ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4990/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași reclamanta Unitatea Administrativ

Teritorială Sinești, prin primar H.P. a formulat contestație împotriva încheierii

nr. VI 282 emisă de Curtea de Conturi a României - Departamentul de Coordonare

a verificărilor bugetelor unității administrativ teritoriale, la data de 06

iulie 2011, prin care i-a fost respinsă contestația depusă împotriva Deciziei nr.

70 din 21 ianuarie 2011 a Camerei de Conturi Iași.

A arătat reclamanta

că prin aceste acte administrative le-au fost imputate angajaților primăriei

sume de bani ca fiind sporuri încasate necuvenit, printre care și cel de 25 %

spor dispozitiv și sporul pentru condiții vătămătoare ce au fost acordate din

fonduri proprii, în urma unei hotărâri de consiliu local și a Ordinului

ministrului de interne nr. 275/2002, coroborat cu Ordinul MAI nr. 496/2003,

încălcându-se în acest mod și prevederile Legii nr. 330/2009 aplicată cu ocazia

reîncadrării în noul sistem de salarizare a personalului primăriei.

Pârâta, prin

întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Prin sentința nr. 307

din 24 octombrie 2011, Curtea de Apel Iași – Secția Contencios Administrativ și

Fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ

Teritorială Sinești în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut că așa cum rezultă din cele reținute de

organul de control în considerentele încheierii Curții de Conturi în litigiu,

sporurile au fost acordate cu încălcarea unor dispoziții legale imperative.

Referitor la

indemnizația de dispozitiv acordată întregului personal al instituției, s-a

reținut că dispozițiile art. 1 al Legii nr. 138 din 20 iulie 1999 privind

salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice

de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și

acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, se

aplică doar personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării

Naționale, Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informații,

Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază,

Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.

În opinia instanței fiind

o lege specială este indubitabil că prevederile acesteia se referă numai la

categoriile de personal expres prevăzute în textul legii la art. 13, și anume

la cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și

salariații civili care beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25

% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă

și gradații, respectiv din salariul de bază, și nu pot fi aplicate altor

categorii de personal.

S-a mai reținut că indemnizația

de dispozitiv de 25% din salariul de bază nu poate fi acordată întregului

personal din administrația publică, ci numai personalului prevăzut la art. 13 alin.

(1) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului

Internelor și Reformei Administrative.

În ceea ce privește

sporul pentru condiții vătămătoare, instanța a reținut că în anul 2009 acest

spor a fost reglementat de art. 16 din O.G. nr. 6/2007, cu modificările și

completările ulterioare, pentru funcționarii publici, și de art. 14 din O.G. nr.

10/2008, cu modificările și completările ulterioare, pentru personalul

contractual.

Potrivit acestora,

sporul pentru condiții vătămătoare, de până la 10% din salariul de bază, se

acordă angajaților care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților și

instituțiilor publice în care funcționează instalații care generează câmpuri electromagnetice

de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații

microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență sau instalații de bruiaj.

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel Iași a declarat recurs Unitatea Administrativ

Teritorială Sinești.

Analizând lucrările dosarului, Curtea

constată că sentința nr. 307 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel Iași – Secția Contencios Administrativ și Fiscal a fost comunicată reclamantei Unitatea

Administrativ Teritorială la data de 5 decembrie 2011, astfel cum rezultă din

dovada de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii (fila 38 din dosarul

Curții de Apel Iași).

În conformitate cu dispozițiile art. 20 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 „hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi

atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”.

Cum recursul a fost înregistrat la Curtea de Apel Iași la data de 22 decembrie 2011, (fila 2 din prezentul dosar), rezultă că

declararea acestuia a fost făcută peste termenul legal, de 15 zile de la data

comunicării hotărârii.

Față de situația

constatată, în temeiul dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., Curtea va respinge

recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Universitatea

Administrativ Teritorială Sinești împotriva sentinței nr. 307 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel Iași – Secția de contencios administrativ și fiscal ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 noiembrie 2012.