AFFAIRE ZIELONKA c. POLOGNE

RESPONDENT

POL

HOTĂRÂRE

17.10.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Dommage matériel - demande rejetée;Remboursement partiel frais et dépens - procédures nationale et de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE ZIELONKA c. POLOGNE (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

A PATRA SECȚIUNEA CAUZA ZIELONKA c. POLONIA Cerere nr. 7313/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 17 OCTOMBRIE 2006 DEFINIF 17/01/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Zielonka c. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte dnii Casadevall Bonello Traja Pavlovschi Garlicki, Mijović, judecători și al dlui T.L. Early, grefier de secțiune După ce a intenționat în camera consiliului la 26 septembrie 2006, rend que que l ê élé, adoptat la această dată procedural La originea cauzei se află o cerere (n 73133/02) îndreptată împotriva Republicii Polone și al cărei resortisant al acestui stat, Roman Zielonka ( reclamantul a sesizat Curtea la 15 august 2001 în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 21 octombrie 2005, președintele secțiunii a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu art. 29 alineatul (3) din Convenție, s-a decis ca Curtea să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. La 17 februarie 1996, reclamantul a intentat împotriva asigurătorului său, o acțiune în plată. La 9 martie 1998, reclamantul a fost scutit parțial de cheltuielile de judecată. La 24 iunie 1998 a avut loc o primă audiere. La această audiere, partea pârâtă a inițiat, la rândul său, o acțiune reconvențională de plată împotriva reclamantului. La 21 iulie 1998, reclamantul a prezentat un martor la audierea unui martor. La data de 24 iulie, 9 octombrie, 11 decembrie 1998 și 30 martie, 20 aprilie 1999, au fost amânate, pe motiv că martorii care trebuiau să fie audiați nu erau prezentați. 11. Ședințele prevăzute pentru 24 mai, 20 iulie și 20 septembrie 2000 au fost amânate, aceasta din urmă pentru a permite reunirea la dosar a unei competențe suplimentare. 12. Prin decizia din 9 noiembrie 2000, Tribunalul Districtual Chrzanόw a respins cererea reclamantului. 13. La 12 decembrie 2000, reclamantul a interjetat recursul. L La 29 martie 2001, tribunalul regional din Katowice a respins cererea reclamantului, declarându-l nefondat. II. : Legea din 2004), introducerea în sistemul juridic polonez a unei căi de atac împotriva lungimii excesive a unei proceduri judiciare (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sądowym bez nieuzasadniej zwłoki prevede O parte care nu a depus o plângere pentru întârzierea excesivă a procedurii în conformitate cu art. 5 alineatul (1) poate solicita - în temeiul articolului 417 din Codul civil - o despăgubire pentru prejudiciile cauzate de întârzierea excesivă, după încheierea procedurii pe fond. Recurentul susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 18. Cu toate acestea, rezultă din motivarea deciziei Tribunalului Regional din Katowice din 29 martie 2001 că reclamantul și-a introdus acțiunea la 17 februarie 1996 20. Prin urmare, perioada care trebuie luată în considerare a început la 17 februarie 1996 și a fost încheiată la 29 martie 2001 și, prin urmare, a durat mai mult de 5 ani și 1 lună pentru două organisme. Cu privire la admisibilitate 21. Guvernul ridică o excepție preliminară care susține că reclamantul nu a epuizat căile de atac interne. 22. Guvernul consideră, în primul rând, că reclamantul ar fi trebuit să facă uz de art. 417 din Codul civil, dispoziție care să permită obținerea unei satisfacții pentru prejudiciile cauzate de comportamentul greșit al organelor din statul membru respectiv. Acesta susține că această cale de atac a fost eficientă pentru a contesta durata excesivă a unei proceduri începând cu 18 decembrie 2001, data hotărârii Curții Constituționale, care precizează interpretarea acestei dispoziții. 23. Curtea amintește că aceaceasta este deja pronunțată cu privire la problema eficienței acestei căi de atac de mai multe ori în que que ë nu putea fi considerată ca atare (a se vedea Skawińska c. Polonia (dec), n 4909/98, 4 martie 2004 Małasiewicz c. Polonia, n 22072/02, § 32, 14 octombrie 2003 și recent Barszcz c. Polonia, n 71152/01, § 42, 30 Mai 2006).Guvernul nu prezintă niciun element nou care să modifice jurisprudența existentă, prin urmare, acest argument ar trebui respins. 24. Guvernul susține, în al doilea rând, că reclamantul ar fi trebuit să facă uz de art. 16 din Legea din 2004, care permite contestarea în fața instanțelor interne a duratei excesive a procedurii și care face trimitere la art. 417 din Codul civil. 25. Curtea reamintește deja că se pronunță deja și cu privire la problema dacă art. 16 din Legea din 2004 în legătură cu: art. 417 din Codul civil constituia o cale de atac efectivă în sensul articolului 13 din Convenție. 26. Această cale de atac a fost considerată eficientă în cazurile în care procedura a cărei durată a fost supusă Ös Õ a fost încheiată cu mai puțin de trei ani înainte de intrarea în vigoare a Legii din 2004, termenul de prescripție a acțiunii din art. 417 (a se vedea Krasuski c. Polonia, nr. 61444/00, § 72, 14 iunie 200527). Cu toate acestea, Curtea a statuat că această dispoziție nu putea fi considerată o cale de atac efectivă dacă procedura a cărei durată a fost contestată se încheiase cu mai mult de trei ani înainte de intrarea în vigoare a legii din 2004 (a se vedea Ratajczyk c. Polonia, (dec.), nr. 1115/02, 31 mai 2005). 28. În acest sens, procedura sa se încheie la 29 martie 2001, prin urmare cu mai mult de trei ani înainte de intrarea în vigoare a legii din 2004. În consecință, reclamantul nu dispunea de o cale de atac eficientă pentru a contesta durata excesivă a procedurii în fața organismelor interne. Prin urmare, argumentul guvernului nu poate fi luat în considerare. 29. În cele din urmă, guvernul consideră că termenul de prescripție a acțiunii din art. 417 din Codul civil nu ar trebui să fie calculat de la data încheierii procedurii a cărei durată este contestată, ci din momentul în care prejudiciul apare ca atare. Potrivit guvernului cele două evenimente nu au loc la aceeași dată. 30. Curtea amintește că această teză a făcut, de asemenea, obiectul evaluării sale în Hotărârea Barszcz c. Polonia citată anterior. Guvernul nu prezintă niciun element nou, prin urmare, trebuie respinsă excepția sa preliminară. 31. Curtea constată, în sfârșit, că nu este în mod clar întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, ar trebui declarată admisibilă. Pe fond 32. Reclamantul susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil. În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Convenție. 33. În primul rând, guvernul pune accentul pe faptul că nu poate fi reprovocată nicio perioadă de inacțiune în instanțele naționale, audiențele având loc la intervale regulate și consideră, de asemenea, că reclamantul însuși a contribuit în mare măsură la continuarea procedurii de solicitare a audierii martorilor și a desemnării experților. 34. Reclamantul contestă argumentele guvernului și subliniază că cauza nu este complexă, însă consideră că nu poate fi considerată răspunzătoare pentru prelungirea care rezultă din faptul că a solicitat desemnarea unui expert. În opinia sa, a fost vorba despre un act de procedură pe care avea dreptul să îl efectueze. Reclamantul consideră, de asemenea, că instanțele nu au adus în discuție diligența necesară. 35. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se soluționează o cauză apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și lavocea litigiului pentru cei interesați (a se vedea printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC]n n 30979/96, § 43 , CEDO 2000-VII Czech c. Polonia , n 49034/99, § 44, 15 noiembrie 2005, Wojda c. Polonia , n 55233/00, § 9, 8 noiembrie 2005). 36. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele ale cazului în speță și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea Czech, Wojda de mai sus). 37. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. În special, guvernul polonez nu a prezentat nicio explicație cu privire la perioada cuprinsă între 17 februarie 1996, data depunerii cererii reclamantului și 24 iunie 1998, data primei audieri (punctul 7 de mai sus). Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde cerinței privind termenul rezonabil 38. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1). II. PE LEGĂTURA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 39. În temeiul articolului 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 40. Reclamantul solicită 2 900 PLN (720 EUR) pentru prejudiciul material și 30 000 PLN (7 500 EUR) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 41. Guvernul contestă aceste pretenții și solicită Curții să decidă că, în caz de încălcare, constatarea acesteia ar reprezenta o satisfacție echitabilă. În subsidiar, solicită reclamantului să acorde o satisfacție echitabilă a cărei valoare nu ar depăși 10 000 PLN, aproximativ 2 600 EUR, suma maximă prevăzută de legea din 2004. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, având în vedere circumstanțele și hotărând în mod echitabil, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 2 400 EUR pentru prejudiciul moral. Proaspăt și cheltuieli de judecată 43. Reclamantul solicită, de asemenea, 9 000 PLN (2 200 EUR) pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața instanțelor interne și în fața Curții. Reclamantul prezintă documente referitoare la procedură în fața instanțelor interne. Cu toate acestea, acesta nu prezintă un document referitor la procedura care a făcut obiectul cererii sale în fața Curții. 44. Guvernul contestă aceste pretenții care pun accentul pe faptul că reclamantul nu își retrage cererea prin documente referitoare la procedură în fața Curții. 45. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră că În acest sens, Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii restante pe rata dobânzii pe rata dobânzii a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CESAR, CURȚIA, ÎN L în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 2 400 EUR (două mii patru sute de euro) pentru daune morale și 100 EUR (centă EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit care urmează să fie convertită în zloți polonezi la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 17 octombrie 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. T.L. Early Nicolas Bratza Modululer Președintele