WOJCIECHOWSKI v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
WOJCIECHOWSKI v. POLAND (CtEDO, 2009)
CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 17206/03 de către Michał WOJCIECHOWSKI împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 3 noiembrie 2009 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președinte, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judecători și Fatoș Aracı, grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 15 mai 2003, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Michał Wojciechowski, este un național polonez care s-a născut în 1960 și trăiește în Warszawa. Guvernul contestat este reprezentat de dl J. Wołāsiewicz, al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1997 soția reclamantului a depus divorț. Înainte de prima Tribunalul regional din Varșovia a eliberat, la 12 decembrie 2001, un decret de divorț. La o dată ulterioară necunoscută, reclamantul a solicitat instanței să atribuie un avocat de asistență juridică la cazul său. În septembrie 2002, instanța a permis cererea sa. La o dată ulterioară, reclamantul a recurs împotriva hotărârii de primă instanță. La 8 ianuarie 2003, Curtea de Apel din Varșovia și-a respins recursul. Se pare că partea operativă a hotărârii a fost înaintată pe avocatul reclamantului. Cu toate acestea, el nu a apărut la audierea instanței și nu a informat reclamantul cu privire la eliberarea hotărârii. Reclamantul a aflat despre hotărârea din partea reclamantului la 30 aprilie 2003. La 5 mai 2003, reclamantul a solicitat instanței să-i acorde concediu retrospectiv pentru a depune o propunere pentru a avea motivele scrise ale hotărârii. În conformitate cu dispozițiile aplicabile ale dreptului intern, obligația de a depune o astfel de procedură și, ulterior, depunerea motivelor scrise ale hotărârii asupra unei părți era o condiție oficială pentru depunerea unui recurs de casă la Curtea Supremă. El a susținut că nu a fost informat cu privire la eliberarea hotărârii de către avocatul său de asistență juridică. Reclamantul a solicitat în continuare instanței să atribuie unui nou avocat de asistență juridică cazului subliniind comportamentul neprofesional al avocatului. La 23 iulie 2003, Curtea de Apel din Varșovia a respins cererea reclamantului de a constata că a fost reprezentat în mod corespunzător de avocatul său. Curtea a refuzat, de asemenea, să atribuie un nou avocat de asistență juridică. Hotărârea cu motivele sale scrise a fost acordată avocatului reclamantului la 1 octombrie 2003. La 5 noiembrie 2003, reclamantul a solicitat instanței să accelereze procedurile referitoare la cererea sa din 5 mai 2003. Într-o scrisoare din 14 noiembrie 2003, Curtea de Apel din Varșovia i-a informat că decizia sa a fost deja trimisă avocatului său. Între timp, la 19 septembrie 2003, reclamantul a depus o plângere cu privire la comportamentul avocatului la Asociația Barului din Varșovia. La 1 decembrie 2003, reclamantul a solicitat Curtea de Apel să redeschidă procedura din motivele că nu a fost informat cu privire la eliberarea hotărârii din 8 ianuarie 2003 și că nu a putut face apel împotriva acesteia. La o dată ulterioră neespecificată în ianuarie 2004, avocatul de asistență juridică al reclamantului i-a trimis o scrisoare cu o copie a hotărârii de a doua instanță. El a informat, de asemenea, reclamantul că nu a găsit motive pentru a pregăti un recurs de casă în cazul său, în ianuarie 2003. La 9 ianuarie 2004, reclamantul a depus un recurs interlocutiv împotriva hotărârii Curții de Apel din Varșovia din 23 iulie 2003. La 9 ianuarie 2004, reclamantul a solicitat, de asemenea, Curtea de Apel din Varșovia să își pregătească toate documentele referitoare la cazul său în alfabetul Braille. Într-o scrisoare din 13 ianuarie 2004, instanța a refuzat cererea sa din cauza faptului că acest lucru nu era posibil din punct de vedere tehnic. Într-o scrisoare adresată Curții din 12 februarie 2004, reclamantul a susținut că nu a putut citi documentele instanței privind procedurile de casare și că a fost discriminat de către instanță din cauza handicapului său. La 23 februarie 2004, instanța a susținut decizia sa anterioră. La 2 februarie 2004, Curtea de Apel din Varșovia a respins, din motive formale, cererea reclamantului de a relua procesul. La 19 februarie 2004, reclamantul a recurs împotriva deciziei menționate mai sus. La 16 martie 2004, Curtea de Apel a respins apelul interlocutor suplimentar al reclamantului din motive formale ca un astfel de recurs interlocutor ar fi trebuit să fie depus de un avocat. Între timp, la 9 februarie 2004, avocatul reclamantului a depus un recurs de cassare împreună cu o cerere de concediu retrospectiv pentru depunerea unui recurs de cassare. La 16 martie 2004, Curtea de Apel din Varșovia a respins recursul de cassare din motive formale. Curtea a constatat că reclamantul nu a solicitat motivele scrise ale hotărârii de la a doua instanță care urmează să fie elaborate în termenul de o săptămână de la data eliberării acestei hotărâri. Într-o scrisoare adresată Reprezentantului disciplinar al Asociației Barorilor din Varșovia din 20 mai 2004, reclamantul a susținut că avocatul său l-a informat greșit că a fost prezent la ședința din a doua instanță. La 22 august 2005, Reprezentantul disciplinar a informat reclamantul că a fost instituită o procedură disciplinară împotriva avocatului. Într-o scrisoare din 5 mai 2006, avocatul din Varșovia a informat reclamantul că a reprimat avocatul său de asistență juridică. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns că procedura în cazul său a fost nedrept și a fost refuzat un acces eficace la o instanță. El a susținut că avocatul de asistență juridică nu l-a informat despre livrarea celui de-al doilea judecată în instanță și nu a reușit să depună un recurs de casă în cazul său. El a susținut că instanța a refuzat să pregătească documente referitoare la cazul său în alfabetul Braille, care l-a privat de ocazia de a participa în mod eficient la procedura. Avocatul său nu a reușit, de asemenea, să-l reprezinte în mod corespunzător în fața instanței și nu l-a informat despre desfășurarea procedurii. El invocă art. 6 § 1 și 8 din Convenție. Reclamantul s-a plâns de lungimea și rezultatul procedurii. Reclamantul s-a plâns în temeiul art. 3 din Convenție că, ca urmare a hotărârilor instanțelor, a fost obligat să plătească întreținerea într-o sumă care depășește mijloacele financiare. Reclamantul invocă, de asemenea, articolele 13 și 14 din convenție fără alte specificații. HOTĂRÂREA La 31 august 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitant: „Eu, Michał Wojciechowski, remarc că Guvernul Poloniei sunt dispus să-mi plătească suma de 17 500 PLN (sept mii cinci sute de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. prejudiciu material, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția europeană privind drepturile omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” La 4 august 2009, Curtea a primit următoarea declarație a guvernului: „Declar că guvernul Poloniei oferă să plătească PLN 17,500 (sept mii șase sute zloti polonezi) domnului Michał Wojciechowski în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului