Wojciechowski împotriva Poloniei

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 17206/03 de către Michał WOJCIECHOWSKI împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 3 noiembrie 2009 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președinte, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judecători și Fatoș Aracı, grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 15 mai 2003, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Michał Wojciechowski, este un național polonez care s-a născut în 1960 și trăiește în Warszawa. Guvernul contestat este reprezentat de dl J. Wołāsiewicz, al Ministerului Afacerilor Externe.

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1997 soția reclamantului a depus divorț. Înainte de prima Tribunalul regional din Varșovia a eliberat, la 12 decembrie 2001, un decret de divorț. La o dată ulterioară necunoscută, reclamantul a solicitat instanței să atribuie un avocat de asistență juridică la cazul său. În septembrie 2002, instanța a permis cererea sa. La o dată ulterioară, reclamantul a recurs împotriva hotărârii de primă instanță. La 8 ianuarie 2003, Curtea de Apel din Varșovia și-a respins recursul. Se pare că partea operativă a hotărârii a fost înaintată pe avocatul reclamantului. Cu toate acestea, el nu a apărut la audierea instanței și nu a informat reclamantul cu privire la eliberarea hotărârii.

Reclamantul a aflat despre hotărârea din partea reclamantului la 30 aprilie 2003. La 5 mai 2003, reclamantul a solicitat instanței să-i acorde concediu retrospectiv pentru a depune o propunere pentru a avea motivele scrise ale hotărârii. În conformitate cu dispozițiile aplicabile ale dreptului intern, obligația de a depune o astfel de procedură și, ulterior, depunerea motivelor scrise ale hotărârii asupra unei părți era o condiție oficială pentru depunerea unui recurs de casă la Curtea Supremă. El a susținut că nu a fost informat cu privire la eliberarea hotărârii de către avocatul său de asistență juridică. Reclamantul a solicitat în continuare instanței să atribuie unui nou avocat de asistență juridică cazului subliniind comportamentul neprofesional al avocatului.

La 23 iulie 2003, Curtea de Apel din Varșovia a respins cererea reclamantului de a constata că a fost reprezentat în mod corespunzător de avocatul său. Curtea a refuzat, de asemenea, să atribuie un nou avocat de asistență juridică. Hotărârea cu motivele sale scrise a fost acordată avocatului reclamantului la 1 octombrie 2003. La 5 noiembrie 2003, reclamantul a solicitat instanței să accelereze procedurile referitoare la cererea sa din 5 mai 2003. Într-o scrisoare din 14 noiembrie 2003, Curtea de Apel din Varșovia i-a informat că decizia sa a fost deja trimisă avocatului său. Între timp, la 19 septembrie 2003, reclamantul a depus o plângere cu privire la comportamentul avocatului la Asociația Barului din Varșovia.

La 1 decembrie 2003, reclamantul a solicitat Curtea de Apel să redeschidă procedura din motivele că nu a fost informat cu privire la eliberarea hotărârii din 8 ianuarie 2003 și că nu a putut face apel împotriva acesteia. La o dată ulterioră neespecificată în ianuarie 2004, avocatul de asistență juridică al reclamantului i-a trimis o scrisoare cu o copie a hotărârii de a doua instanță. El a informat, de asemenea, reclamantul că nu a găsit motive pentru a pregăti un recurs de casă în cazul său, în ianuarie 2003. La 9 ianuarie 2004, reclamantul a depus un recurs interlocutiv împotriva hotărârii Curții de Apel din Varșovia din 23 iulie 2003. La 9 ianuarie 2004, reclamantul a solicitat, de asemenea, Curtea de Apel din Varșovia să își pregătească toate documentele referitoare la cazul său în alfabetul Braille.

Într-o scrisoare din 13 ianuarie 2004, instanța a refuzat cererea sa din cauza faptului că acest lucru nu era posibil din punct de vedere tehnic. Într-o scrisoare adresată Curții din 12 februarie 2004, reclamantul a susținut că nu a putut citi documentele instanței privind procedurile de casare și că a fost discriminat de către instanță din cauza handicapului său. La 23 februarie 2004, instanța a susținut decizia sa anterioră. La 2 februarie 2004, Curtea de Apel din Varșovia a respins, din motive formale, cererea reclamantului de a relua procesul. La 19 februarie 2004, reclamantul a recurs împotriva deciziei menționate mai sus. La 16 martie 2004, Curtea de Apel a respins apelul interlocutor suplimentar al reclamantului din motive formale ca un astfel de recurs interlocutor ar fi trebuit să fie depus de un avocat.

Între timp, la 9 februarie 2004, avocatul reclamantului a depus un recurs de cassare împreună cu o cerere de concediu retrospectiv pentru depunerea unui recurs de cassare. La 16 martie 2004, Curtea de Apel din Varșovia a respins recursul de cassare din motive formale. Curtea a constatat că reclamantul nu a solicitat motivele scrise ale hotărârii de la a doua instanță care urmează să fie elaborate în termenul de o săptămână de la data eliberării acestei hotărâri. Într-o scrisoare adresată Reprezentantului disciplinar al Asociației Barorilor din Varșovia din 20 mai 2004, reclamantul a susținut că avocatul său l-a informat greșit că a fost prezent la ședința din a doua instanță. La 22 august 2005, Reprezentantul disciplinar a informat reclamantul că a fost instituită o procedură disciplinară împotriva avocatului.

Într-o scrisoare din 5 mai 2006, avocatul din Varșovia a informat reclamantul că a reprimat avocatul său de asistență juridică. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns că procedura în cazul său a fost nedrept și a fost refuzat un acces eficace la o instanță. El a susținut că avocatul de asistență juridică nu l-a informat despre livrarea celui de-al doilea judecată în instanță și nu a reușit să depună un recurs de casă în cazul său. El a susținut că instanța a refuzat să pregătească documente referitoare la cazul său în alfabetul Braille, care l-a privat de ocazia de a participa în mod eficient la procedura. Avocatul său nu a reușit, de asemenea, să-l reprezinte în mod corespunzător în fața instanței și nu l-a informat despre desfășurarea procedurii.

El invocă art. 6 § 1 și 8 din Convenție. Reclamantul s-a plâns de lungimea și rezultatul procedurii. Reclamantul s-a plâns în temeiul art. 3 din Convenție că, ca urmare a hotărârilor instanțelor, a fost obligat să plătească întreținerea într-o sumă care depășește mijloacele financiare. Reclamantul invocă, de asemenea, articolele 13 și 14 din convenție fără alte specificații. HOTĂRÂREA La 31 august 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitant: „Eu, Michał Wojciechowski, remarc că Guvernul Poloniei sunt dispus să-mi plătească suma de 17 500 PLN (sept mii cinci sute de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

prejudiciu material, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția europeană privind drepturile omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere.

Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” La 4 august 2009, Curtea a primit următoarea declarație a guvernului: „Declar că guvernul Poloniei oferă să plătească PLN 17,500 (sept mii șase sute zloti polonezi) domnului Michał Wojciechowski în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă.

Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 17206/03 by Michał WOJCIECHOWSKI against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 3 November 2009 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 15 May 2003, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Michał Wojciechowski, is a Polish national who was born in 1960 and lives in Warszawa. The respondent Government are represented by Mr J. Wołąsiewicz, of the Ministry of Foreign Affairs.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. In 1997 the applicant’s wife filed for divorce. Before the first ‑ instance court the applicant was represented by a privately hired lawyer. On 12 December 2001 the Warsaw Regional Court issued a divorce decree. On a later unknown date the applicant requested the court to assign a legal-aid lawyer to his case. In September 2002 the court allowed his request. On an unspecified later date the applicant appealed against the first ‑ instance judgment. On 8 January 2003 the Warsaw Court of Appeal dismissed his appeal. It appears that the operative part of the judgment was served on the applicant’s lawyer. However, he did not appear at the court’s hearing and failed to inform the applicant about the delivery of the judgment.

The applicant learned about the judgment from the plaintiff on 30 April 2003. On 5 May 2003 the applicant requested the court to grant him retrospective leave to file a motion to have the written reasons of the judgment served on him. Under the applicable provisions of domestic law the requirement to file such a motion, and subsequently, the delivery of the written reasons of the judgment on a party, was a formal condition for lodging a cassation appeal with the Supreme Court. He submitted that he had not been informed about the delivery of the judgment by his legal-aid lawyer. The applicant further requested the court to assign a new legal-aid lawyer to the case pointing out the unprofessional conduct of the lawyer.

On 23 July 2003 the Warsaw Court of Appeal dismissed the applicant’s request finding that he had been properly represented by his lawyer. The court also refused to assign a new legal-aid lawyer. The decision with its written reasons was served on the applicant’s lawyer on 1 October 2003. The lawyer did not inform the applicant about the court’s ruling. On 5 November 2003 the applicant requested the court to accelerate the proceedings concerning his request of 5 May 2003. In a letter dated 14 November 2003 the Warsaw Court of Appeal informed him that its decision had already been sent to his lawyer. In the meantime, on 19 September 2003 the applicant lodged a complaint about the lawyer’s conduct with the Warsaw Bar Association.

On 1 December 2003 the applicant requested the Court of Appeal to re-open the proceedings on the grounds that he had not been informed about the delivery of the judgment of 8 January 2003 and had not been able to appeal against it. On an unspecified later date in January 2004 the applicant’s legal-aid lawyer sent a letter to him with a copy of the second-instance judgment. He also informed the applicant that he had not found any grounds on which to prepare a cassation appeal in his case in January 2003. On 9 January 2004 the applicant filed an interlocutory appeal against the decision of the Warsaw Court of Appeal of 23 July 2003. On 9 January 2004 the applicant also requested the Warsaw Court of Appeal to prepare for him all documents concerning his case in the Braille alphabet.

In a letter dated 13 January 2004 the court refused his request on the ground that this was technically not possible. In a letter to the court dated 12 February 2004 the applicant submitted that he was unable to read the court’s documents concerning cassation proceedings and that he was discriminated against by the court because of his disability. On 23 February 2004 the court upheld its former decision. On 2 February 2004 the Warsaw Court of Appeal rejected on formal grounds the applicant’s request to have the proceedings re-opened. On 19 February 2004 the applicant appealed against the above-mentioned decision. On 16 March 2004 the Court of Appeal rejected the applicant’s further interlocutory appeal on formal grounds as such an interlocutory appeal should have been lodged by a lawyer.

In the meantime, on 9 February 2004 the applicant’s lawyer lodged a cassation appeal together with a motion for retrospective leave to file a cassation appeal. On 16 March 2004 the Warsaw Court of Appeal rejected the cassation appeal on formal grounds. The court found that the applicant had failed to request the written reasons of the second-instance judgment to be prepared within the one week time-limit from the date of delivery of that judgment. In a letter to the Disciplinary Representative of the Warsaw Bar Association dated 20 May 2004 the applicant submitted that his lawyer had misinformed him that he had been present at the second-instance hearing. On 22 August 2005 the Disciplinary Representative informed the applicant that disciplinary proceedings had been instituted against the lawyer.

In a letter dated 5 May 2006 the Warsaw Bar Association informed the applicant that it had reprimanded his legal-aid lawyer. COMPLAINTS The applicant complained that the proceedings in his case had been unfair and he had been denied an effective access to a court. He submitted that the legal-aid lawyer had failed to inform him about the delivery of the second ‑ instance judgment and had failed to lodge a cassation appeal in his case. He submitted that the court had refused to prepare documents concerning his case in the Braille alphabet, which had deprived him of an opportunity to participate in the proceedings effectively. His lawyer had also failed to represent him properly before the court and failed to inform him about the conduct of the proceedings.

He invokes Articles 6 § 1 and 8 of the Convention. The applicant complained about the length and the outcome of the proceedings. The applicant complained under Article 3 of the Convention that as a result of the courts’ judgments he had been obliged to pay maintenance in an amount which exceeded his financial means. The applicant also invokes Articles 13 and 14 of the Convention without further specification. THE LAW On 31 August 2009 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I, Michał Wojciechowski, note that the Government of Poland are prepared to pay me the sum of PLN 17,500 (seventeen thousand five hundred Polish zlotys) with a view to securing a friendly settlement of the above ‑ mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non ‑ pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts giving rise to this application.

I declare that this constitutes a final resolution of the case.” On 4 August 2009 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Poland offer to pay PLN 17,500 (seventeen thousand six hundred Polish zlotys) to Mr Michał Wojciechowski with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable and it will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Deputy Registrar President