ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 376/2013

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, contestatorul B.M. a chemat în judecată Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei nr. 115553 din 27 octombrie 2010, emisă de pârâtă. Învestit cu soluționarea acțiunii, Tribunalul Brașov, secția civilă, completul specializat în soluționarea litigiilor de asigurări sociale - a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Brașov și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte: În cauză operează o competență teritorială exclusivă, de ordine publică, și anume instanța în a cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtului pentru contestațiile împotriva deciziilor emise de casele sectoriale de pensii (cazul de față), numai pentru contestațiile îndreptate împotriva deciziilor emise de casele teritoriale de pensii instanța competentă fiind cea de la domiciliul reclamantului. Competența instanței de la domiciliul reclamantului este o excepție de la regula de drept comun instituită de art. 5 C. proc.

civ., iar ca orice excepție este de strictă interpretare, astfel încât doar pentru contestațiile împotriva deciziilor caselor județene de pensii este competentă instanța de la domiciliul reclamantului, pentru celelalte cereri (printre care se numără și cea de față) operând competența instanței de la domiciliul pârâtului, care însă este o competență exclusivă prevăzută expres de lege. Art. 159 C. proc. civ. stabilește că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, iar art. 159 1 alin. (4) C. proc. civ. obligă instanța ca la prima zi de înfățișare să-și verifice competența teritorială, iar cum în speța de față art. 7 din Legea nr. 119/2010 trimite expres la Legea nr. 19/2010 care instituie o competență teritorială exclusivă și derogatorie de la dreptul comun, competenta revine instanței în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor București.

La rândul său, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția de necompetența teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, pe a cărui rază teritorială se află domiciliul contestatorului, prin Sentința civilă nr. 8765 din 23 octombrie 2012 și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit. Pentru a dispune astfel, tribunalul a prezentat următoarele argumente: Întrucât Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, la data de 1 ianuarie 2011, suntem în situația în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat și se pune problema în ce măsură aceasta mai poate să impună competența teritorială absolută la sediul pârâtului.

Întrucât normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportat la Codul de procedură civilă, s-a apreciat că trebuie aplicate dispozițiile în materie de competență din legea nouă. Or, întrucât această lege a fost abrogată, fiind înlocuită cu o alta, fără îndoială, că interpretarea art. 7 din Legea nr. 119/2010 trebuie să respecte scopul urmărit de legiuitor, și anume, acela de a aplica aceeași procedură în privința tuturor deciziilor de pensionare, principiu care de altfel a stat și la baza redactării Legii nr. 263/2011 privind sistemul unitar de pensii publice. Un alt argument ar fi acela că prin analogie cu prevederile art. 725 C. proc.

civ., legea generală în materie de norme procedurale, potrivit cărora „Ori de câte ori prin alte legi se face trimitere la dispoziții abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va socoti tăcută, când este cazul, la dispozițiile corespunzătoare care le înlocuiesc", se poate interpreta că și în cazul în care o lege specială trimite la o normă de procedură abrogată, atunci acel text trebuie interpretat în sensul că face trimitere la norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea prevedere. O lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare, chiar și prevederile Convenției europene a drepturilor omului pentru o judecată echitabilă statuând respectarea normelor de procedură în vigoare la momentul judecății.

Constatându-se astfel ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat instanței supreme în scopul pronunțării unui regulator de competență. Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 20 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele: Decizia nr. 115553 din 27 decembrie 2010, privind recalcularea pensiilor militare, a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010 și a fost contestată la 3 martie 2011, la data sesizării instanței fiind în vigoare Legea nr. 263/2010, care în art. 154 cuprinde dispoziții privitoare la competență.

Conform art. 7 din Legea nr. 119/2010, sub incidența căreia a fost emisă decizia atacată, stabilirea, plata, suspendarea, recalcularea, încetarea și contestarea pensiilor recalculate urmează procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000. La data de 1 ianuarie 2011, când a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010, a fost abrogată Legea nr. 19/2000, astfel că trimiterea din art. 7 al Legii nr. 119/2010 nu poate ultraactiva dispozițiilor acesteia din urmă, în lipsa unor prevederi exprese. Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale cu privire la normele de procedură, raportate la Codul de procedură civilă, iar, când o lege specială care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu privire la competență este înlocuită cu o altă lege, care face trimitere la normele de competență din legea abrogată, se aplică noua lege, competența fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.

În aceste condiții, în raport de prevederile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care consacră regula aplicării imediate a legii noi de procedură, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, devin incidente dispozițiile legii noi, respectiv art. 154 din Legea nr. 263/2010. Art. 154 alin. (1) din precitata lege prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul reclamantului, astfel că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Așa fiind, față de textele de lege mai sus evocate, Înalta Curte constată că Tribunalul Brașov a reținut, în mod greșit, că, în speță, se aplică regulile de competență materială și teritorială cuprinse în art. 154, 155 și 156 din Legea nr. 19/2000, abrogată, în realitate, competența teritorială revenind instanței prevăzute la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010. Cum contestatorul își are domiciliul în județul Brașov, urmează a fi stabilită competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2013. Procesat de GGC - DG