Antoni Wojciechowski împotriva Poloniei

Cea decizia nr. 12947/04 de Antoni WOJCIECHOWSKI împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 7 aprilie 2009 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 23 martie 2004, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Antoni Wojciechowski, este un național polonez care s-a născut în 1940 și trăiește în Debrzno. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe.

Circumstanțele cazului Cauza, prezentată de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 25 septembrie 2001, reclamantul a depus o cerere de plată civilă împotriva Agenției Militare de Locație (Wojskowa Agencja Mieszkaniowa) la Curtea de District Bydgoszcz (Sād Rejonowy). La 15 noiembrie 2001, în urma unei cereri de către solicitant, Curtea de District Bydgoszcz a scutit în parte reclamantul de taxele judiciare pentru cererea sa. La 25 iunie 2002, Curtea de district Bydgoszcz a dat hotărâre și a acordat parțial reclamația. Ambele părți au recurs la această hotărâre. La 12 decembrie 2002, Curtea Regională Bydgoszcz a modificat hotărârea, a respins cererea reclamantului și a respins apelul.

Hotărârea Curții regionale a fost judecată la 18 mai 2003. La 20 mai 2003, reclamantul a solicitat Curtea Regională Bydgoszcz să numească un avocat de asistență juridică care să depună un recurs de casație în numele său și să-l scutească de taxele de judecată pentru recurs de casație. Se pare că termenul pentru depunerea unui recurs de casație a expirat la 19 Iunie 2003 (care este, la o lună de la data în care hotărârea din a doua instanță cu motive a fost transmisă reclamantului). La 11 august 2003, Curtea Regională Bydgoszcz a respins cererea reclamantului, hotărârea nu conține motive. Cu toate acestea, o notă (pouczenie) a fost atașată, conform căreia un recurs de casă nu ar fi fost, în niciun caz, disponibil în drept datorită sumei în litigiu.

La 21 august 2003, reclamantul a recurs. În opinia sa, instanța a calculat în mod incorect suma în litigiu și, prin urmare, ar fi trebuit să fie disponibil un recurs de casă. La o dată neespecificată, reclamantul a primit o scrisoare din data de 5 septembrie 2003, semnat de un judecător al Curții Regionale Bydgoszcz, informand-l că decizia din 11 august 2003 nu a fost recursabilă și că, în cazul său, un recurs de casă era, de fapt, disponibil. De asemenea, acesta a informat reclamantul că examinarea cererilor sale din 20 mai 2003 de atribuire a unui avocat de asistență juridică și scutirea de taxe de judecată nu a oprit funcționarea timpului de depunere a unui recurs de casă. În consecință, reclamantul a trebuit să solicite instanței o autorizație retrospectivă de a-și prezenta recursul de casă fără timp.

La 18 septembrie 2003, reclamantul a depus o cerere de concediu retrospectiv pentru a depune un recurs de casație în favoarea Curții Regionale Bydgoszcz, precum și o cerere de prelungire a termenului pentru a depune o cerere de avocat de asistență juridică de a depune un recurs de casație în numele său și de scutire de taxe de judecată în favoarea recursului de casație. Reclamantul a justificat cererea sa subliniind greșeala făcută de Curtea Regională, care a presupus în mod nedrept că în cazul său nu este disponibil un recurs de casă și a respins, prin urmare, cererea sa din 20 mai 2003. La 25 noiembrie 2003, Curtea Regională Bydgoszcz a ordonat reclamantului să remedieze deficiențele procedurale ale cererii sale prin depunerea unei alte copie ale acesteia și prin închiderea unui recurs de casă.

Curtea s-a bazat pe art. 169 din Codul de Procedură Civilă, în conformitate cu care o parte la procedură poate solicita reintegrarea termenului pentru depunerea unui recurs sau a unui recurs, cu condiția ca recursul sau invocarea să fie depus în același timp cu cererea. În aceeași zi, 25 noiembrie 2003, Curtea Regională Bydgoszcz a respins cererile reclamantului de prelungire a termenului, pentru un avocat de asistență juridică și scutirea de taxe de judecată. La 8 martie 2004, Curtea Regională Bydgoszcz a răspuns cererea de concediu retrospectiv de a prezenta recurs în casație reclamantului.

Legislația și practicile interne relevante referitoare la chestiunile prezentate de prezenta cerere sunt prezentate în hotărârea Curții privind Siałkowska c. Polonia , nr. 8932/05, §§ 20-47, 22 martie 2007. 6 § 1 din Convenție, reclamantul s-a plâns că instanța internă și-a respins în mod greșit cererea de numire a unui avocat de asistență juridică în cadrul procedurii de recurs de casă și, prin urmare, l-a privat de posibilitatea de a-și examina cazul de către Curtea Supremă. El s-a plâns că acest lucru a încălcat dreptul de acces la o instanță. El se plângea, de asemenea, că decizia Curții Regionale refuzând să-l scutească de taxele de judecată și să-i acorde un avocat de asistență juridică, precum și alte decizii ale instanței respective, au constituit o încălcare a dreptului său la un remediu eficace garantat de art. 13 din Convenție.

DREPTUL La 18 februarie 2009, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „I, Jakub Wołāsiewicz, agent al guvernului polonez, declară că guvernul polonez oferă să plătească 8 600 PLN (opt mii șase sute de zloți polonezi) dlui Antoni Wojciechowski în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 26 februarie 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, Antoni Wojciechowski, reține că Guvernul Poloniei sunt dispuși să-mi plătească suma de 8.600 PLN (opt mii șase sute de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri.

Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 12947/04 by Antoni WOJCIECHOWSKI against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 7 April 2009 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judges, and Lawrence Early, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 23 March 2004, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Antoni Wojciechowski, is a Polish national who was born in 1940 and lives in Debrzno. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs.

A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 25 September 2001 the applicant lodged a civil claim for payment against the Military Housing Agency (Wojskowa Agencja Mieszkaniowa) with the Bydgoszcz District Court (Sąd Rejonowy). On 15 November 2001 following a request by the applicant, the Bydgoszcz District Court partly exempted the applicant from court fees for his claim. On 25 June 2002 the Bydgoszcz District Court gave judgment and partly granted the claim. Both parties appealed against this judgment. On 12 December 2002 the Bydgoszcz Regional Court (Sąd Okręgowy) amended the judgment, dismissed the applicant’s claim and dismissed his appeal.

The Regional Court’s judgment was served on the applicant on 18 May 2003. On 20 May 2003 the applicant requested the Bydgoszcz Regional Court to appoint a legal-aid lawyer to lodge a cassation appeal on his behalf and to exempt him from court fees for the cassation appeal. It appears that the time-limit to lodge a cassation appeal expired on 19 June 2003 (that is, one month after the date on which the second-instance court judgment with reasons was served on the applicant). On 11 August 2003 the Bydgoszcz Regional Court dismissed the applicant’s request. The decision contained no reasons. However, a note (pouczenie) was attached, according to which a cassation appeal would not in any event have been available in law due to the amount in dispute.

On 21 August 2003 the applicant appealed. In his view the court had wrongly calculated the amount in dispute and therefore a cassation appeal should have been available. On an unspecified date the applicant received a letter dated 5 September 2003, signed by a judge of the Bydgoszcz Regional Court informing him that the decision of 11 August 2003 was not appealable and that in his case a cassation appeal had in fact been available. It also informed the applicant that the examination of his requests of 20 May 2003 for a legal-aid lawyer to be assigned and exemption from court fees had not stopped the running of the time for the lodging of a cassation appeal. In consequence the applicant had to request the court for retrospective leave to submit his cassation appeal out of time.

On 18 September 2003 the applicant lodged a request for retrospective leave to submit a cassation appeal with the Bydgoszcz Regional Court as well as a request for extension of the time-limit for submitting a request for a legal-aid lawyer to lodge a cassation appeal on his behalf and for exemption from court fees for the cassation appeal. The applicant justified his request by pointing to the mistake made by the Regional Court, which had wrongly assumed that in his case a cassation appeal was not available and had therefore dismissed his request of 20 May 2003. On 25 November 2003 the Bydgoszcz Regional Court ordered the applicant to rectify the procedural shortcomings in his request by lodging another copy of it and enclosing a cassation appeal.

The court relied on Article 169 of the Code of Civil Procedure, according to which a party to proceedings may ask for reinstatement of the time-limit for lodging an appeal or a pleading provided that the appeal or pleading is lodged at the same time as the request. On the same day, 25 November 2003, the Bydgoszcz Regional Court rejected the applicant’s requests for an extension of the time-limit, for a legal-aid lawyer and exemption from court fees. On 8 March 2004 the Bydgoszcz Regional Court returned the request for retrospective leave to submit a cassation appeal to the applicant.

B. Relevant domestic law and practice The relevant domestic law and practice concerning issues raised by the present application are set out in the Court’s judgment of Siałkowska v. Poland , no. 8932/05, §§ 20-47, 22 March 2007. COMPLAINTS Relying on Article 6 § 1 of the Convention the applicant complained that the domestic court had wrongly dismissed his application for the appointment of a legal-aid lawyer in the cassation appeal proceedings and thus had deprived him of the opportunity to have his case examined by the Supreme Court. He complained that this had violated his right of access to a court. He also complained that the Regional Court’s decision refusing to exempt him from court fees and to grant him a legal-aid lawyer, as well as the further decisions of that court, had amounted to a violation of his right to an effective remedy guaranteed by Article 13 of the Convention.

The applicant further complained, under Article 14 of the Convention, that he had been discriminated against. THE LAW On 18 February 2009 the Court received the following declaration from the Government: “I, Jakub Wołąsiewicz, Agent of the Polish Government, declare that the Government of Poland offer to pay PLN 8,600 (eight thousand six hundred Polish zlotys) to Mr Antoni Wojciechowski with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses will be free of any taxes that may be applicable and will be payable within three months of the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” On 26 February 2009 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I, Antoni Wojciechowski, note that the Government of Poland are prepared to pay me the sum of PLN 8,600 (eight thousand six hundred Polish zlotys) with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable and will be payable within three months of the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties.

It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Lawrence Early Nicolas Bratza Registrar President