CtEDO 17.10.2006 Auto

TERCHOUNE c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
17.10.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
TERCHOUNE c. FRANCE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 31509/03 prezentată de Daniel TERCHOUNE împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 17 octombrie 2006 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președinte J.-P. Costa Cabral Barreto mes Mularoni Fura-Sandström Jočienė, Popović, judecători și domnii NAISMITH grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea formulată anterior la 25 septembrie 2003, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din Convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, După ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ recurentul, dl Daniel Terchoune, este un resortisant francez, născut în 1949 și rezident în Mulhouse. Â Â Â) este reprezentat de agentul său, dl E. Belliard, director de afaceri juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamantul este angajat în calitate de educator specializat în cadrul Asociației Lucrărilor Franceze de Binefacere (A.O.F.B.) Remunerarea acestor ore de prezență a fost reglementată prin art. 11 din anexa III la Convenția colectivă a instituțiilor și serviciilor pentru persoane necorespunzătoare și cu handicap din 15 martie 1966. Prin hotărârea din 11 martie 1999, consiliul de prudimeni al lui Mulhouse l-a deranjat pe reclamant, iar acesta din urmă a solicitat această hotărâre. Legea nr. 2000-37 din 19 ianuarie 2000 dispunea de art. 29 din Legea nr. Sub rezerva hotărârilor judecătorești pronunțate în calitate de forță de lucru judecată, se validează plățile efectuate cu titlu de remunerație pentru perioadele de 24 de ore pe noapte care implică perioade de timp de lucru în regim de zi, efectuate la locul de muncă în cameră de zi de către personal în temeiul clauzelor acordurilor colective naționale și ale acordurilor colective naționale de muncă aprobate în temeiul articolului 16 din Legea nr. 75-535 din 30 iunie 1975 privind instituțiile sociale și medico-sociale, în măsura în care suma acestora ar fi contestată prin intermediul motivului întemeiat pe lipsa validității clauzelor menționate anterior Prin hotărârea din 28 februarie 2001, instanța de apel a lui Colmar a infirmat parțial judecata, considerând că orele de supraveghere în camera de veghe constituiau ore de lucru efective. Reclamantul și angajatorul său, care au devenit Fundația Salvării, au formulat un recurs în casație. Prin hotărârea din 8 iulie 2003, Curtea de Casație a declarat recurentul decăzut din recursul său, din cauza faptului că a invocat un motiv de casare și aceasta, atât în declarația sa de recurs, cât și ulterior. Statuând pe recursul angajatorului, devenit Fundaia de la que que que que que que que l que l'salvation, ea a rupt fără rejudecare hotărârea Tribunalului de apel Colmar. GRIEF Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de intervenția legislativă în curs de procedură care, în opinia sa, și-a încălcat dreptul la un proces echitabil. El consideră că numai interesul financiar, care nu era suficient pentru a caracteriza motivul impetuos de interes general, a motivat intervenția legislativă, destinată să dicteze judecătorului soluția litigiului în favoarea unei părți. Printr-o scrisoare din 9 septembrie 2005, reclamantul a fost informat cu privire la decizia Curții de a invita guvernul să își prezinte observațiile cu privire la admisibilitate și la bun în temeiul cererii. Cu această ocazie, atenția sa a fost atrasă asupra articolului 36 alineatele (2) și (4) din regulament, potrivit căruia, în această etapă a procedurii, trebuia să fie reprezentat în fața Curții de către un consiliu. Prin urmare, a fost invitat să completeze și să returneze, înainte de 7 octombrie 2005, un formular de putere. La 27 octombrie 2005, într-o scrisoare adresată reclamantului, grefa a constatat că termenul limită stabilit pentru trimiterea formularului de putere a fost termenul limită, prin urmare a solicitat din nou reclamantului să trimită acest formular prin e-mail, în timp ce obligația de a fi reprezentat în fața Curții, precum și posibilitatea ca aceasta din urmă să șteargă cererea de a-și exprima rolul în sine nu răspundea. Întrucât reclamantul nu a dat curs cererii, grefa i-a fost adresată la data de 27 februarie 2006, de data aceasta printr-o scrisoare recomandată cu aviz de recepție, o nouă invitație de a-și reglementa situația, reamintind în același timp termenii art. 36 alin. (2) din Regulamentul privind reprezentarea și 37 alin. (1) lit. (a) din Convenția privind posibilitatea Curții de a elimina cauza rolului. Reclamantul nu a răspuns la această scrisoare. Prin urmare, Curtea consideră că reclamantul nu este interesat de landul cererii sale și concluzionează că nu mai este necesar să o mențină în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție. În plus, Curtea consideră că: Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 29 alineatul (3) din Convenție și să se șteargă cererea de rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. AISMITH A. B. AKA Premier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă