ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4956/2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4956/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra conflictului negativ de

competență de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Brașov, reclamantul E.N. a chemat în judecată pârâta Casa de

Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, solicitând instanței să

anuleze decizia de recalculare a pensiei din 27 decembrie 2010 emisă de pârâta,

ca netemeinică și nelegală. Cu cheltuieli de judecată.

Prin

sentința nr. 872/M din 2 iunie 2011, Tribunalul Brașov a admis excepția

necompetenței teritoriale a Tribunalului Brașov a declinat competența de

soluționare a contestației formulată de contestator în favoarea Tribunalului

București, reținând că, potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 - legea

generală cadru privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări

sociale - „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor

teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."

Tribunalul Brașov a mai reținut că,

dacă legiuitorul ar fi înțeles să stabilească și în favoarea pensionarilor

militari competența teritorială a instanței din raza de domiciliu a acestora,

ar fi prevăzut în cuprinsul Legii nr. 119/2010 competența în favoarea instanței

de la domiciliul asiguratului și în cazul pensionarilor militari, sau ar fi

făcut trimitere expresă numai la prevederile art. 87 din Legea nr. 9/2000 - potrivit

cărora, decizia emisă de casele teritoriale de pensii poate fi contestata la

instanța judecătorească competentă în a cărei rază teritorială se afla

domiciliul asiguratului - iar nu generic, la dispozițiile Legii nr. 19/2000.

Tribunalul București - secția

conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 7978 din 5

octombrie 2012 a admis excepția necompetentei teritoriale a instanței și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj,

reținând că, art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede o competență

teritorială exclusivă, respectiv la domiciliul sau sediul reclamantului,

indiferent dacă cererea de chemare în judecată a fost îndreptată împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale,

norma fiind una imperativă de la care părțile nu pot deroga.

Înalta

Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul

art. 20 alin. (2) C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au

declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, a pronunțat regulatorul de

competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Brașov, pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000, se arată că„ cererile îndreptate

împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul, iar celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

În raport

de aceste prevederi se apreciază că, contestațiile împotriva deciziilor de

pensii emise de Casa de pensii a Ministerului Apărării Naționale, a

Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I. erau de competența

instanței de la sediul pârâtului, iar competența aparținea Tribunalului

București, potrivit celei de-a doua teze a art. 156.

În

momentul de față, Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1

ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010,

iar cererea de anulare a deciziei privind recalcularea pensiei a fost formulată

la instanța de la domiciliul reclamantului la data de 16 februarie 2011, după

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr.

19/2000.

La

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau

împotriva caselor de pensii sectoriale a fost modificată, în sensul că cererile

în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul

reclamantului. În acest context, normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare, potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., iar Legea nr. 19/2000

și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură,

raportate la Codul de procedură civilă, iar când o lege specială care

reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu privire la

competență este înlocuită cu o altă lege, care face trimitere la normele de

competență din legea abrogată se aplică noua lege, competența fiind cea

stabilită de la data intrării ei în vigoare.

Față de

textele de lege mai sus evocate, înalta Curte constată că Tribunalul București,

a apreciat în mod corect, referitor la interpretarea, potrivit căreia, și în

cazul în care o lege specială face trimitere la o normă de procedură abrogată,

competența fiind o normă de procedură, acel text trebuie interpretat că face

trimitere la norma specială de procedură din noua lege, care a înlocuit vechea

prevedere.

Această soluție este justificată, față

de dispozițiile legale mai sus evocate și în raport de obiectul cererii -

anularea deciziilor privind recalcularea pensiilor - emise în temeiul Legii nr.

119/2010, și față de aceste considerente, înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 11 decembrie 2012