ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1763/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 612 pronunțată la data de 7 martie 2012 Tribunalul Buzău a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC V. SRL prin lichidator judiciar E.C. IPURL în contradictoriu cu pârâtele SC A.R. - Sucursala Buzău și SC A.R. - SA București și a obligat reclamanta la 900 RON cheltuieli de judecată către pârâtă.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că potrivit art. 13.2.2 din Condițiile anexe la contractul de asigurare nr. xxx/2009, despăgubirea ce se plătește de către asigurător care nu poate fi mai mare decât cuantumul pagubei, se stabilește după starea culturilor asigurate în momentul producerii riscului asigurat la art. 13.2.3, că art. 13 pct. 3 stipulează că în cazul în care culturile agricole au fost distruse sau vătămate nu numai din riscuri asigurate ci și din alte cauze se despăgubește o parte din valoarea totală a pagubei, corespunzătoare gradului de distrugere produs de riscuri asigurate, din procesele-verbale de constatare a pagubelor preliminar și definitiv, ambele semnate de către asigurător și asigurat, rezultând că la cultura de rapiță s-a stabilit un grad de distrugere de 55,32% din care numai 25,32% din riscuri asigurate, reclamanta nu a luat în calcul procentul de dăunare de 23,33% din cauze necuprinse în asigurare și 6,67% pierderi din recoltare precizate în procesele-verbale de constatare ce fac parte integrantă din dosarul de daună.

S-a mai reținut de tribunal că, potrivit procesului-verbal de constatare preliminar și definitiv întocmit la 21 iunie 2010, semnat de ambele părți fără obiecțiuni, la cultura de rapiță, gradul de dăunare (distrugere) din riscuri neasigurate pe suprafața calamitată a fost de 23,33% (5% îmburuienare, 10% scuturare și 8,33% densitate), la care s-au adăugat 6,67% pierderi din recoltare care sunt inerente la orice culturi agricole, procentul total de dăunare a fost de 55,32%, din care 25,32% din riscuri asigurate, respectiv 42.436,32 RON (167.600 RON suma asigurată pe contract X 25,32%), din această sumă s-a scăzut franșiza prevăzută în contract și acceptată de asigurat în valoare de 16.760 RON și primele de asigurare restante în valoare totală de 9.016 RON, rezultând o despăgubire de 16.660 RON, care s-a achitat în contul reclamantei, diferența până la suma asigurată o reprezintă producția obținută calculată în conformitate cu probele prelevate din lan la momentul începerii recoltării, potrivit art. 13.1.2 din Condițiile de asigurare anexă la contract, în cazul în care nu e de acord cu modul de evaluare a daunei, asiguratul poate solicita o nouă evaluare menționând acest lucru în protocol, situație în care se poate face o expertiză neutră, reclamanta nu a făcut obiecțiuni la momentul evaluării daunei, semnând procesele-verbale de constatare,

însușindu-și astfel cele consemnate în conținutul lor. A mai reținut tribunalul că, în cuprinsul raportului de expertiză se consemnează în mod neîntemeiat că A.R. nu a acceptat o nouă expertiză, însă așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, asigurata-reclamantă nu a solicitat la acea dată o expertiză neutră și nu a formulat obiecțiuni cu privire la modul de evaluare a daunei, probele administrate în cauză nu dovedesc temeinicia pretențiilor reclamantei în condițiile în care sarcina probei revenea acesteia, potrivit art. 1169 din vechiul C. civ., iar pentru pretențiile reclamantei referitoare la despăgubiri pentru cultura de grâu, orz, triticale, s-a avut în vedere faptul că nu a fost înregistrată la A.R.

o avizare de daune, nu au fost depuse de către reclamantă documente în acest sens, respectiv cererile de despăgubire, proces-verbal verificare producție obținută pe baza evidențelor contabile, adeverință de la primărie, așa cum au fost depuse în cazul culturii de rapiță, aceste pretenții fiind nejustificate.

De asemenea, s-a mai reținut că, în data de 21 iunie 2010 reprezentanții ambelor părți au convenit de comun acord, în legătură cu necuprinderea în procesul-verbal prelimina a constatărilor la aceste culturi întrucât acestea nu au fost afectate de riscuri asigurate, cauzele pagubelor provocate acestor culturi sunt îmburuienarea, scuturarea spicelor urmare depășirii perioadei optime de recoltare și a alternanței ploilor cu perioadă de căldură excesivă, aceste cauze nu constituie riscuri asigurate conform contractului de asigurare de culturi, asigurătorul nu poate fi obligat la plata de despăgubiri, la semnarea procesului-verbal de constatare nu s-au făcut obiecțiuni de către reclamantă cu privire la aceste categorii de culturi.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC V. SRL criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se admiterea căii de atac, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii și obligării celor două pârâte la plata sumei de 430.239 RON reprezentând diferență de plată din suma totală cuvenită ca despăgubire pentru cultura de rapiță, grâu, orz, triticale. calamitată în anul agricol 2009 - 2010, conform contractelor de asigurare încheiate între părți. Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 72 din 25 iunie 2012, a respins ca nefondat apelul reclamantei, instanța de control judiciar reținând, în esență legalitatea și temeinicia sentinței apelate din perspectiva criticilor formulate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC V. SRL prin lichidator judiciar S.C. IPURL solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate. Recurenta-reclamantă își subsumează criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Într-o primă critică recurenta-reclamantă arată că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, schimbând natura și înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia, apreciind în mod greșit probele administrate în cauză, având în vedere prevederile art. 13.2.2.

din contractul de asigurare nr. xxx/2009, contract ce reprezintă, conform art. 969 din vechiul C. civ., legea părților, care stipulează că "despăgubirea ce se plătește de asigurător care nu poate fi mai mare decât cuantumul pagubei (...) se va stabilii după starea culturilor asigurate în momentul producerii riscului asigurat", din probele administrate reieșind în mod indubitabil faptul că reclamanta nu a solicitat o despăgubire mai mare decât cuantumul pagubei produse de fenomenele meteorologice din dimineața zilei de 16 - 17 iunie 2010, pe raza comunelor Rușețu și CA. Rosetti, prin care i-a fost afectată cultura de rapiță, grâu, orz, triticale, aspect consemnat și în raportul de expertiză "P.P.", ca principală cauză a daunelor produse, astfel cum reiese din raportul de expertiză, ignorat de instanța de judecată.

Arată recurenta că instanța de fond nu motivează în nici un mod de ce înlătură concluziile raportului de expertiză, și în mod nejustificat apreciază că "de comun acord s-a convenit prin procesele-verbale de constatare a pagubelor preliminar și definitiv s-a stabilit un grad de distrugere de 55,32 % din care numai 25,32% din riscuri asigurate", la dosarul cauzei neexistând o astfel de probă semnată de comun acord cu intimata, instanța de fond ignorând faptul că procesul-verbal definitiv de constatare a calamităților, semnat de reprezentanți celor două societăți la data de 4 august 2010, și ulterior de reprezentanții A.R., respectiv inspectorii de daune care completează procesul-verbal, cu date nereale și favorabile asigurătorului.

Se arată că procesul-verbal rămas la societatea recurentă diferă de cel existent la asigurător, astfel că există diferențe față de cel completat inițial pentru cultura de rapiță, și cel care a fost depus la dosarul de daună pentru stabilirea despăgubirilor.

Se arată că deși prin din acțiune reclamanta a învederat instanței acest aspect, instanța de fond nu a motivat de ce respinge această probă, nu a dovedit rol activ în vederea comparării celor două "procese-verbale definitive", astfel că nu se poate aprecia că de comun acord s-a convenit asupra cuantumului daunelor, și nu s-au făcut obiecțiuni, sub alt aspect instanța de fond neluând în considerare ca pertinentă proba administrată de reclamantă, respectiv procesul-verbal din data de 4 august 2010, în care se arată "întreaga suprafața a fost dăunată." O altă critică se referă la faptul că instanța de fond în mod greșit a apreciat că reclamanta nu a solicitat o expertiză neutră și nu a făcut obiecțiuni conform art. 13.1.2.

din contract, întrucât așa cum a rezultat din probele administrate acesta expertiză neutră nu a mai fost posibilă din cauza asigurătorului care nu a dat curs acestei solicitări și care oricum nu mai era posibilă, deoarece ar fi condus la o pierdere și mai mare ce nu mai putea fi acoperită iar în ceea ce privește culturile de grâu, orz, recurenta apreciază că instanța consideră în mod greșit că s-a depus o "avizare" o cerere de daune, deși prin adresa din 18 iunie 2010, s-a solicitat trimiterea unui delegat pentru constatarea pagubelor, dar asigurătorul nu a deschis un dosar de daună și nici nu a motivat în vreun fel de ce nu a deschis un dosar de daune.

Arată, în continuare recurenta că nu poate fi reținută motivarea instanței că ar fi convenit cu asigurătorul la data de 21 iunie 2011 că nu au fost afectate culturile de grâu, orz și triticale, deoarece nu au fost afectate de riscuri asigurate recurenta considerând că instanța s-a aflat în eroare, deoarece procesul-verbal din data de 21 iunie 2010, se referă doar la cultura de rapiță, astfel nu putea conveni că aceste culturi nu au fost afectate.

O ultimă critică vizează faptul că instanța de fond a apreciat în mod greșit, că "pagubele produse acestor culturi au fost de îmburuienirea, scuturarea spicelor ca urmare a depășirii perioadei optime de recoltare și ca urmare alternanței ploilor cu perioada de cultură excesivă, că aceste cauze nu constituie riscuri de asigurate de culturi și prin urmare asigurătorul nu poate fi obligat la despăgubiri", întrucât, se arată, aspectele reținute de instanța de fond sunt contrazise de tehnologia recoltării acestor culturi, precizând că recoltatul poate fi făcut în intervalul de la 15% la 8% umiditate a boabelor. Prin întâmpinare intimata-pârâtă SC A.R. - A.R. VIG SA București și prin concluzii orale intimata SC A.R.

- A.R. VIG SA - Sucursala Buzău au invocat excepția nulității recursului în raport de dispozițiile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Înalta Curte, examinând cererea de recurs din perspectiva, reține nemotivarea în drept a acestora în raport de reglementarea cuprinsă în art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., pentru următoarele considerente: Recursul, cale extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate, în reglementarea expresă și limitativă redată în art. 304 C. proc. civ. Deși își subsumează criticile motivelor de nelegalitate reglementate de art. 8 și 9 C. proc. civ., argumentația adusă de recurenta-reclamantă în susținere vizează în esență, situații de fapt și probatoriile administrate fără a fi susținute în drept și care se raportează în mare măsură la hotărârea instanței de fond.

Așadar, simpla prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurenta-reclamantă, reiterarea unor situații de fapt, în lipsa unei argumentații în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de modificare indicate, fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanței de recurs. În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de recurs și dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., va constata nulitatea cererii de recurs în temeiul art. 302 1 lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția nulității cererii de recurs invocată de intimatele-pârâte. Constată nulitatea cererii de recurs declarat de recurenta-reclamantă SC V. SRL prin lichidator judiciar E.C. IPURL Buzău împotriva Deciziei nr. 72 din 25 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 23 aprilie 2013. Procesat de GGC - NN