ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3913/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 1118 din 2012 din 16 martie 2012, Tribunalul Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei competenței materiale invocată din oficiu de către instanță și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că Primăria Fărcășești, în calitate de reclamantă, a învestit instanțele cu soluționarea raportului juridic litigios ce a apărut între aceasta și pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Gorj, solicitând să se desființeze Încheierea nr. 2330 din 30 decembrie 2011, pronunțată de Comisia de soluționare a contestațiilor și Decizia nr. 2049 din 14 noiembrie 2011, emisă de Camera de Conturi Gorj ca urmare a acțiunii de audit financiar asupra contului anual de execuție pe anul 2010, finalizată prin Procesul-verbal de constatare din 14 octombrie 2011. Urmare a faptului că în cauza dedusă judecății actul contestat de reclamantă este emis de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Gorj, tribunalul a apreciat că sunt aplicabile prevederile speciale prevăzute de art. 228 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi a României nr. 130/2010, astfel că a declinat competența materială a soluționării cauzei la Curtea de Apel Craiova.

Prin Sentința nr. 505/2012 din 9 mai 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta Primăria Fărcășești, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Gorj, în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal, și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că obiectul prezentei cauze îl constituie anularea Încheierii nr. 2330 din 30 decembrie 2011 pronunțată Comisia de soluționare a contestațiilor și a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 2049/2011 și prin Procesul-verbal de constatare din 14 octombrie 2011, emise de Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Gorj.

Întrucât actele administrative a căror anulare se solicită au fost emise de o autoritate publică locală, respectiv de Camera de Conturi Gorj și nefiind prevăzută în cauză o competență expresă a curții de apel, instanța a făcut aplicarea art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 și a stabilit competența materială de soluționare a cauzei, în fond, în favoarea tribunalului, respectiv celui de la domiciliul reclamantei, care este Tribunalul Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal, potrivit art. 10 alin. (3) din aceeași lege. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Curtea a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: În cauză este necontestat că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea Încheierii nr. 2330 din 30 decembrie 2011 pronunțată de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi și a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 2049/2011 și prin Procesul-verbal de constatare din 14 octombrie 2011, emise de Camera de Conturi Gorj.

În drept, Decizia nr. 2049/2011 și Încheierea nr. 2330 din 30 decembrie 2011 s-au întemeiat pe prevederile Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi și ale Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități. Actele normative sus-menționate, și care reprezintă temeiul juridic al actelor administrative deduse judecății, nu cuprind norme derogatorii de la regulile de drept comun din Legea nr. 554/2004 cu privire la competența materială de soluționare a litigiilor de contencios administrativ.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

În raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiul privind un act administrativ emis de o autoritate publică locală se soluționează în fond de către tribunal. În ședința Plenului secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 20 decembrie 2011 s-a hotărât că aparține tribunalului competența de soluționare a litigiilor având ca obiect acțiuni prin care se solicită: (1) anularea încheierii emise de Curtea de Conturi a României în soluționarea contestației administrative formulate împotriva măsurilor prevăzute prin decizia emisă de Camera de Conturi Județeană; (2) anularea deciziei emisă de Camera de Conturi Județeană; (3) anularea procesului-verbal de constatare încheiat de Camera de Conturi Județeană.

Astfel, în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, și având în vedere actele a căror anulare formează obiectul litigiului, s-a apreciat că actul administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios administrativ este decizia emisă de Camera de Conturi Județeană, care este o autoritate publică de nivel local. De asemenea, chiar dacă, prin încheierea pe care o pronunță, structura centrală a Curții de Conturi a României respinge sau admite, în parte, contestația formulată împotriva deciziei emise de Camera de Conturi Județeană, s-a stabilit că actul administrativ care produce efecte juridice și care este supus obligației de executare este tot decizia emisă de Camera de Conturi Județeană, care este o autoritate publică de nivel local.

Trebuie precizat că soluțiile de principiu adoptate la nivelul secției reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine pronunțarea unor soluții neunitare, mai ales că rolul Înaltei Curți este acela de unificare a practicii judiciare, iar soluțiile acesteia nu pot constitui sursă de insecuritate a raporturilor juridice. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Primăria Comunei Fărcășești și pe pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Gorj, în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 octombrie 2012. Procesat de GGC - AZ