ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4908/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4908/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată
următoarele
Prin sentința civilă nr. 1538/2011 din 6 iulie 2011, Tribunalul lași a declinat
competența de soluționare a cererii formulate de contestatorul S.M. în
contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Ministerului Administrației și
Internelor, în favoarea Tribunalului București, secția litigii de muncă și
asigurări sociale.
A arătat că, în speță, nefiind vorba de o cerere
îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau a casei teritoriale de pensii, ci împotriva
intimatului Ministerul Administrației și Internelor, competența teritorială
revine instanței în a cărei rază teritorială își are sediul intimatul.
Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de
muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale și a
declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului lași, așa
cum rezultă din sentința civilă nr. 7977 din 5 octombrie 2012.
A reținut în considerente că în speță sunt aplicabile
dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010 potrivit căruia competenta de
soluționare aparține instanței de la sediul reclamantului, apreciind asupra
faptului că trimiterea făcută de art. 7 din Legea nr. 119/2010 la Legea nr.
19/2000 nu poate impune competența teritorială la sediul pârâtului, deoarece
această din urmă lege a fost abrogată, iar o lege abrogată nu poate
ultraactiva.
Constatând ivit conflictul negativ de competență
tribunalul a înaintat dosarul spre soluționarea conflictului Înaltei Curți de
Casație și Justiție.
Având în vedere conflictul negativ de competență ivit
între cele două instanțe, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (5) C.
proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând actele și lucrările
dosarului, stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului lași.
Decizia nr. 139.125 din 27 decembrie 2010 privind
recalcularea pensiilor militare a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010 și a
fost contestată la - 16 martie 2011, la data sesizării instanței fiind în
vigoare Legea nr. 263/2010 care, în art. 154 cuprinde dispoziții privitoare la competență.
Conform art.7 din Legea nr. 119/2010, sub incidența căreia a
fost emisă decizia atacată, stabilirea, plata, suspendarea recalcularea,
încetarea și contestarea pensiilor recalculate urmează procedura prevăzută de
Legea nr. 19/2000.
La data de 1 ianuarie 2011, când a intrat în vigoare
Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, a fost abrogată
Legea nr. 19/2000, astfel că trimiterea din art. 7 al Legii nr. 119/2010
privind unele măsuri în domeniul pensiilor, la Legea nr. 19/2000, nu poate
ultraactiva dispozițiilor acesteia din urmă, în lipsa unor prevederi exprese.
În aceste condiții, în raport de art. 725 alin. (1) C.
proc. civ. potrivit căruia dispozițiile legii noi de procedură se aplică din
momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub
legea veche, devin incidente dispozițiile legii noi, respectiv art. 154 din
Legea nr. 263/2010.
Art.
154 alin. (1) din precitata lege prevede că cererile îndreptate împotriva
C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva Caselor de Pensii
sectoriale se adresează instanței: în a cărei rază teritorială se află
domiciliul ori sediul reclamantului, astfel că cererile în această materie se
soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.
Având în vedere aceste dispoziții și faptul că
reclamantul are domiciliul în Municipiul lași, competența de soluționare a
cauzei revine Tribunalului lași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a litigiului ivit
între contestatorul S.M. și Casa de Pensii a Ministerului Administrației și
Internelor, în favoarea Tribunalului lași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2012.