ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 493/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Iași, prin sentința penală nr. 346 din 06 iulie 2011, a condamnat pe inculpatul B.N. (fără antecedente penale), la 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și a art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen. Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut următoarele: În după amiaza-zilei de 18 aprilie 2010, M.E., cunoscut în colectivitatea locală ca fiind o persoană irascibilă și alcoolic, a consumat alcool într-un bar din județul Iași, împreună cu B.M.

și F.G., el plecând de acolo în jurul orei 19:30. Pentru că cel amintit, beat fiind, se deplasa cu greutate, B.I. i-a cerut lui C.I. să-l transporte cu căruța dar acesta a refuzat și pentru că M.E. avusese un conflict cu mama lui, C.E. Auzind refuzul, M.E. a înjurat-o pe mama lui C.I. Continuându-și deplasarea, M.E., pe la ora 20:30, în locul cunoscut sub denumirea „borna lui V", s-a întâlnit cu B.N., cei doi certându-se. La un moment dat, inculpatul fiind și el supărat pentru că în acea zi se certase cu concubina lui, l-a lovit pe M.E. cu o piatră, cu pumnii și cu picioarele, de mai multe ori, în torace și cu preponderență în zona capului, continuând să-l lovească și după ce victima se prăbușise pe sol.

Incidentul a fost văzut de C.G., aceasta i-a cerut inculpatului să înceteze agresarea, ea însă crezând că cel lovit este fostul ei concubin, I.L. După ce a asigurat-o că cel pe care-l lovea nu este I.L., inculpatul s-a îndreptat spre casa lui. Întâlnindu-se cu M.C. și M.E., inculpatul i-a spus primului că l-a agresat pe M.E. Victima a fost găsită căzută în drum la orele 21:30 de B.I. și B.M., primul anunțând serviciul de urgență 112. Deși a fost spitalizată, victima a decedat la 23 aprilie 2010. Raportul medico-legal de necropsie a înscris că moartea lui M.E. a fost violentă și s-a datorat comei traumatice cerebrale, consecutivă unui politraumatism cu traumatism cranio-cerebral, traumatism toracic, fractură metacarp.

deget V stâng, fractură falangă I deget V stâng, fractură cubitus stâng 1/3 inferioară complicată în evoluție cu bronhopneumonie, leziunile putându-se produce prin loviri active, repetate, cu obiecte contondente. Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind lipsa elementului subiectiv în ce privește fapta de omor, respectiv el nu a intenționat uciderea, lovirea victimei fiind făcută numai cu o piatră pentru că ar fi fost agresat verbal, încadrarea juridică corectă fiind infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 187 din 24 noiembrie 2011 a respins, ca nefondat, apelul inculpatului. Nemulțumit și de decizia instanței de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind detaliate în prezenta.

Totodată, inculpatul, în scris (dosar ICCJ), secția penală, relatând o situație de fapt potrivit opiniei sale, susține că fapta a fost săvârșită de verii lui, B.I. și B.M., de M.C., el nefăcând altceva decât să arunce înspre victimă cu o piatră pentru că aceasta, confundându-l cu agresorii, se apropia de el având în mână un cuțit. De asemenea, inculpatul, în cuprinsul acelorași memorii, susține că se impune rejudecarea cauzei, declarația martorei C.G. fiind reală, numai cea dată în fața instanței. Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta. Coroborând motivarea căii de atac a recursului astfel cum a fost relevată de apărătorul desemnat din oficiu pentru asistarea inculpatului, cu cele susținute personal de acesta, cazurile de casare sunt încadrabile în cele prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și pct. 10 C. proc.

pen., apărările expuse fiind însă ridicate și în fața instanței de apel. În ce privește încadrarea juridică a faptei, din probatoriul administrat se reține că inculpatul a recunoscut că s-a întâlnit cu victima în seara zilei de 18 aprilie 2010, că între ei a avut loc un conflict verbal, el a lovit cu o piatră capul lui M.E., acesta căzând pe uliță. De asemenea, în declarația dată la 20 aprilie 2010 (dosar urmărire penală, inculpatul a recunoscut că a lovit, că s-a întâlnit cu M.C. și cu mama acestuia, M.E., că a auzit-o pe C.G. țipând, că i-a explicat acesteia că nu l-a bătut pe fostul ei concubin, ci pe M.E., toate acestea coroborându-se și cu ceea ce C.G. a relatat. Alte probe, respectiv declarațiile cumnatei inculpatului, martora B.M., ale lui F.M.B., concubina sa, conțin date că inculpatul este cel care l-a „bătut" pe M.E.

Cercetarea judecătorească a evidențiat și că asupra martorei C.G. s-au exercitat presiuni din partea unor apropiați ai inculpatului sau ale unor rude de-ale acestuia. Exemplificări, declarațiile din 29 aprilie 2010 și 08 iulie 2010 martora F.F.G., fiică a lui C.G., aceasta relatând că mama sa era presată de rude de-ale inculpatului, iar la 06 septembrie 2010 aceeași C.G. solicitând să i se asigure protecție de către poliție. Martora în cauză, la 08 iulie 2010 și la 18 aprilie 2010, cu prilejul reconstituirii conducerii în teren, a indicat că l-a văzut pe inculpat lovindu-l pe M.E. Totodată, martorul M.C. a declarat la 08 iulie 2010, că s-a întâlnit cu inculpatul la „borna lui V." la data și ora agresiunii, „acela i-a relatat că l-a bătut pe M.E.", declarație menținută și cu ocazia confruntării realizată cu inculpatul la 09 iulie 2010 dar și cu ocazia fondului.

În ce privește latura subiectivă, activitatea infracțională a inculpatului realizează intenția directă, el prevăzând și acceptând moartea victimei, pentru că în mod repetat și intens l-a lovit în zona capului pe M.E., el fiind întrerupt din ceea ce întreprindea, de intervenția martorei C.G. În aceste condiții există infracțiunea de omor calificat, în forma agravantei loc public și cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., pentru că lovirea victimei s-a săvârșit cu intenție, decesul survenind astfel cum evidențiază raportul medico-legal de necropsie, urmare comei traumatice cerebrale, consecutivă traumatismului cranio-cerebral. Referitor cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen., în opinia inculpatului recurent impunându-se rejudecarea cauzei pentru reaudierea martorei C.G., acesta nu este incident în cauză, la urmărirea penală și cercetarea judecătorească, declarațiile acesteia coroborându-se cu celelalte probe relevate, iar poziția sa fiind amplu dezvoltată de către instanța de fond și cea de prim control judiciar. Analizându-se recursul inculpatului și prin prisma dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se reține că instanța de fond, just, a motivat că în favoarea persoanei lui, având în vedere lipsa antecedentelor penale, caracterizările martorilor, este aplicabilă circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. Ca atare, decizia instanței de apel, fiind legală și temeinică, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) același cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva deciziei penale nr. 187 din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 20 aprilie 2010 la 21 februarie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 21 februarie 2012.