ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 895/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 895/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr.

442/S din 8 octombrie 2007, Tribunalul Brașov a admis în parte, astfel cum

a fost ulterior precizată, contestația formulată în temeiul Legii nr. 10/2001,

de contestatoarea L.B. în contradictoriu cu intimații Municipiul Brașov,

reprezentat legal de Primar, C.C.Ș., C.P. și D.S. și, în

consecință:

A constatat nulitatea

absolută parțială a Dispoziției nr. 3450 din 13 septembrie 2006, emisă de

intimatul Municipiul Brașov, prin reprezentantul său legal, respectiv, în

ceea ce privește modalitatea de restituire a suprafeței de 3.5918,10 m.p.

din imobilul cu destinația de teren, în suprafață totală de 23.342,41 m.p.,

înscris în C.F. nr. 15897 Brașov, sub nr. top. 8782/1/b/2/5/2/1/1/1/1/1/1.

A obligat pe

intimatul Municipiul Brașov să emită, prin reprezentantul său legal, o

nouă Dispoziție în condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001, prin care să

restituie în natură contestatoarei L.B., sub forma instituirii în favoarea

acesteia a unui drept special de folosință, și intimaților C.C.Ș., C.P.,

G.S. și D.S. suprafața de 3.5918,10 m.p. din imobilul cu destinația de

teren, în suprafață totală de 23.342,41 m.p., înscris în C.F. nr. 15897 Brașov,

sub nr. top. 8782/1/b/2/5/2/1/1/1/1/1/1.

A dezmembrat imobilul

cu destinația de teren, în suprafață totală de 23.342,41 m.p., înscris în C.F. nr.

15897 Brașov, sub nr. top. 8782/1/b/2/5/2/1/1/1/1/1/1 în trei loturi cu

numere topografice noi, după cum urmează: lotul I, cu nr. top nou

8782/1/b/2/5/2/1/1/1/1/1/1/1, în suprafață de 19.750, 60 m.p., lotul II, cu nr.

top. nou 8782/1/b/2/5/2/1/1/1/1/1/1/2, în suprafață de 2.925,81 și lotul nr.

III, cu nr. top. nou 8782/1/b/2/5/2/1/1/1/1/1/1/3, în suprafață de 666 m.p. și

a obligat pe intimatul Municipiul Brașov, reprezentat legal de Primar să

restituie contestatoarei L.B. și intimaților C.C.Ș., C.P., G.S. și

D.S. suprafețele de teren aferente loturilor II și III, în modalitatea mai

sus menționată.

A menținut restul

prevederilor dispoziției contestată.

A respins restul

pretențiilor formulate de contestatoare.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut că prin Dispoziția nr. 3450 din 13

septembrie 2006, emisă de intimatul Municipiul Brașov, prin reprezentantul

său legal, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub formă

de titluri de despăgubire în condițiile prevederilor speciale privind regimul

de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod

abuziv, intimaților C.C.Ș., C.P., G.S. și D.S. și contestatoarei

L.B., conform cotelor de moștenire legală care le revin, potrivit certificatelor

de moștenitor depuse în susținerea notificării pe care au formulat-o,

pentru imobilele cu destinația de teren înscrise în cărțile funciare nr. 20625,

sub nr. top inițial 8782/1/b/2/3/1, nr. 20626, sub nr. top inițial

8782/1/b/2/4/2, nr. 20.627, sub nr. top inițial 8782/1/b/2/4/1, nr. 20628, sub nr.

top inițial 8782/1/b/2/3/2, nr. 20629, sub nr. top. inițial 8782/1/b/2/4/3 și

nr. 15897, sub nr. inițial 8782/1/b/2/5.

Contestatoarea a

criticat această dispoziție sub aspectul modalității de restituire a unei

suprafețe de 3.600 m.p. din suprafața totală a imobilelor mai sus identificate,

susținând că aceasta este liberă și, prin urmare poate fi restituită în

natură.

În vederea

determinării situației juridice a suprafeței de teren în litigiu, instanța a

încuviințat administrarea în cauză a probei cu expertiza tehnică în

specialitatea topografie, numindu-l în calitate de expert pe ing. expert P.R.A.

Prin lucrarea de

specialitate pe care a întocmit-o, expertul a concluzionat că suprafața de

teren cu privire la care contestatoarea a formulat pretenții în cadrul

prezentului proces, face parte din imobilul înscris în C.F nr. 15897 Brașov,

sub nr. top 8782/1/b/2/5/2/1/1/1/1/1, în suprafață totală de 23.342,41 m.p.

De asemenea, prin

expertiza tehnică administrată ca probă în cauză s-a concluzionat că sunt

libere și neafectate de detalii de sistematizare parcela, în suprafață de

1.2876,79 m.p., care cuprinde un teren de sport în parte asfaltat și un

teren viran și parcela în suprafață de 66 m.p., care cuprinde doar teren

viran.

În drept, s-a reținut

că potrivit art. 1 alin. (1) și (2 ) din Legea nr. 10/2001, imobilele

preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte

persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și

cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și

nerestituite, se restituie, în natură, în condițiile prezentei legi. În

cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri

reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în

compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea

învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul

persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor

speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv”.

De asemenea, art. 7

din actul normativ menționat stipulează că, de regulă, imobilele preluate în

mod abuziv se restituie în natură. Dacă restituirea în natură este posibilă,

persoana îndreptățită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent

decât în cazurile expres prevăzute de prezenta lege.”

În fine, art. 9 din

Legea nr. 10/2001 dispune că, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în

posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se

află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.”

Textele de lege

precitate instituie unul dintre principiile procedurii speciale instituită de

Legea nr. 10/2001, și anume, acela al prevalenței restituirii în natură a

imobilelor ce formează obiectul de reglementare a acestui act normativ. Prin

urmare, conform principiului menționat entitatea învestită cu soluționarea

notificării va putea să nu dispună restituirea în natură către persoana

îndreptățită a imobilului revendicat doar în cazul în care această măsură nu

este posibilă sau este expres înlăturată de la aplicare.

Din materialul

probator administrat în cauză, rezultă că este liberă suprafața de 3.5918,41 m.p.

din suprafața totală a imobilelor pentru care a fost formulată notificare, ce a

fost soluționată prin dispoziția atacată, astfel că, în conformitate cu

prevederile legale mai sus menționate ea trebuie să fie restituită în natură contestatoarei

și intimaților C.C.Ș., C.P., G.S. și D.S.

În acest sens,

tribunalul a reținut că, indiferent de opțiunea pe care persoana îndreptățită,

în înțelesul Legii nr. 10/2001, o exprimă cu privire la modalitatea de

restituire a imobilelor revendicate, entitatea învestită cu soluționarea

cererii de retrocedare, formulată în temeiul actului normativ menționat, este

obligată să soluționeze această cerere în conformitate cu principiile

instituite de lege, semnificative sub acest aspect fiind prevederile art. 7 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001.

În raport de

considerentele ce preced, tribunalul a reținut că este lipsită de fundament

solicitarea formulată de contestatoare în sensul restituirii în natură doar

către ea a suprafeței de teren în litigiu, raportat la opțiunea pe care

intimații C.C.Ș., C.P., G.S. și D.S. au exprimat-o, în cadrul

procedurii prealabile instituită de Legea nr. 10/2001, cu privire la

modalitatea de restituire către ei a acestei suprafețe de teren.

De altfel, sub

aspectul analizat, s-a reținut că nu este posibil ca, în conformitate cu

dispozițiile Legii nr. 10/2001, o suprafață de teren, cum este cea în litigiu,

să fie restituită în modalități diferite persoanelor titulare ale notificării

formulată în temeiul acestui act normativ, respectiv, în natură contestatoarei și

în echivalent intimaților mai sus arătați, o astfel de soluție fiind de natură

să eludeze dispozițiile imperative și principiile instituite de Lege.

Așa fiind,

pentru considerentele de fapt și de drept expuse tribunalul a reținut că

sunt îndreptățiți să beneficieze de restituirea în natură a suprafeței de

3.5918,10 m.p., atât contestatoarea cât și intimații C.C.Ș., C.P., G.S.

și D.S.

Având în vedere că,

contestatoarea este cetățean german, instanța a constatat că, în privința acesteia

sunt incidente prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanța de Urgență nr. 184/2002,

care stipulează că,,cetățenii străini și apatrizii care au calitatea de

persoane îndreptățite potrivit Legii nr. 10/2001 la restituirea în natură a

unor terenuri, situate în intravilanul localităților, pot opta pentru dobândirea

unui drept de folosință special care conferă titularului drepturile și

obligațiile conferite de lege proprietarului, cu excepția dreptului de

dispoziție.”

Raportat la

considerentele ce preced, tribunalul a reținut că acțiunea dedusă judecății

este parțial întemeiată, respectiv, sub aspectul restituirii în natură a

suprafeței de 3.5918,10 m.p., restituire care va opera în favoarea

contestatoarei și a intimaților C.C.Ș., C.P., G.S. și D.S., astfel

că, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 coroborat cu

dispozițiile legale menționate, a fost admisă în aceste limite.

Având în vedere că,

suprafața de teren mai sus identificată face parte din suprafața aferentă

imobilului cu nr. top. 8782/1/b/2/5/2/1/1/1/1/1, în suprafață totală de 23.342,41

m.p., instanța a admis și pretenția contestatoarei relativă la dezmembrarea

acesteia, conform raportului de expertiză tehnică judiciară, întocmit de ing.

expert P.R.A.

Pentru aceleași

considerente, tribunalul a respins solicitarea contestatoarei relativă la

restituirea numai în favoarea sa a suprafeței de teren pentru care instanța a

reținut calitatea de teren liber, supus restituirii în natură.

De asemenea,

tribunalul a reținut ca fiind neîntemeiată și solicitarea contestatoarei

referitoare la dispunerea intabulării în evidențele de publicitate imobiliară a

drepturilor recunoscute în favoarea sa, de către instanța de judecată, pentru următoarele

considerente:

Ca urmare a

constatării de către instanță a nulității parțiale a dispoziției contestate,

respectiv, sub aspectul nerestituirii în natură către contestatoare și

către intimații mai sus arătați a suprafeței de 3.5918,10 m.p., din suprafața

totală a imobilelor pentru care părțile menționate au formulat notificare,

intimatul Municipiul Brașov a fost obligat să emită, prin reprezentantul

său legal, o nouă dispoziție, conform dispozițiilor prezentei sentințe,

dispoziție care va avea regimul juridic instituit de art. 25 alin. (4) din

Legea nr. 10/2001, potrivit căruia,,decizia sau, după caz, dispoziția de

aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății

persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris

autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după

îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară”.

Față de dispozițiile

legale mai sus menționate, s-a reținut că, contestatoarea va putea să își

înscrie în evidențele de publicitate imobiliară dreptul ce i-a fost recunoscut,

prin prezenta sentință, în temeiul dispoziției pe care intimatul Municipiul Brașov

o va emite, potrivit dispozițiilor tribunalului, fără a fi necesară o

dispoziție a instanței, în acest sens.

În ceea ce privește

apărările formulate în cauză de către intimatul Municipiul Brașov,

reprezentat legal de Primar, tribunalul a apreciat că acestea sunt

neîntemeiate, motiv pentru care, le-a înlăturat, pentru următoarele

considerente :

În ceea ce privește

apărarea intimatului referitoare la alegerea modalității de restituire a suprafeței

de teren în litigiu, prin raportare la opțiunea exprimată de titularii

notificării, în cadrul procedurii prealabile instituită de Legea nr. 10/2001,

apare ca neîntemeiată în raport de principiul prevalenței restituirii în

natură, reglementat de actul normativ menționat și care a fost analizat în

considerentele expuse.

O altă apărare pe

care intimatul menționat și-a fundamentat poziția procesuală a fost aceea

că, terenul pentru care s-a solicitat restituirea în natură în cadrul

prezentului proces nu poate fi utilizat pentru construire și era necesar

ca, contestatoarea să obțină din partea furnizorilor de utilități un aviz care

să ateste că această suprafață nu este afectată de rețelele de utilități.

Această apărare

apare, la rândul ei ca nefondată, deoarece intimatul menționat nu poate invoca,

ca impediment la restituirea în natură a imobilului în litigiu, faptul că

acesta nu ar putea fi afectat unor operațiuni de construire, iar faptul că

acest imobil este liber, neafectat de utilități, rezultă din raportul de

expertiză tehnică, administrat ca probă în cauză.

Sub aspectul

apărărilor pe care intimatul Municipiul Brașov și-a fundamentat

poziția procesuală, în prezenta cauză, este de menționat că, prin concluziile

scrise pe care le-a înregistrat la dosar, după închiderea dezbaterilor, partea

a susținut că pretenția referitoare la restituirea în natură a imobilului în

litigiu nu poate fi admisă, deoarece identificarea acestui imobil, făcută prin

raportul de expertiză întocmit în cauză de ing. expert P.R.A. este una

provizorie.

În legătură cu

această susținere, tribunalul a reținut, în primul rând, că ea a fost făcută cu

nerespectarea principiilor ce guvernează procesul civil, respectiv, după ce

instanța a declarat dezbaterile închise, astfel că ea nu poate fi reținută.

De asemenea,

tribunalul a reținut că, la termenul de judecată din data de 28 septembrie 2007,

în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (4) C. proc. civ., a pus în

discuția contradictorie a părților aspectul relativ la faptul că, prin lucrarea

de expertiză efectuată în cauză, s-a reținut că identificarea imobilului în

litigiu a fost făcută, prin deplasarea la fața locului și în urma

studierii evidențelor cadastrale și de carte funciară, însă, deoarece din

această documentație lipsește actul de c.f. nr. 10515/2005 conexat cu

actul de c.f. nr. 2280/2005, această identificare a fost denumită de expert ca,,

provizorie”.

Raportat la aceste

constatări, tribunalul, potrivit dispozițiilor legale menționate, a solicitat

contestatoarei și intimatului Municipiul Brașov, care au fost

prezenți la termenul de judecată menționat, prin reprezentanții lor

convenționali, să precizeze dacă sunt de acord cu identificarea realizată de

expert în ceea ce privește imobilul în litigiu sau dacă înțeleg să

conteste această identificare.

Răspunzând acestei

solicitări a instanței, părțile menționate au învederat, prin reprezentanții

lor în instanță, că nu au de formulat nicio obiecție referitoare la modul în

care a fost identificat imobilul în litigiu, arătând că recunosc corectitudinea

identificării acestui imobil, realizată de expertul desemnat în cauză, prin

lucrarea de expertiză pe care a întocmit-o.

Așa fiind,

instanța de fond a reținut că, în cadrul dezbaterilor ce s-au urmat în cauză,

intimatul Municipiul Brașov a recunoscut corectitudinea concluziilor

raportului de expertiză administrat ca probă, astfel că el nu poate să își

modifice poziția procesuală exprimată în acest sens, după închiderea

dezbaterilor.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel contestatoarea L.B. și intimatul Municipiul Brașov

prin Primar.

Prin decizia civilă nr.

64/Ap din 18 mai 2010, Curtea de Apel Brașov a respins apelul declarat de

contestatoare împotriva hotărârii primei instanțe; a admis apelul exercitat de

intimatul Municipiul Brașov prin Primar împotriva aceleiași hotărâri,

pe care a schimbat-o în tot, în sensul respingerii contestației introductive de

instanță.

La adoptarea acestei

decizii, instanța de apel a reținut că suprafața solicitată a fi restituită în

natură cuprinde un teren de sport, parcări asfaltate, un loc de joacă,

instalații electrice, de termoficare și telecomunicații, toate situate

într-o arie cu o densitate de blocuri de locuit.

Recursul declarat de

contestatoarea L.B. împotriva deciziei instanței de apel, a fost admis de

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 4053 din 13 mai 2011

a Secției civile și de proprietate intelectuală, instanța supremă casând

hotărârea recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

În considerentele

deciziei de casare se învederează faptul că, instanța de apel nu a examinat –

față de temeiul trecerii imobilului în proprietatea statului, prin efectul

exproprierii, în baza Decretului nr. 171/1967 – identificarea unor porțiuni de

teren, posibil a fi restituite în natură, funcție de realizarea sau nu a

scopului exproprierii, menționat în actul normativ de preluare a imobilului cu

această destinație.

În rejudecare,

potrivit îndrumărilor deciziei de casare, instanța de apel, prin decizia civilă

nr. 59 Ap din 17 mai 2012, a respins apelul declarat de contestatoarea L.B.

împotriva sentinței civile nr. 442/S/2007 a Tribunalului Brașov și a

admis apelul declarat de intimatul Municipiul Brașov prin Primar împotriva

aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a respins

în tot contestația formulată de contestatoarea L.B.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea de apel a reținut următoarele:

Înscrisurile

probatorii administrate în cauză au relevat împrejurarea că, imobilul care

formează obiectul contestației a fost expropriat, în temeiul Decretelor nr. 171/1969,

respectiv nr. 1041/1967, la dosar depunându-se copii ale detaliului de

sistematizare în baza căruia s-a construit cartierul blocurilor de locuințe.

Tot astfel, curtea a

încuviințat obiectivele expertizei topografice, formulate de contestatoare prin

mandatar convențional, constând în stabilirea împrejurării dacă pe terenul

înscris în c.f. nr. 15897 Brașov, nr. top. 8782/1/b/2/5/2/1/1/1/1/1/1/1/1,

scopul exproprierii, constând în construirea blocurilor de locuințe, a fost pe

deplin realizat, respectiv dacă este posibilă restituirea în natură a unor

porțiuni de teren de pe lotul menționat.

Cercetarea la fața

locului, efectuată la data de 5 aprilie 2012, cu convocarea expertului desemnat

pentru efectuarea lucrării tehnice, a relevat în teren parcelele de imobil

pretins a fi restituite în natură de către contestatoare. Față de momentul

inițial al întocmirii raportului tehnic, în faza procesuală anterioară, relevat

în schița de la fila 125 al prezentului dosar, s-a constatat amenajarea unui

drum de acces între blocul si terenul de sport – evidențiat prin aproximație cu

linii punctate, trasate cu creion –, drum menit a asigura legătura rutieră

dintre parcările amenajate în zonă și ieșirea la str. Lămâiței.

Raportul de expertiză

tehnică, întocmit de ing. P.R.A., propune restituirea în natură cu variante de

dezmembrare topografică, a loturilor marcate cu culoare roșie pe schița

anexă nr. 5 la raport (fila 151 din prezentul dosar – identică cu schița la

care s-a făcut referire anterior, cu deosebirea marcării precise a drumului de

acces).

Primul lot, în

suprafață de 2926 m.p., este constituit din spații destinate terenului de

sport, locului de joacă și parcării asfaltate, fiind situat între

blocurile cu nr. administrativ 60 – 70 – 71 – 56, distanța între suprafața

utilă a terenurilor pe care sunt edificate blocurile cu nr. 70 – 71 fiind 44

metri liniari, aceeași distanță dintre blocurile cu nr. 60 – 56, fiind de

63 metri liniari (în calculul acestui din urmă caz intrând și drumul de

acces auto).

Cât privește cel

de-al doilea lot, în suprafață de 666 m.p., pe acesta este amenajat drumul de

acces auto, cu ieșire pentru parcările din zonă la str. Lămâiței, având un

front la calea publică de 19 metri liniari, lungimea parcelei de la stradă la

limita funcțională a blocului fiind de 37 metri liniari.

Lucrările realizate,

corespund sferei de amenajări complementare, necesare și utile unei zone

cu conglomerat de blocuri de locuințe, încât, raportat la prevederile art. 11 alin.

(4) din Legea nr. 10/2001 modificată, măsurile reparatorii nu pot fi

recunoscute contestatoarei prin restituire în natură. Îndrumarea de

identificare a unor porțiuni de terenuri, susceptibile restituirii în natură,

susținută în decizia de casare a instanței supreme, nu se referă la fărâmițări

ale imobilului pretins de contestatoare, constând în fășii imobiliare

lipsite de utilitate practică și economică, cum ar fi, în speță, luarea în

considerare a celor două porțiuni ce se detașează din parcela de 666 m.p. și

care nu sunt afectate de drumul de acces.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta L.B.

Criticile formulate

prin motivele de recurs vizează, în esență, greșita reținere a situației

de fapt și de drept urmare aprecierii greșite a probatoriului

administrat, respectiv faptul că cele două terenuri solicitate, în suprafață

totală de 3591,81 m.p., nu ar fi libere în sensul Legii nr. 10/2001.

Această concluzie la

care a ajuns instanța de apel este una total eronată, întrucât instanța a denaturat

raportul de expertiză efectuat în cauză, avizele furnizorilor de rețele, precum

și planurile desenate ale acestora.

Detaliul de

sistematizare (aflat la dosarul cauzei), în baza căruia s-a construit ansamblul

de blocuri de locuințe, a fost integral transpus în practică, toate obiectivele

prevăzute în respectivul detaliu au fost realizate, lucrarea considerându-se

încheiată. Acest detaliu de sistematizare nu a prevăzut pe cele două parcele

care fac obiectul prezentei cauze niciun fel de obiectiv, fapt pentru care ele

au rămas libere, iar în baza Legii nr. 10/2001 pot fi restituite în natură.

Pe de altă parte, situația

terenurilor în litigiu a fot modificată în mod continuu de către intimatul

Municipiul Brașov de la începutul procesului și până în prezent.

Astfel, s-au construit fără autorizație parcări asfaltate supradimensionate ca

număr, alei asfaltate care dublează alei deja existente, platforme de gunoi

supradimensionate, toate acestea concentrându-se în mod voit doar în perimetrul

celor două parcele solicitate a fi restituite în natură tocmai cu scopul de a împiedica

restituirea lor.

Din marele număr de

parcări construite ilegal în perimetrul parcelei 1 nu sunt ocupate nici

jumătate, locatarii parcându-și mașinile în continuare de-a lungul

străzii Lămâiței și aleii Violetelor.

Mai mult, pe

suprafața parcelei 2 s-a construit de către același intimat, tot fără

autorizație și în timpul procesului, o alee asfaltată cu o formă foarte

sinuoasă ce traversează această parcelă pe diagonală și tangențial parcela

nr. 1, alee care ar face legătura între parcarea de la bloc și str. Lămâiței.

Or, parcarea de la bloc avea deja ieșire directă în aleea Violetelor,

nefiind necesar ca parcarea unui bloc să fie legată în mod direct cu fiecare

stradă din zonă.

Atâta timp cât toate

rapoartele de expertiză efectuate au confirmat faptul că cele două parcele sunt

libere în înțelesul Legii nr. 10/2001, iar avizele deținătorilor de rețele sunt

favorabile în acest sens, decizia pronunțată de instanța de apel este nelegală.

În drept, se

invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Examinând recursul

prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte a constatat că nu este fondat,

urmând să îl respingă, pentru considerentele ce succed:

Înalta Curte constată

că dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. au fost invocate în mod formal de

recurenta reclamantă, deoarece susținerile acesteia din motivele de recurs nu

se referă la greșita interpretare a naturii sau a clauzelor lămurite și

vădit neîndoielnice ale vreunui act juridic, în sens de convenție sau act

juridic material, avut în vedere de acest motiv de nelegalitate, context în

care, acest motiv de recurs va respins ca nesusținut.

În ceea ce privește

criticile încadrate de recurentă în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., care consacră încălcarea sau aplicarea greșită a

legii, Înalta Curte constată că acestea vizează, în esență, greșita

statuare a instanței de apel, în sensul că cele două terenuri în suprafață

totală de 3591,81 m.p., solicitate a fi restituite în natură, nu sunt libere în

sensul Legii nr. 10/2001, republicată.

În speță, pentru

determinarea tipului de măsuri reparatorii la care este îndreptățită recurenta

reclamantă, este relevantă situația actuală a terenurilor solicitate. De aceea,

cu privire la situația de fapt și regimul juridic al suprafețelor de teren

solicitate a fi restituite în natură, Curtea de apel, în rejudecare, a

încuviințat obiectivele expertizei topografice, formulate de apelanta

contestatoare prin mandatar convențional, constând în stabilirea împrejurării

dacă pe terenul înscris în c.f. nr. 15897 Brașov, nr. top.

8782/1/b/2/5/2/1/1/1/1/1/1/1/1, scopul exproprierii, constând în construirea

blocurilor de locuințe, a fost pe deplin realizat, respectiv dacă este posibilă

restituirea în natură a unor porțiuni de teren de pe lotul menționat.

De asemenea, s-a

efectuat și o cercetare la fața locului cu convocarea expertului desemnat

pentru efectuarea lucrării tehnice de specialitate, care a identificat în teren

parcelele de imobil pretins a fi restituite în natură, constatându-se că a avut

loc ulterior, amenajarea unui drum de acces între blocul si terenul de sport –

evidențiat prin aproximație cu linii punctate, trasate cu creion, drum menit a

asigura legătura rutieră dintre parcările amenajate în zonă și ieșirea

la str. Lămâiței.

S-a constatat că primul

lot, în suprafață de 2926 m.p., este constituit din spații destinate terenului

de sport, locului de joacă și parcării asfaltate, fiind situat între

blocurile cu nr. administrativ 60 – 70 – 71 – 56, distanța între suprafața

utilă a terenurilor pe care sunt edificate blocurile cu nr. 70 – 71 fiind 44

metri liniari, aceeași distanță dintre blocurile cu nr. 60 – 56, fiind de

63 metri liniari (în calculul acestui din urmă caz intrând și drumul de

acces auto).

Cât privește cel

de-al doilea lot, în suprafață de 666 m.p., s-a constatat că pe acesta este

amenajat drumul de acces auto, cu ieșire pentru parcările din zonă la str.

Lămâiței, având un front la calea publică de 19 metri liniari, lungimea

parcelei de la stradă la limita funcțională a blocului fiind de 37 metri

liniari.

În acest context, în

mod judicios, s-a reținut în apel că lucrările realizate corespund sferei de

amenajări complementare, necesare și utile unei zone cu conglomerat de

blocuri de locuințe, astfel încât, raportat la prevederile art. 11 alin. (4)

din Legea nr. 10/2001 modificată, măsurile reparatorii nu pot fi recunoscute persoanei

îndreptățite prin restituire în natură.

Această situație de

fapt rezultă din probele dosarului, care nu pot fi reanalizate în vederea unei

reaprecieri a acesteia, o asemenea analiză fiind incompatibilă cu structura

căii de atac a recursului.

Înalta Curte, în

cadrul controlului de legalitate exercitat asupra hotărârii recurate, constată

că potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, prin teren liber, restituibil în

natură, se înțelege terenul neconstruit sau neafectat de amenajări de utilitate

publică, ce nu afectează căile de acces (existența pe teren a unor străzi,

parcări, trotuare), precum și existența sau utilizarea normală unor

amenajări subterane (conducte de alimentare cu apă, gaze, conducte de

electricitate de mare calibru) sau supraterane (rețele de înaltă tensiune,

etc.).

Este cert că Legea nr.

10/2001 și normele metodologice de aplicare unitară a acesteia nu prevăd

obligația ca fiecare metru pătrat de teren preluat de către stat să fie efectiv

ocupat, ci terenul preluat în mod abuziv, în ansamblu său, să fie afectat de

lucrări de utilitate publică și să deservească nevoile comunității.

Legiuitorul nu a avut în vedere suprafețele construite efectiv, în totalitate,

ci cele ocupate funcțional, după cum s-a exprimat explicit în art. 11 alin. (4)

din lege.

Prin reglementarea art.

11 alin. (3) teza II din Legea nr. 10/2001 legiuitorul a avut în vedere

asigurarea funcționalității lucrărilor edilitare și a unui ambient

urbanistic arhitectural normal și adecvat.

Suprafețele de teren

în litigiu, a căror restituire în natură solicită recurenta reclamantă, au fost

apreciate în mod corect ca nefiind „teren liber” în accepțiunea Legii nr. 10/2001,

acestea neputând fi separate și dislocate din ansamblul

edilitar-gospodăresc edificat în urma exproprierii.

Pentru normala

exploatare a blocurilor de locuințe din imediata vecinătate a acestor suprafețe

de teren sunt necesare spații verzi, zone de protecție, diferite căi de acces și

alte asemenea utilități, iminente oricăror cartiere de locuit, întreg ansamblul

urbanistic constituindu-se într-un tot inseparabil, care ocupă funcțional

terenul expropriat.

Datorită

configurației specifice a suprafețelor de teren solicitate, încadrate de

blocuri, având în vedere modul cum se asigură normala folosire a căilor de

acces și modul cum sunt dispuse acestea prin destinație, precum și în

vederea evitării fărâmițării excesive, se constată că reprezintă un tot unitar

inseparabil, fiind cert că aceste terenuri sunt imposibil de restituit în

natură.

Susținerea că prin

soluția adoptată, instanța de apel s-a îndepărtat practic nu doar de la textul,

dar și de la spiritul Legii nr. 10/2001, act normativ reparator ce

instituie cu prioritate regula retrocedării în natură, și, doar în

subsidiar, în echivalent, nu poate fi primită, Înalta Curte apreciind că legiuitorul

a făcut distincție pentru determinarea modalității de reparație, în natură sau

prin echivalent, referitor la terenuri, în art. 11 din lege, ce reprezintă

sediul materiei în ceea ce privește măsurile reparatorii care se pot

acorda în temeiul acestei legi pentru imobilele preluate de stat prin

expropriere, după cum acestea sunt sau nu libere, în totalitate sau parțial,

libere, în accepțiunea normelor enunțate, presupunând întrunirea cumulativ a

două condiții negative: imobilul expropriat nu a primit afectațiunea pentru

care s-a dispus exproprierea și nu a fost înstrăinat legal.

În speță, terenul

care a făcut obiectul exproprierii a fost utilizat conform destinației pentru

care s-a făcut exproprierea, realizându-se astfel scopul actului de preluare.

Față de considerentele

expuse, Înalta Curte concluzionează că suprafețele solicitate a fi restituite

în natură de către recurenta reclamantă constituie amenajări de utilitate

publică, încadrate în spații edilitar urbanistice, ce nu pot fi restituite în

natură, conform art. 11 din Legea nr. 10/2001, pentru acestea recurenta reclamantă

fiind îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, potrivit art. 11 alin.

(3) din lege.

Pentru toate aceste

considerente, Înalta Curte constată că nu este incident motivul de nelegalitate

invocat, reglementat de art.

304 pct. 9

C. proc. civ.

, și în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta L.B. împotriva deciziei civile nr. 59 Ap din 17

mai 2012 a Curții de Apel Brașov – Secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 februarie 2013.