CUARTA DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILitatea cererii nr. 64205/01 de Rafał WIIÑNIEWSKI împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 17 octombrie 2006 ca Cameră compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Bonello Pellonpää Traja Garlicki Mijović Šikuta, judecători și dl T.L. Grefierul de secțiune inițială având în vedere cererea depusă la 29 Februarie 2000, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, Având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Rafał Wiśniewski, este un național polonez născut în 1976 și trăiește în Varșovia, Polonia. Guvernul polonez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Jakub Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În august 1994, tatăl reclamantului și-a abandonat familia luand toate economiile și partea majoră a proprietății comune a soților cu el. Prima sesiune de procedură La 18 octombrie 1994, mama reclamantului, în numele copiilor săi minori, a depus o propunere în favoarea Curții Regionale de Varșovia, în care a solicitat pensie de la soțul ei. Decembrie 1995 Curtea Regională de Varșovia a păstrat procedurile de pensie în așteptarea încheierii procedurii de divorț. În scrisorile sale din 23 noiembrie 1998, 11 ianuarie 1999 și 8 februarie 1999, reclamantul a solicitat Curtea Regională de Varșovia să relueze procedurile. La 25 mai 1999, procedurile au fost reluate la 12. La data de 13 noiembrie 2003, Curtea de Apel din Varșovia a depus ulterior o plângere în temeiul Legii 2004, care a semnat încălcarea dreptului său la un proces într-un termen rezonabil. Curtea de Apel din Varșovia a dat o hotărâre și a confirmat faptul că procedura a fost lungă și a acordat reclamantului satisfacție echitabilă în valoare de 2000 PLN. Al doilea set de procedură La 19 decembrie 1995, reclamantul, care a ajuns la vârsta majorității la 2 noiembrie 1994, a prezentat o nouă procedură de pensie alimentară la Tribunalul de District din Varșovia. La 28 mai 1997, Curtea Regională de Varșovia a modificat hotărârea atacată. Acuzatul a depus un recurs de casă în fața Curții Supreme împotriva acestei hotărâri. La 5 mai 1998, Curtea Supremă a anulat hotărârea atacată în parte și a trimis cazul în judecată pentru reconsiderare. La 17 mai 1998, Curtea Supremă a anulat hotărârea contestată. Noiembrie 1998 Curtea Regională de Varșovia a hotărât. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii civile în cazul său. HOTĂRÂREA La 7 septembrie 2006, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Rafał Wiśniewski menționează că guvernul Poloniei sunt dispus să-mi plătească suma PLN-ului. 15.000 (septzeci de mii de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, care urmează să fie susținute în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului.” La 15 septembrie 2006, Curtea a primit următoarea declarație de la guvernul polonez: „Declar că, Guvernul Poloniei propune să plătească 15.000 PLN (cincuzeci de mii de zloți polonezi) domnului Rafał Wiśniewski, cu scopul de a asigura o soluționare prietenoasă a cauzei menționate mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În caz de nerespectare a acestei sume în cadrul celor trei Perioada lunii, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale și nu găsește motive pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § în amendă a Convenției). În consecință, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista sa de cazuri.
Application no. 64205/01
by Rafał WIŚNIEWSKI
against Poland
The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 17
October 2006 as a Chamber composed of:
Sir
Nicolas
Bratza
,
President
,
Mr
G.
Bonello
,
Mr
M.
Pellonpää
,
Mr
K.
Traja
,
Mr
L.
Garlicki
,
Ms
L.
Mijović
,
Mr
J.
Šikuta,
judges
,
and Mr
T.L.
Early
,
Section Registrar
,
Having regard to the above application lodged on 29
February 2000,
Having regard to the decision to apply Article
29 §
3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,
Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant,
Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Mr Rafał
Wiśniewski, is a Polish national who was born in 1976 and lives in Warsaw, Poland. The Polish Government (“the
Government”) were represented by their Agent, Mr
Jakub
Wołąsiewicz of the Ministry for Foreign Affairs.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
In August 1994 the applicant’s father abandoned his family taking all the savings and the major part of the joint property of the spouses with him.
1.
The first set of proceedings
On 18
October 1994 the applicant’s mother, on behalf of her minor children, lodged a motion with the Warsaw Regional Court claiming alimony from her husband.
On 12
December 1995 the Warsaw Regional Court stayed the alimony proceedings pending the termination of the divorce proceedings.
In his letters of 23
November 1998, 11
January 1999 and 8
February 1999 the applicant requested the Warsaw Regional Court to resume the proceedings.
On 25
May 1999 the proceedings were resumed. On 12
July 2002 the Regional Court gave judgment. Upon the applicant’s further appeal the Warsaw Court of Appeal gave judgment on 13
November 2003.
The applicant subsequently filed a complaint under the 2004
Act alleging a breach of his right to a trial within a reasonable time. On 31
January 2005 the Warsaw Court of Appeal gave a decision and confirmed that the proceedings had been lengthy. It also granted the applicant just satisfaction in the amount of PLN
2,000.
2.
The second set of proceedings
On 19 December 1995 the applicant, who had attained the age of majority on 2
November 1994, lodged another motion for alimony with the Warsaw District Court.
On 31
January 1997 the Warsaw District Court gave judgment. Both parties to the proceedings appealed.
On 28
May 1997 the Warsaw Regional Court amended the contested judgment. The defendant lodged a cassation appeal with the Supreme Court against this judgment.
On 5
May 1998 the Supreme Court quashed the contested judgment in part and remitted the case to the lower instance for reconsideration.
On 17
November 1998 the Warsaw Regional Court gave judgment.
The applicant complained under Article
6 of the Convention about the excessive length of the civil proceedings in his case.
On 7
September
2006 the Court received the following declaration signed by the applicant:
“I, Rafał Wiśniewski note that the Government of Poland are prepared to pay me the sum of PLN
15,000 (fifteen thousand Polish zlotys) with a view to securing a friendly settlement of the above
‑
mentioned case pending before the European Court of Human Rights.
This sum, which is to cover any pecuniary and non
‑
pecuniary damage as well as costs and expenses, will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article
37 §
1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above
‑
mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case.”
On 15
September
2006 the Court received the following declaration from the Polish Government:
“I declare that, the Government of Poland offer to pay PLN
15,000 (fifteen thousand Polish zlotys) to Mr
Rafał Wiśniewski with a view to securing a friendly settlement of the above
‑
mentioned case pending before the European Court of Human Rights.
This sum, which is to cover any pecuniary and non
‑
pecuniary damage as well as costs and expenses, will be payable within three months from the date of the notification of the decision taken by the Court pursuant to Article
37 §
1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three
‑
month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”
The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article
37 §
1
in fine
of the Convention). Accordingly, Article
29 §
3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to discontinue the application of Article
29 §
3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases.
T.L.
Early
Nicolas
Bratza
Registrar
President