CtEDO 20.04.2010 Auto

CASE OF WISNIEWSKA v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
20.04.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF WISNIEWSKA v. POLAND (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

CAUZA DE CUARTA SECȚIUNE A WIEWNIEWSKA v. POLONIA (Declarația nr. 42401/08) HOTĂRÂREA Strasburg 20 aprilie 2010 FINAL 20/07/2010 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Wiśniewska v. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința ca Camera compusă din: Nicolas Bratza, Președinte, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence Early, grefierul de secțiune, deliberat în privat la 23 martie 2010, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 42401/08) împotriva Republicii Polonia depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național polonez, dna Bożenna Wiśniewska („reclamantul”), la 21 iulie 2008. Reclamantul a fost reprezentat de dl Mikołaj Pietrzak, avocat practicant la Varșovia. Guvernul polonez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. La 11 mai 2009, președintele Secțiunii a Patra a hotărât să anunte cererea guvernului. De asemenea, s-a hotărât să se pronunțe pe admisibilitatea și meritul cererii în același timp (art. 3). FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1952 și trăiește în Warszawa. Procedura civilă de divizare a bunurilor matrimoniale La 29 martie 1995, reclamantul a introdus o acțiune de divizare a bunurilor matrimoniale. La 25 octombrie 1995, Curtea de district din Varșovia (Sād Rejonowy ) a organizat prima audiere. Între octombrie 1995 și martie 2007, Curtea de District din Varșovia a programat aproximativ 25 de audieri. Cel puțin opt dintre ele au fost suspendate – în trei ocazii din cauza absenței unui martor, în două ocazii din cauza bolii judecătorului, într-o ocazie deoarece instanța a trebuit să se ocupe de cererea R.W., fostul soț al reclamantului, de a numi un judecător. avocat de asistență juridică și, în două ocazii, din cauza numărului mare de documente și de cereri depuse de părți. Trei avize ale expertului care evaluează valoarea de piață a proprietății au fost livrate în această perioadă. La 23 martie 2007, Curtea de District din Varșovia a hotărât cu privire la distribuirea echitabilă a proprietăților dintre reclamant și R.W. Reclamantul a fost acordat, în special, proprietatea apartamentului comun împreună cu mobila și a fost obligată să plătească R.W. o anumită sumă de bani. La 4 mai 2007, reclamantul a fost servit cu motivul scris pentru decizia. 10. La 18 mai 2007, reclamantul a apelat împotriva hotărârii impuși. 11. La 3 decembrie 2007, Curtea de district din Varșovia a trimis dosarul Curții Regionale din Varșovia (Sād Okręgowy 12. La 11 martie și 24 iunie 2008, Curtea regională din Varșovia a desfășurat audieri. 13. La 8 iulie 2008, Curtea Regională de Varșovia a modificat hotărârea Curții de district din Varșovia cu privire la suma de bani pe care reclamantul a fost obligat să-l plătească R.W. și a susținut restul deciziei. 14. La 24 septembrie 2008, reclamantul a fost servit cu motivul scris al deciziei. 15. La 24 noiembrie 2008, reclamantul a depus un recurs de cassare împotriva hotărârii Curții Regionale de Varșovia. 16. La 9 iunie 2009, Curtea Supremă (Sād Najwyższy ) a refuzat să examineze recursul de cassare al reclamantului. Dezbateri în temeiul Legii 2004 17. La 23 mai 2005, reclamantul a depus o plângere în fața Curții Regionale de Varșovia în temeiul articolului 5 din Legea din 17 iunie 2005. 2004 privind plângerile privind o încălcare a dreptului la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o skardze na na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sÜdowym bez nieuzasadnionej zwłoki) La 27 iulie 2005, Curtea Regională de Varșovia a respins plângerea reclamantului. Curtea a susținut că Legea din 2004 a avut un efect juridic deplin asupra data intrării în vigoare a acesteia, adică 17 septembrie 2004. El a recunoscut că au existat unele perioade de inactivitate pentru care Curtea de district din Varșovia a fost responsabilă. Cu toate acestea, a constatat că în perioada după 17 Septembrie 2004 nu a existat nici inactivitate, nici întârziere nejustificată din partea autorităților. În consecință, a susținut că nu a existat încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil în timpul părții relevante ale procedurii. II. DIRECȚIE DOMESTICĂ RELEVANTĂ ȘI PRATICĂ 19. Legea și practicile interne relevante privind remediile pentru lungimea excesivă a procedurii judiciare, în special dispozițiile aplicabile ale Actului de 2004, sunt prevăzute în hotărârile Curții în cazurile Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, CEDH 2005-V și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII și hotărârea în cazul Krasuski c. Polonia La 16 octombrie 2009, Guvernul a prezentat o declarație unilaterală similară cu cea din cazul Tahsin Acar c. Turcia (obiecție preliminară) [GC] nr. 26307/95, CEDO 2003-VI) și au informat Curtea că sunt dispuși să accepte că au existat o încălcare a drepturilor reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din convenție ca urmare a lungii necorespunzătoare a procedurii în care a fost implicat reclamantul. 17.000 (echivalentul de aproximativ 4.250 EUR). Guvernul a invitat Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. 21. Reclamantul nu a fost de acord cu propunerea guvernului și a solicitat Curtea să continue examinarea cazului. Ea a susținut că suma oferită este prea scăzută. 22. Curtea observă că, după cum a deținut deja în multe ocazii, ar putea fi adecvat, în anumite circumstanțe, să se dezvolte o cerere în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție pe baza Declarația unilaterală a guvernului contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. Aceasta va depinde de circumstanțele specifice dacă declarația unilaterală oferă o bază suficientă pentru a constata că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu impune Curtea să continue examinarea cazului (a se vedea Tahsin Acar, citat mai sus, § 75; și Melnic Moldova , nr. 6923/03, § 22, 14 noiembrie 2006). 23. Potrivit jurisprudenței Curții, suma propusă în declarația unilaterală poate fi considerată o bază suficientă pentru eliminarea unei cereri sau a unei părți ale acesteia. Curtea va avea în vedere în acest sens compatibilitatea cuantumului cu propriile sale atribuiri în cadrul proceselor similare, ținând seama de principiile pe care le-a elaborat pentru determinarea statutului de victimă și pentru evaluarea cuantumului de În cazul în care aceasta a constatat încălcarea cerințelor de timp rezonabil (a se vedea Cocchiarella Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 107, CEDH 2006 ...,; Scordino v. Italia (n. 1) [GC], nr. 36813/97, §§ 193-215, ECHR-2006-... și Dubjakova v. Slovacia (dec.), nr. 67299/01, 10 octombrie 2004). 24. Cu privire la faptele și din motivele prezentate mai sus, în special cantitatea de compensație propusă, Curtea constată că guvernul nu a furnizat o bază suficientă pentru a concluziona că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu impune să continue examinarea cazului (a se vedea, invers, Spółka z o.o. WAZA c. Polonia) În acest sens, Curtea respinge cererea Guvernului de a elimina aplicarea din lista cazurilor în temeiul articolului 37 din Convenție și, în consecință, va continua examinarea admisibilității și a meritelor cazului. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 A CONVENȚIEI CU CONTAINTA LENGII NEREZONABILE A PROCEDURILOR 26. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil”, prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul de a ... auzi într-un termen rezonabil de [a] ... tribunal...” 27. Guvernul s-a abținut de a prezenta observații cu privire la admisibilitatea și meritul plângerii. 28. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 29 martie 1995 și s-a încheiat la 9 iunie 2009. Astfel, a durat aproximativ 14 ani și două luni pentru trei niveluri de competență. întemeiat în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și subliniază, de asemenea, că aceasta nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Procedura trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamantul în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender v. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 31. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care susțin chestiuni similare cu cele din acest caz (a se vedea Frydlender) În plus, Curtea consideră că, având în vedere perioada generală a procedurii, Curtea Regională de Varșovia nu a aplicat standarde care erau în conformitate cu principiile consemnate în jurisprudența Curții (a se vedea Majewski c. Polonia, nr. 52690/99, § 36, 11 octombrie 2005). 32. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în cazul în cauză. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instant, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională”. În consecință, s-a încălcat art. 6 § 1. III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 33. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 34. Reclamantul a solicitat 300.000 EUR în ceea ce privește prejudiciu material și moral. 35. 36. Curtea nu dispune de nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Pe de altă parte, acordă reclamantului 10,800 EUR (aproximativ 43.000 PLN) în ceea ce privește prejudiciile morale. Costuri și cheltuieli 37. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 5.000 PLN (aproximativ 1.250 EUR) pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. 38. Guvernul nu a exprimat un aviz în această privință. 39. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În cazul în cauză, având în vedere informațiile în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră că este rezonabil să atribuie reclamantului suma de 1,250 EUR sub acest cap. Dobânzile implicite 40. Curtea consideră oportun ca dobânzile implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, Curtea respinge în mod neobișnuit cererea guvernului de a elimina cererea din lista sa de cazuri; declara cererea admisibilă; declară că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenția; deține (a) că Statul pârât este de a plăti în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine în conformitate cu art. 2 din Convenție, 10 800 EUR ( zece mii opt sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale și 1.250 EUR (o mie două sute cincizeci de euro) pentru costuri și cheltuieli, precum și orice impozit care poate fi perceput pentru a fi transformat în zloți polonezi la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la rata egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 20 aprilie 2010, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă