ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1763/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 612 pronunțată la data de 7

martie 2012 Tribunalul Buzău a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de

reclamanta SC V. SRL prin lichidator judiciar E.C. IPURL în contradictoriu cu

pârâtele SC A.R. - Sucursala Buzău și SC A.R. - SA București și a obligat

reclamanta la 900 RON cheltuieli de judecată către pârâtă.

Pentru a pronunța

această sentință prima instanță a reținut că potrivit art. 13.2.2 din

Condițiile anexe la contractul de asigurare nr. xxx/2009, despăgubirea ce se

plătește de către asigurător care nu poate fi mai mare decât cuantumul pagubei,

se stabilește după starea culturilor asigurate în momentul producerii riscului

asigurat la art. 13.2.3, că art. 13 pct. 3 stipulează că în cazul în care

culturile agricole au fost distruse sau vătămate nu numai din riscuri asigurate

ci și din alte cauze se despăgubește o parte din valoarea totală a pagubei,

corespunzătoare gradului de distrugere produs de riscuri asigurate, din

procesele-verbale de constatare a pagubelor preliminar și definitiv, ambele

semnate de către asigurător și asigurat, rezultând că la cultura de rapiță s-a

stabilit un grad de distrugere de 55,32% din care numai 25,32% din riscuri

asigurate, reclamanta nu a luat în calcul procentul de dăunare de 23,33% din

cauze necuprinse în asigurare și 6,67% pierderi din recoltare precizate în

procesele-verbale de constatare ce fac parte integrantă din dosarul de daună.

S-a mai reținut de

tribunal că, potrivit procesului-verbal de constatare preliminar și definitiv

întocmit la 21 iunie 2010, semnat de ambele părți fără obiecțiuni, la cultura

de rapiță, gradul de dăunare (distrugere) din riscuri neasigurate pe suprafața

calamitată a fost de 23,33% (5% îmburuienare, 10% scuturare și 8,33%

densitate), la care s-au adăugat 6,67% pierderi din recoltare care sunt

inerente la orice culturi agricole, procentul total de dăunare a fost de

55,32%, din care 25,32% din riscuri asigurate, respectiv 42.436,32 RON (167.600

RON suma asigurată pe contract X 25,32%), din această sumă s-a scăzut franșiza

prevăzută în contract și acceptată de asigurat în valoare de 16.760 RON și

primele de asigurare restante în valoare totală de 9.016 RON, rezultând o

despăgubire de 16.660 RON, care s-a achitat în contul reclamantei, diferența

până la suma asigurată o reprezintă producția obținută calculată în

conformitate cu probele prelevate din lan la momentul începerii recoltării,

potrivit art. 13.1.2 din Condițiile de asigurare anexă la contract, în cazul în

care nu e de acord cu modul de evaluare a daunei, asiguratul poate solicita o

nouă evaluare menționând acest lucru în protocol, situație în care se poate

face o expertiză neutră, reclamanta nu a făcut obiecțiuni la momentul evaluării

daunei, semnând procesele-verbale de constatare, însușindu-și astfel cele

consemnate în conținutul lor.

A mai reținut

tribunalul că, în cuprinsul raportului de expertiză se consemnează în mod

neîntemeiat că A.R. nu a acceptat o nouă expertiză, însă așa cum rezultă din

înscrisurile depuse la dosar, asigurata-reclamantă nu a solicitat la acea dată

o expertiză neutră și nu a formulat obiecțiuni cu privire la modul de evaluare

a daunei, probele administrate în cauză nu dovedesc temeinicia pretențiilor

reclamantei în condițiile în care sarcina probei revenea acesteia, potrivit

art. 1169 din vechiul C. civ., iar pentru pretențiile reclamantei referitoare

la despăgubiri pentru cultura de grâu, orz, triticale, s-a avut în vedere

faptul că nu a fost înregistrată la A.R. o avizare de daune, nu au fost depuse

de către reclamantă documente în acest sens, respectiv cererile de despăgubire,

proces-verbal verificare producție obținută pe baza evidențelor contabile,

adeverință de la primărie, așa cum au fost depuse în cazul culturii de rapiță,

aceste pretenții fiind nejustificate.

De asemenea, s-a mai

reținut că, în data de 21 iunie 2010 reprezentanții ambelor părți au convenit

de comun acord, în legătură cu necuprinderea în procesul-verbal prelimina a

constatărilor la aceste culturi întrucât acestea nu au fost afectate de riscuri

asigurate, cauzele pagubelor provocate acestor culturi sunt îmburuienarea,

scuturarea spicelor urmare depășirii perioadei optime de recoltare și a

alternanței ploilor cu perioadă de căldură excesivă, aceste cauze nu constituie

riscuri asigurate conform contractului de asigurare de culturi, asigurătorul nu

poate fi obligat la plata de despăgubiri, la semnarea procesului-verbal de

constatare nu s-au făcut obiecțiuni de către reclamantă cu privire la aceste

categorii de culturi.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel reclamanta SC V. SRL criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, solicitându-se admiterea căii de atac, schimbarea în tot a

sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii și obligării celor două pârâte

la plata sumei de 430.239 RON reprezentând diferență de plată din suma totală

cuvenită ca despăgubire pentru cultura de rapiță, grâu, orz, triticale.

calamitată în anul agricol 2009 - 2010, conform contractelor de asigurare

încheiate între părți.

Curtea de Apel

Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin

Decizia nr. 72 din 25 iunie 2012, a respins ca nefondat apelul reclamantei,

instanța de control judiciar reținând, în esență legalitatea și temeinicia

sentinței apelate din perspectiva criticilor formulate.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta SC V. SRL prin lichidator judiciar S.C.

IPURL solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate.

Recurenta-reclamantă

își subsumează criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ.

Într-o primă critică

recurenta-reclamantă arată că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus

judecății, schimbând natura și înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia,

apreciind în mod greșit probele administrate în cauză, având în vedere

prevederile art. 13.2.2. din contractul de asigurare nr. xxx/2009, contract ce

reprezintă, conform art. 969 din vechiul C. civ., legea părților, care

stipulează că "despăgubirea ce se plătește de asigurător care nu poate fi

mai mare decât cuantumul pagubei (...) se va stabilii după starea culturilor

asigurate în momentul producerii riscului asigurat", din probele

administrate reieșind în mod indubitabil faptul că reclamanta nu a solicitat o

despăgubire mai mare decât cuantumul pagubei produse de fenomenele

meteorologice din dimineața zilei de 16 - 17 iunie 2010, pe raza comunelor

Rușețu și CA. Rosetti, prin care i-a fost afectată cultura de rapiță, grâu,

orz, triticale, aspect consemnat și în raportul de expertiză "P.P.",

ca principală cauză a daunelor produse, astfel cum reiese din raportul de

expertiză, ignorat de instanța de judecată.

Arată recurenta că

instanța de fond nu motivează în nici un mod de ce înlătură concluziile

raportului de expertiză, și în mod nejustificat apreciază că "de comun

acord s-a convenit prin procesele-verbale de constatare a pagubelor preliminar

și definitiv s-a stabilit un grad de distrugere de 55,32 % din care numai

25,32% din riscuri asigurate", la dosarul cauzei neexistând o astfel de

probă semnată de comun acord cu intimata, instanța de fond ignorând faptul că

procesul-verbal definitiv de constatare a calamităților, semnat de

reprezentanți celor două societăți la data de 4 august 2010, și ulterior de

reprezentanții A.R., respectiv inspectorii de daune care completează

procesul-verbal, cu date nereale și favorabile asigurătorului. Se arată că

procesul-verbal rămas la societatea recurentă diferă de cel existent la

asigurător, astfel că există diferențe față de cel completat inițial pentru

cultura de rapiță, și cel care a fost depus la dosarul de daună pentru

stabilirea despăgubirilor. Se arată că deși prin din acțiune reclamanta a

învederat instanței acest aspect, instanța de fond nu a motivat de ce respinge

această probă, nu a dovedit rol activ în vederea comparării celor două

"procese-verbale definitive", astfel că nu se poate aprecia că de

comun acord s-a convenit asupra cuantumului daunelor, și nu s-au făcut

obiecțiuni, sub alt aspect instanța de fond neluând în considerare ca

pertinentă proba administrată de reclamantă, respectiv procesul-verbal din data

de 4 august 2010, în care se arată "întreaga suprafața a fost

dăunată."

O altă critică se

referă la faptul că instanța de fond în mod greșit a apreciat că reclamanta nu

a solicitat o expertiză neutră și nu a făcut obiecțiuni conform art. 13.1.2.

din contract, întrucât așa cum a rezultat din probele administrate acesta

expertiză neutră nu a mai fost posibilă din cauza asigurătorului care nu a dat

curs acestei solicitări și care oricum nu mai era posibilă, deoarece ar fi

condus la o pierdere și mai mare ce nu mai putea fi acoperită iar în ceea ce

privește culturile de grâu, orz, recurenta apreciază că instanța consideră în

mod greșit că s-a depus o "avizare" o cerere de daune, deși prin

adresa din 18 iunie 2010, s-a solicitat trimiterea unui delegat pentru

constatarea pagubelor, dar asigurătorul nu a deschis un dosar de daună și nici

nu a motivat în vreun fel de ce nu a deschis un dosar de daune.

Arată, în continuare

recurenta că nu poate fi reținută motivarea instanței că ar fi convenit cu

asigurătorul la data de 21 iunie 2011 că nu au fost afectate culturile de grâu,

orz și triticale, deoarece nu au fost afectate de riscuri asigurate recurenta

considerând că instanța s-a aflat în eroare, deoarece procesul-verbal din data

de 21 iunie 2010, se referă doar la cultura de rapiță, astfel nu putea conveni

că aceste culturi nu au fost afectate.

O ultimă critică

vizează faptul că instanța de fond a apreciat în mod greșit, că "pagubele

produse acestor culturi au fost de îmburuienirea, scuturarea spicelor ca urmare

a depășirii perioadei optime de recoltare și ca urmare alternanței ploilor cu

perioada de cultură excesivă, că aceste cauze nu constituie riscuri de

asigurate de culturi și prin urmare asigurătorul nu poate fi obligat la

despăgubiri", întrucât, se arată, aspectele reținute de instanța de fond

sunt contrazise de tehnologia recoltării acestor culturi, precizând că

recoltatul poate fi făcut în intervalul de la 15% la 8% umiditate a boabelor.

Prin întâmpinare

intimata-pârâtă SC A.R. - A.R. VIG SA București și prin concluzii orale

intimata SC A.R. - A.R. VIG SA - Sucursala Buzău au invocat excepția nulității

recursului în raport de dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Înalta Curte,

examinând cererea de recurs din perspectiva, reține nemotivarea în drept a

acestora în raport de reglementarea cuprinsă în art. 302

1

lit. c) C.

proc. civ., pentru următoarele considerente:

Recursul, cale

extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele de

nelegalitate, în reglementarea expresă și limitativă redată în art. 304 C.

proc. civ.

Deși își subsumează

criticile motivelor de nelegalitate reglementate de art. 8 și 9 C. proc. civ.,

argumentația adusă de recurenta-reclamantă în susținere vizează în esență,

situații de fapt și probatoriile administrate fără a fi susținute în drept și

care se raportează în mare măsură la hotărârea instanței de fond.

Așadar, simpla

prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurenta-reclamantă,

reiterarea unor situații de fapt, în lipsa unei argumentații în drept care să

situeze criticile în sfera temeiurilor de modificare indicate, fac imposibilă

exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanței de recurs.

În considerarea celor

ce preced, constatând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligației

reglementată de dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității,

motivele de recurs și dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și

inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin.

(2) C. proc. civ., va constata nulitatea cererii de recurs în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția

nulității cererii de recurs invocată de intimatele-pârâte.

Constată nulitatea

cererii de recurs declarat de recurenta-reclamantă SC V. SRL prin lichidator

judiciar E.C. IPURL Buzău împotriva Deciziei nr. 72 din 25 iunie 2012,

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 23 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - NN