ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3281/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta Primăria Orașului Bumbești Jiu a chemat în judecată pârâtele Camera de Conturi Gorj și Curtea de Conturi a României, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună: - anularea parțială a Deciziei nr. 1382 din 01 octombrie 2010 a Camerei de Conturi Gorj punctul 4 și 5 al dispozitivului deciziei, referitor la: punctul 4 - stabilirea măsurilor pentru recuperarea plăților nelegale efectuate în anul 2009, reprezentând îndemnizația de dispozitiv și sporul de mobilitate, acordate funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul Primăriei și regularizarea obligației instituției cu celelalte bugete, având ca termen de realizare 30 noiembrie 2010 și punctul 5 - stabilirea măsurilor pentru recuperarea plăților nelegale efectuate în anul 2009, reprezentând premii trimestriale acordate funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul Primăriei și regularizarea obligației instituției cu celelalte bugete, având termen de realizare 30 octombrie 2010, - anularea parțială a Hotărârii Curții de Conturi a României, departamentul de coordonare a verificării bugetelor unităților administrativ-teritoriale, pronunțată prin Încheierea nr. V/23 din 24 ianuarie 2011,

prin care a fost respinsă contestația nr. 9074 din 13 octombrie 2010, înregistrată la Camera de Conturi Gorj sub nr. 1439 din 14 octombrie 2010, formulată de reprezentanții legali ai Primăriei orașului Bumbești Jiu, împotriva măsurii dispuse la punctul 5 din Decizia nr. 1382/2010 emisă de Camera de Conturi Gorj, la punctul 4 din aceeași decizie cu privire la acordarea îndemnizației de dispozitiv pentru personalul contractual și funcționarii publici și sporul de mobilitate acordat acelorași categorii de salariați, cu excepția celor doi salariați consilieri juridici nominalizați în dispozitivul Sentinței nr. 1332 din 16 aprilie 2007 și al Sentinței nr. 488 din 08 martie 2007; - suspendarea executării actelor administrative contestate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, în conformitate cu prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din același act normativ.

În același timp, s-au invocat și prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004 cu privire la introducerea în termen a cererii pentru anularea actului administrativ. În motivare, reclamanta a arătat că în perioada 03 august 2010 - 10 septembrie 2010 a fost efectuat la Primăria orașului Bumbești Jiu, auditul financiar asupra conturilor de execuție a bilanțului contabil încheiate la 31 decembrie 2009. În urma efectuării misiunii de audit, s-a constatat că în anul 2009 au fost acordate îndemnizații de dispozitiv, spor de mobilitate și prime trimestriale funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al primarului ce nu au solicitat în instanță acordarea acestor drepturi, având la bază dispoziția emisă de către ordonatorul principal de credite, respectiv dispoziția nr. 385 din 01 aprilie 2009 prin care s-a acordat și plătit în anul 2009 îndemnizația de dispozitiv și sporul de mobilitate.

Aceste drepturi salariale au fost înscrise în CCM/2009 înregistrat sub nr. 899 din 05 martie 2009 la DMPS Gorj la art. 27 lit. c) pentru acordarea îndemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25% din salariul de încadrare și, respectiv la art. 27 lit. e) pentru acordarea sporului de mobilitate în procent de 15% din salariul de încadrare. Auditorii publici ai Camerei de Conturi Gorj au considerat că îndemnizația de dispozitiv și sporul de mobilitate în anul 2009 nu au fost acordate legal. Contractul Colectiv de Muncă/2009 menționat a fost legal încheiat, fără a fi contestat în instanță, singura abilitată să se pronunțe asupra legalității acestuia. Salarizarea funcționarilor publici nu a fost stabilită de instanța de judecată decât în situații divergente apărute între salariați și angajator.

Conform deciziei contestate emisă de Camera de Conturi Gorj, orice spor acordat trebuie să aibă la bază o hotărâre judecătorească - aspect care nu reprezintă în nici un caz regula în materia salarizării funcționarilor publici sau personalului contractual. Tribunalul Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 3855 din 6 decembrie 2011 a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâta Curtea de Conturi a României și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că potrivit dispozițiilor pct. 228 din regulament, competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii emisă de comisia de soluționare a contestațiilor aparține Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate în condițiile legii contenciosului administrativ. La rândul său, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 194 din 16 martie 2012 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal, și Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului. Pronunțând această sentință, instanța a reținut că, întrucât actul administrativ a cărui anulare se invocă a fost emis de o autoritate publică județeană, respectiv de Camera de Conturi Gorj, urmează a se aplica dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal, în raza căruia își are domiciliul reclamanta.

Înalta Curte, examinând conflictul negativ de competență, constată că soluționarea prezentei cauze aparține Tribunalului Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Obiectul acțiunii formulate în cauză îl constituie anularea parțială a Deciziei nr. 1382 din 1 octombrie 2010 a Camerei de Conturi Gorj și anularea parțială a Hotărârii Curții de Conturi a României, pronunțată prin încheierea nr. VI/23 din 24 ianuarie 2011. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, actul administrativ este "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice". În raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, mai sus citate, se impune a stabili care este actul administrativ ce dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este actul supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios administrativ.

Potrivit dispozițiilor art. 204 și 210 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activității specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor de control rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 publicată în M. Of. nr. 832/13.12.2010, Partea I, împotriva măsurilor dispuse prin decizia camerei de conturi județene se poate formula contestație în termen de 15 zile, care "suspendă obligația executării deciziei până la soluționarea ei de către Comisia de Soluționare a Contestațiilor.

Executarea măsurilor devine obligatorie de la data comunicării încheierii formulate de Comisia de Soluționare a Contestațiilor, prin care se respinge integral sau parțial contestația'". Rezultă, deci, din prevederile legale citate, că actul administrativ care produce efecte juridice, fiind supus obligației executării, în cazul în care se respinge sau admite, în parte, contestația formulată împotriva deciziei emise de Camera de Conturi Județeană, este însăși această decizie, prin care se stabilesc măsuri în sarcina entității controlate, acesta fiind actul care îndeplinește cerințele de a fi considerat ca având natura juridică a unui act administrativ, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Într-adevăr, regulamentul menționat cuprinde procedura de contestare a deciziilor structurilor județene ale Curții de Conturi, prevăzându-se la art. 227 că împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, conducătorul entității verificate poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă în condițiile Legii contenciosului administrativ; de asemenea, potrivit art. 228 din același regulament, "competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, aparține Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate, în condițiile Legii contenciosului administrativ". Prevederile Regulamentului aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010 nu pot înfrânge, însă, dispozițiile Legii nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ și la care însuși actul respectiv face trimitere.

Astfel, referindu-se la competența instanțelor de contencios administrativ, dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd că "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel". Cum nu sunt prevăzute "prin lege organică specială", ci printr-un act administrativ, dispozițiile Regulamentului aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010 nu pot prevala celor prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care rămân aplicabile în speță, alături de cele ale art. 2 C. proc.

civ. De altfel, prin Decizia nr. 4522 din 4 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 259/32/2011, a fost respins recursul împotriva Sentinței civile nr. 112/2011 a Curții de Apel Bacău, prin care s-a admis excepția de nelegalitate și s-a constatat nelegalitatea dispozițiilor pct. 228 și 229 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010, ceea ce întărește argumentele expuse anterior cu privire la competența materială de soluționare a unor astfel de cauze, chiar dacă soluțiile privind excepțiile de nelegalitate produc efecte juridice doar între părțile din litigiu.

De asemenea, în continuarea raționamentului, în aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că măsurile administrative contestate nu se încadrează în sfera litigiilor "care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesorii ale acestora", se va reține că, în cauză, nu este incident criteriul valoric, ci criteriul poziționării autorității emitente în sistemul administrației publice, potrivit căruia litigiile privind actele administrative ale autorităților publice locale și județene sunt în competența tribunalelor, iar cele privind actele autorităților publice centrale, în competența curților de apel. Față de cele arătate, cum obiectul litigiului îl constituie un act administrativ emis de o structură județeană a Curții de Conturi, deci de o autoritate publică de nivel local, competența de soluționare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Primăria Orașului Bumbești Jiu și pârâtele Camera de Conturi Gorj și Curtea de Conturi a României, în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal . Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2012 Procesat de GGC - GV