ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5781/2013

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Logrești a formulat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Gorj, contestație împotriva Încheierii nr. 1868 din 10 octombrie 2011 pronunțată de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Camerei de Conturi Gorj, precum și împotriva măsurii dispuse la pct. II lit. a) din Decizia nr. 1597 din 16 august 2011 a Camerei de Conturi Gorj, solicitând admiterea contestației sale și modificarea Încheierii nr. 1868 din 10 octombrie 2011 în sensul anulării parțiale a Deciziei nr. 1597 din 16 august 2011 privind măsura dispusă la pct. II lit. a) din decizie. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în urma examinării Raportului de audit financiar nr. 2764 din 27 iunie 2011 încheiat la finalul misiunii de audit financiar asupra contului anual de execuție bugetară în anul 2010 la Unitatea Administrativ-Teritorială a Comunei Logrești, Camera de Conturi Gorj, a dispus prin Decizia nr. 1597 din 16 august 2011 la pct. II lit. a) măsura stabilirii întinderii prejudiciului și dispunerii măsurilor prevăzute de lege pentru recuperarea plăților nelegale efectuate în perioada 2008 - 2010 (inclusiv a foloaselor nerealizate) reprezentând spor de conducere în procent de 25% din salariul de încadrare, spor de stres și fidelitate în procent de 25% din salariul de bază (vechime + salariu de încadrare), spor de confidențialitate în procent de 10% din salariu de bază, spor de calculator (condiții vătămătoare) în procent de 10% din salariul de bază pentru personalul contractual și premiu anual. Contestația formulată de reclamantă împotriva acestei măsuri a fost respinsă de către Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Camerei de Conturi Gorj prin Încheierea nr. 1868 din 10 octombrie 2011. Reclamanta a criticat actele contestate ca nelegale, arătând, în esență, că existau atât baza legală cât și resursele financiare necesare acordării acestor sporuri, ce au fost aprobate prin bugetul local, iar deciziile ordonatorului de credite care le-a acordat nu au fost contestate, primind viza de legalitate a Prefecturii Gorj, existând, pe de altă parte, și hotărâri judecătorești executorii privind acordarea acestor sporuri.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 134 din 2 martie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins contestația reclamantei Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Logrești ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a apreciat, în esență, examinând cadrul legal incident, că nu a existat baza legală pentru acordarea sporurilor imputate prin Decizia nr. 1597 din 16 august 2011 a Camerei de Conturi Gorj la pct. II lit. a).

Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței nr. 134 din 2 martie 2012 a formulat recurs, în termenul legal, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Logrești, solicitând modificarea în întregime a acesteia în sensul admiterii cererii sale. Recurenta a susținut că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, în condițiile în care dispozițiile privind sporul de dispozitiv au fost emise anterior Deciziei nr. 37/2009 pronunțată de ICCJ în recurs în interesul legii; în care sporurile au fost acordate prin dispoziții menținute ca legale de către Prefectul județului Gorj și nedesființate de către nici o instanță judecătorească, reluând și argumentele privind netemeinicia actelor contestate, expuse instanței de fond.

Soluția instanței de control judiciar. Examinând actele și înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată incidența motivului de recurs de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., și anume „când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe”, față de care va admite recursul și va casa sentința instanței de fond. Situația de fapt supusă analizei instanței de contencios administrativ în prezenta cauză, potrivit susținerilor reclamantei și înscrisurilor aflate la dosar, poate fi rezumată astfel: 1. În urma efectuării acțiunii de audit de către organele competente ale autorității publice pârâte, privind contul anual de execuție bugetară pentru anul 2010 la Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Logrești, au fost constatate, prin Procesul-verbal de constatare nr. 2764 din 27 iunie 2011, o serie de abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea de prejudicii; 2. În baza acestui proces-verbal și a Raportului de audit Financiar, Camera de Conturi a Județului Gorj a emis Decizia nr. 1597 din 16 august 2011, în care s-a dispus, printre altele, la pct. II lit. a), măsura stabilirii întinderii prejudiciului și dispunerii măsurilor prevăzute de lege pentru recuperarea plăților nelegale efectuate în perioada 2008 - 2010 (inclusiv a foloaselor nerealizate) reprezentând spor de conducere în procent de 25% din salariul de încadrare, spor de stres și fidelitate în procent de 25% din salariul de bază (vechime + salariu de încadrare), spor de confidențialitate în procent de 10% din salariu de bază, spor de calculator (condiții vătămătoare) în procent de 10% din salariul de bază pentru personalul contractual și premiu anual. 3. Prin Contestația înregistrată sub nr. 1691 din 2 septembrie 2011, Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Logrești a contestat Decizia nr. 1597 din 16 august 2011 emisă de Camera de Conturi Gorj; 4. Prin Încheierea nr. 1868 din 10 octombrie 2011, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Gorj a respins contestația formulată de către reclamantă.

În continuare, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Logrești a solicitat instanței de contencios administrativ admiterea contestației sale și modificarea Încheierii nr. 1868 din 10 octombrie 2011 în sensul anulării parțiale a Deciziei nr. 1597 din 16 august 2011 privind măsura dispusă la pct. II lit. a) din decizie. Atât petitul cererii reclamantei, cât și criticile formulate de aceasta, față de succesiunea actelor emise în speță, îndreptățesc concluzia că ceea ce se contestă, în cadrul prezentei acțiuni în contencios administrativ este, în esență, actul prin care se dispun măsuri cu privire la entitatea verificată, în speță Decizia nr. 1597 din 16 august 2011 emisă de Camera de Conturi Gorj, act circumscris prevederilor art. 37 raportat la art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi. Se mai constată că, de asemenea, Încheierea nr. 1868 din 10 octombrie 2011 a fost emisă de către Comisia de soluționare a contestațiilor constituită în cadrul Camerei de Conturi Gorj. În conformitate cu prevederile art. 37 „În situația în care, în urma verificărilor efectuate pe parcursul execuției bugetului la persoanele juridice prevăzute la art. 23 și 24, rezultă fapte prin care au fost constatate prejudicii sau abateri cu caracter financiar, valorificarea constatărilor se face potrivit prevederilor art. 33”. Art. 33 alin. (3) prevede - „În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt, stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității audiate”. Actele emise în temeiul acestor dispoziții legale sunt acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, procedura de contestare a acestora fiind cea prevăzută de Legea nr. 94/1992 coroborată cu Legea nr. 554/2004. Legea nr. 94/1992 nu conține norme derogatorii de la regulile generale de determinare a competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ, astfel cum sunt reglementate în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevede: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”. Având ca reper textul de lege precitat, rezultă că au fost stabilite două criterii pentru determinarea competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ: a) criteriul poziției în sistemul autorităților publice a emitentului actului; b) criteriul valoric în cauzele fiscale (500.000 RON - valoarea impozitului, taxei, contribuției datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat). Cum în speța de față nu se contestă acte administrative care să privească plata taxelor, impozitelor, contribuțiilor sau datoriilor vamale, rezultă că este aplicabil criteriul poziției în sistemul autorităților publice a autorității emitente a actelor al căror conținut se contestă, și anume Camera de Conturi Gorj. În aceste condiții, competența soluționării acțiunii reclamantei, vizând anularea actelor administrative emise de Camera de Conturi Gorj, revine tribunalului, iar nu curții de apel. În ceea ce privește determinarea instanței de contencios administrativ competente teritorial, Înalta Curte constată că atât reclamanta, cât și pârâta au sediile în județul Gorj, ca urmare, în aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Gorj. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare instanței competente, Tribunalul Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal.