ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 895/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față: Prin sentința civilă nr. 442/S din 8 octombrie 2007, Tribunalul Brașov a admis în parte, astfel cum a fost ulterior precizată, contestația formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, de contestatoarea L.B. în contradictoriu cu intimații Municipiul Brașov, reprezentat legal de Primar, C.C.Ș., C.P. și D.S. și, în consecință: A constatat nulitatea absolută parțială a Dispoziției nr. 3450 din 13 septembrie 2006, emisă de intimatul Municipiul Brașov, prin reprezentantul său legal, respectiv, în ceea ce privește modalitatea de restituire a suprafeței de 3.5918,10 m.p. din imobilul cu destinația de teren, în suprafață totală de 23.342,41 m.p., înscris în C.F.

nr. 15897 Brașov, sub nr. top. 8782/1/b/2/5/2/1/1/1/1/1/1. A obligat pe intimatul Municipiul Brașov să emită, prin reprezentantul său legal, o nouă Dispoziție în condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001, prin care să restituie în natură contestatoarei L.B., sub forma instituirii în favoarea acesteia a unui drept special de folosință, și intimaților C.C.Ș., C.P., G.S. și D.S. suprafața de 3.5918,10 m.p. din imobilul cu destinația de teren, în suprafață totală de 23.342,41 m.p., înscris în C.F. nr. 15897 Brașov, sub nr. top. 8782/1/b/2/5/2/1/1/1/1/1/1. A dezmembrat imobilul cu destinația de teren, în suprafață totală de 23.342,41 m.p., înscris în C.F. nr. 15897 Brașov, sub nr. top. 8782/1/b/2/5/2/1/1/1/1/1/1 în trei loturi cu numere topografice noi, după cum urmează: lotul I, cu nr. top nou 8782/1/b/2/5/2/1/1/1/1/1/1/1, în suprafață de 19.750, 60 m.p., lotul II, cu nr. top.

nou 8782/1/b/2/5/2/1/1/1/1/1/1/2, în suprafață de 2.925,81 și lotul nr. III, cu nr. top. nou 8782/1/b/2/5/2/1/1/1/1/1/1/3, în suprafață de 666 m.p. și a obligat pe intimatul Municipiul Brașov, reprezentat legal de Primar să restituie contestatoarei L.B. și intimaților C.C.Ș., C.P., G.S. și D.S. suprafețele de teren aferente loturilor II și III, în modalitatea mai sus menționată. A menținut restul prevederilor dispoziției contestată. A respins restul pretențiilor formulate de contestatoare. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin Dispoziția nr. 3450 din 13 septembrie 2006, emisă de intimatul Municipiul Brașov, prin reprezentantul său legal, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de titluri de despăgubire în condițiile prevederilor speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, intimaților C.C.Ș., C.P., G.S.

și D.S. și contestatoarei L.B., conform cotelor de moștenire legală care le revin, potrivit certificatelor de moștenitor depuse în susținerea notificării pe care au formulat-o, pentru imobilele cu destinația de teren înscrise în cărțile funciare nr. 20625, sub nr. top inițial 8782/1/b/2/3/1, nr. 20626, sub nr. top inițial 8782/1/b/2/4/2, nr. 20.627, sub nr. top inițial 8782/1/b/2/4/1, nr. 20628, sub nr. top inițial 8782/1/b/2/3/2, nr. 20629, sub nr. top. inițial 8782/1/b/2/4/3 și nr. 15897, sub nr. inițial 8782/1/b/2/5. Contestatoarea a criticat această dispoziție sub aspectul modalității de restituire a unei suprafețe de 3.600 m.p. din suprafața totală a imobilelor mai sus identificate, susținând că aceasta este liberă și, prin urmare poate fi restituită în natură.

În vederea determinării situației juridice a suprafeței de teren în litigiu, instanța a încuviințat administrarea în cauză a probei cu expertiza tehnică în specialitatea topografie, numindu-l în calitate de expert pe ing. expert P.R.A. Prin lucrarea de specialitate pe care a întocmit-o, expertul a concluzionat că suprafața de teren cu privire la care contestatoarea a formulat pretenții în cadrul prezentului proces, face parte din imobilul înscris în C.F nr. 15897 Brașov, sub nr. top 8782/1/b/2/5/2/1/1/1/1/1, în suprafață totală de 23.342,41 m.p. De asemenea, prin expertiza tehnică administrată ca probă în cauză s-a concluzionat că sunt libere și neafectate de detalii de sistematizare parcela, în suprafață de 1.2876,79 m.p., care cuprinde un teren de sport în parte asfaltat și un teren viran și parcela în suprafață de 66 m.p., care cuprinde doar teren viran.

În drept, s-a reținut că potrivit art. 1 alin. (1) și (2 ) din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie, în natură, în condițiile prezentei legi. În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv”.

De asemenea, art. 7 din actul normativ menționat stipulează că, de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură. Dacă restituirea în natură este posibilă, persoana îndreptățită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent decât în cazurile expres prevăzute de prezenta lege.” În fine, art. 9 din Legea nr. 10/2001 dispune că, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.” Textele de lege precitate instituie unul dintre principiile procedurii speciale instituită de Legea nr. 10/2001, și anume, acela al prevalenței restituirii în natură a imobilelor ce formează obiectul de reglementare a acestui act normativ.

Prin urmare, conform principiului menționat entitatea învestită cu soluționarea notificării va putea să nu dispună restituirea în natură către persoana îndreptățită a imobilului revendicat doar în cazul în care această măsură nu este posibilă sau este expres înlăturată de la aplicare. Din materialul probator administrat în cauză, rezultă că este liberă suprafața de 3.5918,41 m.p. din suprafața totală a imobilelor pentru care a fost formulată notificare, ce a fost soluționată prin dispoziția atacată, astfel că, în conformitate cu prevederile legale mai sus menționate ea trebuie să fie restituită în natură contestatoarei și intimaților C.C.Ș., C.P., G.S. și D.S.

În acest sens, tribunalul a reținut că, indiferent de opțiunea pe care persoana îndreptățită, în înțelesul Legii nr. 10/2001, o exprimă cu privire la modalitatea de restituire a imobilelor revendicate, entitatea învestită cu soluționarea cererii de retrocedare, formulată în temeiul actului normativ menționat, este obligată să soluționeze această cerere în conformitate cu principiile instituite de lege, semnificative sub acest aspect fiind prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. În raport de considerentele ce preced, tribunalul a reținut că este lipsită de fundament solicitarea formulată de contestatoare în sensul restituirii în natură doar către ea a suprafeței de teren în litigiu, raportat la opțiunea pe care intimații C.C.Ș., C.P., G.S.

și D.S. au exprimat-o, în cadrul procedurii prealabile instituită de Legea nr. 10/2001, cu privire la modalitatea de restituire către ei a acestei suprafețe de teren. De altfel, sub aspectul analizat, s-a reținut că nu este posibil ca, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, o suprafață de teren, cum este cea în litigiu, să fie restituită în modalități diferite persoanelor titulare ale notificării formulată în temeiul acestui act normativ, respectiv, în natură contestatoarei și în echivalent intimaților mai sus arătați, o astfel de soluție fiind de natură să eludeze dispozițiile imperative și principiile instituite de Lege. Așa fiind, pentru considerentele de fapt și de drept expuse tribunalul a reținut că sunt îndreptățiți să beneficieze de restituirea în natură a suprafeței de 3.5918,10 m.p., atât contestatoarea cât și intimații C.C.Ș., C.P., G.S.

și D.S. Având în vedere că, contestatoarea este cetățean german, instanța a constatat că, în privința acesteia sunt incidente prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanța de Urgență nr. 184/2002, care stipulează că,,cetățenii străini și apatrizii care au calitatea de persoane îndreptățite potrivit Legii nr. 10/2001 la restituirea în natură a unor terenuri, situate în intravilanul localităților, pot opta pentru dobândirea unui drept de folosință special care conferă titularului drepturile și obligațiile conferite de lege proprietarului, cu excepția dreptului de dispoziție.” Raportat la considerentele ce preced, tribunalul a reținut că acțiunea dedusă judecății este parțial întemeiată, respectiv, sub aspectul restituirii în natură a suprafeței de 3.5918,10 m.p., restituire care va opera în favoarea contestatoarei și a intimaților C.C.Ș., C.P., G.S.

și D.S., astfel că, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 coroborat cu dispozițiile legale menționate, a fost admisă în aceste limite. Având în vedere că, suprafața de teren mai sus identificată face parte din suprafața aferentă imobilului cu nr. top. 8782/1/b/2/5/2/1/1/1/1/1, în suprafață totală de 23.342,41 m.p., instanța a admis și pretenția contestatoarei relativă la dezmembrarea acesteia, conform raportului de expertiză tehnică judiciară, întocmit de ing. expert P.R.A. Pentru aceleași considerente, tribunalul a respins solicitarea contestatoarei relativă la restituirea numai în favoarea sa a suprafeței de teren pentru care instanța a reținut calitatea de teren liber, supus restituirii în natură.

De asemenea, tribunalul a reținut ca fiind neîntemeiată și solicitarea contestatoarei referitoare la dispunerea intabulării în evidențele de publicitate imobiliară a drepturilor recunoscute în favoarea sa, de către instanța de judecată, pentru următoarele considerente: Ca urmare a constatării de către instanță a nulității parțiale a dispoziției contestate, respectiv, sub aspectul nerestituirii în natură către contestatoare și către intimații mai sus arătați a suprafeței de 3.5918,10 m.p., din suprafața totală a imobilelor pentru care părțile menționate au formulat notificare, intimatul Municipiul Brașov a fost obligat să emită, prin reprezentantul său legal, o nouă dispoziție, conform dispozițiilor prezentei sentințe, dispoziție care va avea regimul juridic instituit de art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia,,decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară”.

Față de dispozițiile legale mai sus menționate, s-a reținut că, contestatoarea va putea să își înscrie în evidențele de publicitate imobiliară dreptul ce i-a fost recunoscut, prin prezenta sentință, în temeiul dispoziției pe care intimatul Municipiul Brașov o va emite, potrivit dispozițiilor tribunalului, fără a fi necesară o dispoziție a instanței, în acest sens.

În ceea ce privește apărările formulate în cauză de către intimatul Municipiul Brașov, reprezentat legal de Primar, tribunalul a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, motiv pentru care, le-a înlăturat, pentru următoarele considerente : În ceea ce privește apărarea intimatului referitoare la alegerea modalității de restituire a suprafeței de teren în litigiu, prin raportare la opțiunea exprimată de titularii notificării, în cadrul procedurii prealabile instituită de Legea nr. 10/2001, apare ca neîntemeiată în raport de principiul prevalenței restituirii în natură, reglementat de actul normativ menționat și care a fost analizat în considerentele expuse.

O altă apărare pe care intimatul menționat și-a fundamentat poziția procesuală a fost aceea că, terenul pentru care s-a solicitat restituirea în natură în cadrul prezentului proces nu poate fi utilizat pentru construire și era necesar ca, contestatoarea să obțină din partea furnizorilor de utilități un aviz care să ateste că această suprafață nu este afectată de rețelele de utilități. Această apărare apare, la rândul ei ca nefondată, deoarece intimatul menționat nu poate invoca, ca impediment la restituirea în natură a imobilului în litigiu, faptul că acesta nu ar putea fi afectat unor operațiuni de construire, iar faptul că acest imobil este liber, neafectat de utilități, rezultă din raportul de expertiză tehnică, administrat ca probă în cauză.

Sub aspectul apărărilor pe care intimatul Municipiul Brașov și-a fundamentat poziția procesuală, în prezenta cauză, este de menționat că, prin concluziile scrise pe care le-a înregistrat la dosar, după închiderea dezbaterilor, partea a susținut că pretenția referitoare la restituirea în natură a imobilului în litigiu nu poate fi admisă, deoarece identificarea acestui imobil, făcută prin raportul de expertiză întocmit în cauză de ing. expert P.R.A. este una provizorie. În legătură cu această susținere, tribunalul a reținut, în primul rând, că ea a fost făcută cu nerespectarea principiilor ce guvernează procesul civil, respectiv, după ce instanța a declarat dezbaterile închise, astfel că ea nu poate fi reținută.

De asemenea, tribunalul a reținut că, la termenul de judecată din data de 28 septembrie 2007, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (4) C. proc. civ., a pus în discuția contradictorie a părților aspectul relativ la faptul că, prin lucrarea de expertiză efectuată în cauză, s-a reținut că identificarea imobilului în litigiu a fost făcută, prin deplasarea la fața locului și în urma studierii evidențelor cadastrale și de carte funciară, însă, deoarece din această documentație lipsește actul de c.f. nr. 10515/2005 conexat cu actul de c.f. nr. 2280/2005, această identificare a fost denumită de expert ca,, provizorie”.

Raportat la aceste constatări, tribunalul, potrivit dispozițiilor legale menționate, a solicitat contestatoarei și intimatului Municipiul Brașov, care au fost prezenți la termenul de judecată menționat, prin reprezentanții lor convenționali, să precizeze dacă sunt de acord cu identificarea realizată de expert în ceea ce privește imobilul în litigiu sau dacă înțeleg să conteste această identificare. Răspunzând acestei solicitări a instanței, părțile menționate au învederat, prin reprezentanții lor în instanță, că nu au de formulat nicio obiecție referitoare la modul în care a fost identificat imobilul în litigiu, arătând că recunosc corectitudinea identificării acestui imobil, realizată de expertul desemnat în cauză, prin lucrarea de expertiză pe care a întocmit-o.

Așa fiind, instanța de fond a reținut că, în cadrul dezbaterilor ce s-au urmat în cauză, intimatul Municipiul Brașov a recunoscut corectitudinea concluziilor raportului de expertiză administrat ca probă, astfel că el nu poate să își modifice poziția procesuală exprimată în acest sens, după închiderea dezbaterilor. Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatoarea L.B. și intimatul Municipiul Brașov prin Primar. Prin decizia civilă nr. 64/Ap din 18 mai 2010, Curtea de Apel Brașov a respins apelul declarat de contestatoare împotriva hotărârii primei instanțe; a admis apelul exercitat de intimatul Municipiul Brașov prin Primar împotriva aceleiași hotărâri, pe care a schimbat-o în tot, în sensul respingerii contestației introductive de instanță.

La adoptarea acestei decizii, instanța de apel a reținut că suprafața solicitată a fi restituită în natură cuprinde un teren de sport, parcări asfaltate, un loc de joacă, instalații electrice, de termoficare și telecomunicații, toate situate într-o arie cu o densitate de blocuri de locuit. Recursul declarat de contestatoarea L.B. împotriva deciziei instanței de apel, a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 4053 din 13 mai 2011 a Secției civile și de proprietate intelectuală, instanța supremă casând hotărârea recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

În considerentele deciziei de casare se învederează faptul că, instanța de apel nu a examinat – față de temeiul trecerii imobilului în proprietatea statului, prin efectul exproprierii, în baza Decretului nr. 171/1967 – identificarea unor porțiuni de teren, posibil a fi restituite în natură, funcție de realizarea sau nu a scopului exproprierii, menționat în actul normativ de preluare a imobilului cu această destinație. În rejudecare, potrivit îndrumărilor deciziei de casare, instanța de apel, prin decizia civilă nr. 59 Ap din 17 mai 2012, a respins apelul declarat de contestatoarea L.B. împotriva sentinței civile nr. 442/S/2007 a Tribunalului Brașov și a admis apelul declarat de intimatul Municipiul Brașov prin Primar împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a respins în tot contestația formulată de contestatoarea L.B.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut următoarele: Înscrisurile probatorii administrate în cauză au relevat împrejurarea că, imobilul care formează obiectul contestației a fost expropriat, în temeiul Decretelor nr. 171/1969, respectiv nr. 1041/1967, la dosar depunându-se copii ale detaliului de sistematizare în baza căruia s-a construit cartierul blocurilor de locuințe. Tot astfel, curtea a încuviințat obiectivele expertizei topografice, formulate de contestatoare prin mandatar convențional, constând în stabilirea împrejurării dacă pe terenul înscris în c.f. nr. 15897 Brașov, nr. top. 8782/1/b/2/5/2/1/1/1/1/1/1/1/1, scopul exproprierii, constând în construirea blocurilor de locuințe, a fost pe deplin realizat, respectiv dacă este posibilă restituirea în natură a unor porțiuni de teren de pe lotul menționat.

Cercetarea la fața locului, efectuată la data de 5 aprilie 2012, cu convocarea expertului desemnat pentru efectuarea lucrării tehnice, a relevat în teren parcelele de imobil pretins a fi restituite în natură de către contestatoare. Față de momentul inițial al întocmirii raportului tehnic, în faza procesuală anterioară, relevat în schița de la fila 125 al prezentului dosar, s-a constatat amenajarea unui drum de acces între blocul si terenul de sport – evidențiat prin aproximație cu linii punctate, trasate cu creion –, drum menit a asigura legătura rutieră dintre parcările amenajate în zonă și ieșirea la str. Lămâiței. Raportul de expertiză tehnică, întocmit de ing. P.R.A., propune restituirea în natură cu variante de dezmembrare topografică, a loturilor marcate cu culoare roșie pe schița anexă nr. 5 la raport (fila 151 din prezentul dosar – identică cu schița la care s-a făcut referire anterior, cu deosebirea marcării precise a drumului de acces).

Primul lot, în suprafață de 2926 m.p., este constituit din spații destinate terenului de sport, locului de joacă și parcării asfaltate, fiind situat între blocurile cu nr. administrativ 60 – 70 – 71 – 56, distanța între suprafața utilă a terenurilor pe care sunt edificate blocurile cu nr. 70 – 71 fiind 44 metri liniari, aceeași distanță dintre blocurile cu nr. 60 – 56, fiind de 63 metri liniari (în calculul acestui din urmă caz intrând și drumul de acces auto). Cât privește cel de-al doilea lot, în suprafață de 666 m.p., pe acesta este amenajat drumul de acces auto, cu ieșire pentru parcările din zonă la str. Lămâiței, având un front la calea publică de 19 metri liniari, lungimea parcelei de la stradă la limita funcțională a blocului fiind de 37 metri liniari.

Lucrările realizate, corespund sferei de amenajări complementare, necesare și utile unei zone cu conglomerat de blocuri de locuințe, încât, raportat la prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 modificată, măsurile reparatorii nu pot fi recunoscute contestatoarei prin restituire în natură. Îndrumarea de identificare a unor porțiuni de terenuri, susceptibile restituirii în natură, susținută în decizia de casare a instanței supreme, nu se referă la fărâmițări ale imobilului pretins de contestatoare, constând în fășii imobiliare lipsite de utilitate practică și economică, cum ar fi, în speță, luarea în considerare a celor două porțiuni ce se detașează din parcela de 666 m.p. și care nu sunt afectate de drumul de acces.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta L.B. Criticile formulate prin motivele de recurs vizează, în esență, greșita reținere a situației de fapt și de drept urmare aprecierii greșite a probatoriului administrat, respectiv faptul că cele două terenuri solicitate, în suprafață totală de 3591,81 m.p., nu ar fi libere în sensul Legii nr. 10/2001. Această concluzie la care a ajuns instanța de apel este una total eronată, întrucât instanța a denaturat raportul de expertiză efectuat în cauză, avizele furnizorilor de rețele, precum și planurile desenate ale acestora. Detaliul de sistematizare (aflat la dosarul cauzei), în baza căruia s-a construit ansamblul de blocuri de locuințe, a fost integral transpus în practică, toate obiectivele prevăzute în respectivul detaliu au fost realizate, lucrarea considerându-se încheiată.

Acest detaliu de sistematizare nu a prevăzut pe cele două parcele care fac obiectul prezentei cauze niciun fel de obiectiv, fapt pentru care ele au rămas libere, iar în baza Legii nr. 10/2001 pot fi restituite în natură. Pe de altă parte, situația terenurilor în litigiu a fot modificată în mod continuu de către intimatul Municipiul Brașov de la începutul procesului și până în prezent. Astfel, s-au construit fără autorizație parcări asfaltate supradimensionate ca număr, alei asfaltate care dublează alei deja existente, platforme de gunoi supradimensionate, toate acestea concentrându-se în mod voit doar în perimetrul celor două parcele solicitate a fi restituite în natură tocmai cu scopul de a împiedica restituirea lor.

Din marele număr de parcări construite ilegal în perimetrul parcelei 1 nu sunt ocupate nici jumătate, locatarii parcându-și mașinile în continuare de-a lungul străzii Lămâiței și aleii Violetelor. Mai mult, pe suprafața parcelei 2 s-a construit de către același intimat, tot fără autorizație și în timpul procesului, o alee asfaltată cu o formă foarte sinuoasă ce traversează această parcelă pe diagonală și tangențial parcela nr. 1, alee care ar face legătura între parcarea de la bloc și str. Lămâiței. Or, parcarea de la bloc avea deja ieșire directă în aleea Violetelor, nefiind necesar ca parcarea unui bloc să fie legată în mod direct cu fiecare stradă din zonă. Atâta timp cât toate rapoartele de expertiză efectuate au confirmat faptul că cele două parcele sunt libere în înțelesul Legii nr. 10/2001, iar avizele deținătorilor de rețele sunt favorabile în acest sens, decizia pronunțată de instanța de apel este nelegală.

În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte a constatat că nu este fondat, urmând să îl respingă, pentru considerentele ce succed: Înalta Curte constată că dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. au fost invocate în mod formal de recurenta reclamantă, deoarece susținerile acesteia din motivele de recurs nu se referă la greșita interpretare a naturii sau a clauzelor lămurite și vădit neîndoielnice ale vreunui act juridic, în sens de convenție sau act juridic material, avut în vedere de acest motiv de nelegalitate, context în care, acest motiv de recurs va respins ca nesusținut. În ceea ce privește criticile încadrate de recurentă în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., care consacră încălcarea sau aplicarea greșită a legii, Înalta Curte constată că acestea vizează, în esență, greșita statuare a instanței de apel, în sensul că cele două terenuri în suprafață totală de 3591,81 m.p., solicitate a fi restituite în natură, nu sunt libere în sensul Legii nr. 10/2001, republicată. În speță, pentru determinarea tipului de măsuri reparatorii la care este îndreptățită recurenta reclamantă, este relevantă situația actuală a terenurilor solicitate. De aceea, cu privire la situația de fapt și regimul juridic al suprafețelor de teren solicitate a fi restituite în natură, Curtea de apel, în rejudecare, a încuviințat obiectivele expertizei topografice, formulate de apelanta contestatoare prin mandatar convențional, constând în stabilirea împrejurării dacă pe terenul înscris în c.f.

nr. 15897 Brașov, nr. top. 8782/1/b/2/5/2/1/1/1/1/1/1/1/1, scopul exproprierii, constând în construirea blocurilor de locuințe, a fost pe deplin realizat, respectiv dacă este posibilă restituirea în natură a unor porțiuni de teren de pe lotul menționat. De asemenea, s-a efectuat și o cercetare la fața locului cu convocarea expertului desemnat pentru efectuarea lucrării tehnice de specialitate, care a identificat în teren parcelele de imobil pretins a fi restituite în natură, constatându-se că a avut loc ulterior, amenajarea unui drum de acces între blocul si terenul de sport – evidențiat prin aproximație cu linii punctate, trasate cu creion, drum menit a asigura legătura rutieră dintre parcările amenajate în zonă și ieșirea la str. Lămâiței.

S-a constatat că primul lot, în suprafață de 2926 m.p., este constituit din spații destinate terenului de sport, locului de joacă și parcării asfaltate, fiind situat între blocurile cu nr. administrativ 60 – 70 – 71 – 56, distanța între suprafața utilă a terenurilor pe care sunt edificate blocurile cu nr. 70 – 71 fiind 44 metri liniari, aceeași distanță dintre blocurile cu nr. 60 – 56, fiind de 63 metri liniari (în calculul acestui din urmă caz intrând și drumul de acces auto). Cât privește cel de-al doilea lot, în suprafață de 666 m.p., s-a constatat că pe acesta este amenajat drumul de acces auto, cu ieșire pentru parcările din zonă la str. Lămâiței, având un front la calea publică de 19 metri liniari, lungimea parcelei de la stradă la limita funcțională a blocului fiind de 37 metri liniari.

În acest context, în mod judicios, s-a reținut în apel că lucrările realizate corespund sferei de amenajări complementare, necesare și utile unei zone cu conglomerat de blocuri de locuințe, astfel încât, raportat la prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 modificată, măsurile reparatorii nu pot fi recunoscute persoanei îndreptățite prin restituire în natură. Această situație de fapt rezultă din probele dosarului, care nu pot fi reanalizate în vederea unei reaprecieri a acesteia, o asemenea analiză fiind incompatibilă cu structura căii de atac a recursului.

Înalta Curte, în cadrul controlului de legalitate exercitat asupra hotărârii recurate, constată că potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, prin teren liber, restituibil în natură, se înțelege terenul neconstruit sau neafectat de amenajări de utilitate publică, ce nu afectează căile de acces (existența pe teren a unor străzi, parcări, trotuare), precum și existența sau utilizarea normală unor amenajări subterane (conducte de alimentare cu apă, gaze, conducte de electricitate de mare calibru) sau supraterane (rețele de înaltă tensiune, etc.). Este cert că Legea nr. 10/2001 și normele metodologice de aplicare unitară a acesteia nu prevăd obligația ca fiecare metru pătrat de teren preluat de către stat să fie efectiv ocupat, ci terenul preluat în mod abuziv, în ansamblu său, să fie afectat de lucrări de utilitate publică și să deservească nevoile comunității.

Legiuitorul nu a avut în vedere suprafețele construite efectiv, în totalitate, ci cele ocupate funcțional, după cum s-a exprimat explicit în art. 11 alin. (4) din lege. Prin reglementarea art. 11 alin. (3) teza II din Legea nr. 10/2001 legiuitorul a avut în vedere asigurarea funcționalității lucrărilor edilitare și a unui ambient urbanistic arhitectural normal și adecvat. Suprafețele de teren în litigiu, a căror restituire în natură solicită recurenta reclamantă, au fost apreciate în mod corect ca nefiind „teren liber” în accepțiunea Legii nr. 10/2001, acestea neputând fi separate și dislocate din ansamblul edilitar-gospodăresc edificat în urma exproprierii.

Pentru normala exploatare a blocurilor de locuințe din imediata vecinătate a acestor suprafețe de teren sunt necesare spații verzi, zone de protecție, diferite căi de acces și alte asemenea utilități, iminente oricăror cartiere de locuit, întreg ansamblul urbanistic constituindu-se într-un tot inseparabil, care ocupă funcțional terenul expropriat. Datorită configurației specifice a suprafețelor de teren solicitate, încadrate de blocuri, având în vedere modul cum se asigură normala folosire a căilor de acces și modul cum sunt dispuse acestea prin destinație, precum și în vederea evitării fărâmițării excesive, se constată că reprezintă un tot unitar inseparabil, fiind cert că aceste terenuri sunt imposibil de restituit în natură.

Susținerea că prin soluția adoptată, instanța de apel s-a îndepărtat practic nu doar de la textul, dar și de la spiritul Legii nr. 10/2001, act normativ reparator ce instituie cu prioritate regula retrocedării în natură, și, doar în subsidiar, în echivalent, nu poate fi primită, Înalta Curte apreciind că legiuitorul a făcut distincție pentru determinarea modalității de reparație, în natură sau prin echivalent, referitor la terenuri, în art. 11 din lege, ce reprezintă sediul materiei în ceea ce privește măsurile reparatorii care se pot acorda în temeiul acestei legi pentru imobilele preluate de stat prin expropriere, după cum acestea sunt sau nu libere, în totalitate sau parțial, libere, în accepțiunea normelor enunțate, presupunând întrunirea cumulativ a două condiții negative: imobilul expropriat nu a primit afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea și nu a fost înstrăinat legal.

În speță, terenul care a făcut obiectul exproprierii a fost utilizat conform destinației pentru care s-a făcut exproprierea, realizându-se astfel scopul actului de preluare. Față de considerentele expuse, Înalta Curte concluzionează că suprafețele solicitate a fi restituite în natură de către recurenta reclamantă constituie amenajări de utilitate publică, încadrate în spații edilitar urbanistice, ce nu pot fi restituite în natură, conform art. 11 din Legea nr. 10/2001, pentru acestea recurenta reclamantă fiind îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, potrivit art. 11 alin. (3) din lege. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că nu este incident motivul de nelegalitate invocat, reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. , și în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta L.B. împotriva deciziei civile nr. 59 Ap din 17 mai 2012 a Curții de Apel Brașov – Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2013.