Camera de Conturi Județeană; (3) anularea procesului-verbal

de constatare încheiat de Camera de Conturi Județeană.

Astfel, în raport cu

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare, și având în vedere actele a căror anulare formează

obiectul litigiului, s-a apreciat că actul administrativ care dă naștere,

modifică sau stinge raporturi juridice, care este supus executării și care

poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios

administrativ este decizia emisă de Camera de Conturi Județeană, care este o

autoritate publică de nivel local.

De asemenea, chiar

dacă, prin încheierea pe care o pronunță, structura centrală a Curții de

Conturi a României respinge sau admite, în parte, contestația formulată

împotriva deciziei emise de Camera de Conturi Județeană, s-a stabilit că actul

administrativ care produce efecte juridice și care este supus obligației de

executare este tot decizia emisă de Camera de Conturi Județeană, care este o

autoritate publică de nivel local.

Trebuie precizat că

soluțiile de principiu adoptate la nivelul secției reprezintă un mecanism menit

să preîntâmpine pronunțarea unor soluții neunitare, mai ales că rolul Înaltei

Curți este acela de unificare a practicii judiciare, iar soluțiile acesteia nu

pot constitui sursă de insecuritate a raporturilor juridice.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22

alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Gorj, secția

de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Primăria Comunei Fărcășești și pe

pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Gorj, în favoarea

Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 3 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ