ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1785/2013

Asupra contestației în anulare de fața;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a ll-a

civilă, A.A.A.S. a formulat contestație în anularea deciziei nr. 1011 din 12 martie

2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în

Dosarul nr. 3388/1/2012.

Contestatoarea și-a întemeiat cererea pe

art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2, alin. (2) și pe art. 318 alin. (1), C. proc.

civ., depunând motivele cererii la 19 aprilie 2013.

În

cadrul primului motiv, încadrat în dispozițiile art. 317 pct.

(1) C. proc. civ. contestatoarea arată că nu a fost legal citata pentru termenul

din data de 29 ianuarie 2013 - în procesul verbal de îndeplinire a procedurii de

citare nearătându-se că au fost comunicate motivele revizuirii și celelalte înscrisuri

atașate - și pentru termenui din data de 12 martie 2013 - contestatoarea apreciind

că dispozițiile art. 153 alin. (1) C. proc. civ. nu pot să prevaleze față de încălcarea

principiului contradictoria!ității și implicit ai dreptului la apărare.

În

cadrul celui de-ai doilea motiv al contestației în anulare,

încadrat în dispozițiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ. contestatoarea invocă

faptul că din completul de judecată care a pronunțat decizia atacată a făcut parte

un judecător incompatibil iar componența completului de judecată a fost modificată

pe parcursul soluționării cauzei, fără să existe un motiv justificat fiind incidente

dispozițiile art. 26 C. proc. civ., fiind încălcate regulile privind compunerea

instanței și normele de organizare judecătorească care au un caracter imperativ.

Contestatoarea își încadrează cel de-al

treilea motiv al cererii în dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., arătând

că instanța a soluționat cererea de revizuire săvârșind trei greșeli materiale constând

în confundarea, pe de-o parte, a obiectului celor două cauze supuse analizei din

perspectiva art. 322 pct. 7 C. proc. civ., iar pe de alta parte, a unor elemente

importante și date care au fost determinate pentru soluția pronunțată în aplicarea

eronată a dispozițiilor art. 430 alin. (2) din Noul C. proc. civ. și cu privire

ia autoritatea de lucru judecat privind considerentele hotărârii judecătorești.

Consideră contestatoarea că în raport de

temeiurile de drept invocate în susținere, contestația în anulare este admisibilă.

Contestația în anulare este inadmisibilă.

Înalta Curte, examinând decizia nr.

1011 din 12 martie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția a II-a civilă în Dosarul nr. 3388/1/2012, constată că prin această

hotărâre s-a încuviințat cererea de revizuire formulată de SC D.A. SA București

împotriva deciziei nr. 1948 din 5 aprilie 2012 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția a II-a civilă în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., dispunându-se anularea acesteia.

Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc.

civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestația în anulare numai dacă

aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.

Potrivit art. 318 alin. (1) teza I C.

proc. civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestația

când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, iar potrivit art.

320 alin. (3) C. proc. civ. hotărârea dată în contestație este supusă acelorași

căi de atac ca și hotărârea atacată.

Din economia textelor legale precitate

rezultă cu evidență că obiectul contestației în anulare îl constituie hotărârile

instanței de recurs sau cele ale instanței de apel rămase irevocabile prin

nerecurare și nicidecum o hotărâre pronunțată într-o cale de retractare.

Cum prin prezenta contestație se

urmărește anularea unei hotărâri pronunțată tot într-o cale de retractare,

Înalta Curte constată că prin promovarea unei astfel de cereri au fost

încălcate dispozițiile art. 723 C. proc. civ. conform cărora drepturile

procedurale trebuie exercitate cu bună credință și potrivit scopului în vederea

căruia au fost recunoscute de lege, jurisprudența CEDO fiind constantă în acest

sens (cauza Sebastian Taub împotriva României, Hotărârea din 12 octombrie 2006,

în același sens fiind și cauza Riabykn împotriva Rusiei, Bărcănescu împotriva

României), contestația în anulare astfel promovată fiind inadmisibilă.

În considerarea celor ce preced Înalta

Curte constatând neîndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii în raport

de art. 317 alin. (1), art. 318 alin. (1) și art. 320 C. proc. civ., va

respinge ca inadmisibilă contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatoarea A.A.A.S. București împotriva deciziei nr. 1011 din

12 martie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a

civilă, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

23 aprilie 2013.