CtEDO 17.10.2006 Auto

COMMUNAL c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
17.10.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
COMMUNAL c. FRANCE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 13818/03 prezentată de Dominique COMUNAL împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 17 octombrie 2006 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președinte J.-P. Costa Cabral Barreto mes Mularoni Fura-Sandström Jočienė, Popović, judecători și domnii S. Naismith, grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 15 aprilie 2003, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOARE Reclamantul, domnul Dominique Comunal, este un resortisant francez, născut în 1951 și rezident în Toulon pe Arroux. Guvernul francez ( Reclamantul a fost angajat în calitate de educator specializat de către Asociația de învățământ superior (Association) a fost numit "Abris de l'Enfance" din septembrie 1992 până în august 1995. În cadrul funcțiilor sale, el a desfășurat, printre altele, o permanență pe timp de noapte, într-o cameră de zi mai mică, pentru a răspunde la orice incident sau cerere din partea pensionarilor. Remunerarea acestor ore de prezență a fost reglementată de art. 11 din anexa III la Convenția colectivă a instituțiilor și serviciilor pentru persoane necorespunzătoare și cu handicap din 15 martie 1966. Cu toate acestea, în ceea ce privește munca efectivă și în cazul în care aceste perioade trebuiau să fie remunerate integral, reclamantul sesizează consiliul de prudimeni la 9 iulie 1998. Printr-o hotărâre din 23 aprilie 1999, consiliul de pudimeni din Paris l-a desființat. Reclamantul a răspuns la apel. Legea nr. 2000-37 din 19 ianuarie 2000 dispunea de art. 29 din Legea nr. Sub rezerva hotărârilor judecătorești care au fost pronunțate în forța de lucru judecată, se validează plățile efectuate cu titlu de remunerație a perioadelor de permanență nocturnă care implică perioade de inacțiune, efectuate la locul de muncă în cameră de zi de către personal, în conformitate cu clauzele acordurilor colective naționale și ale acordurilor colective naționale de muncă aprobate în conformitate cu art. 16 din Legea 75-535 din 30 iunie 1975 privind instituțiile sociale și medico-sociale, în măsura în care suma acestora ar fi contestată prin intermediul motivului întemeiat pe lipsa de validitate a clauzelor menționate Prin hotărârea din 27 iunie 2000, tribunalul de apel din Paris a infirmat hotărârea și l-a condamnat pe angajatorul reclamantului să plătească anumite sume cu titlu suplimentar de ore și concedii plătite. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de intervenția legislativă în curs de procedură care, în opinia sa, și-a încălcat dreptul la un proces echitabil. El consideră că art. 29 din Legea din 19 ianuarie 2000 nu a fost justificat de niciun motiv imperativ de interes general, în special financiar. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul consideră că art. 29 din Legea din 19 ianuarie 2000 a constituit o interferență nejustificată în dreptul său de a respecta proprietatea sa, în speță un drept de creanță salarială. ÎN DREPT printr-o scrisoare din 9 septembrie 2005, reclamantul a fost informat cu privire la decizia Curții de a invita guvernul să își prezinte observațiile cu privire la admisibilitate și la bun în temeiul cererii. Cu această ocazie, atenția sa a fost atrasă asupra articolului 36 alineatele (2) și (4) din regulament, potrivit căruia, în această etapă a procedurii, trebuia să fie reprezentat în fața Curții de către un consiliu. Prin urmare, a fost invitat să completeze și să returneze, înainte de 7 octombrie 2005, un formular de putere. La 21 decembrie 2005, într-o scrisoare adresată reclamantului, grefa a constatat că termenul limită stabilit pentru trimiterea formularului de putere a fost termenul limită, prin urmare a solicitat din nou reclamantului să trimită acest formular prin e-mail, în timp ce obligația de a fi reprezentat în fața Curții, precum și posibilitatea ca aceasta din urmă să șteargă cererea de a-și exprima rolul în sine nu răspundea. La 27 decembrie 2005, reclamantul a indicat demararea procedurilor de desemnare a unui consiliu și a trimis un nou exemplar al puterii, care i-a fost adresat la 16 ianuarie 2006. 2006, de data aceasta printr-o scrisoare recomandată cu aviz de primire, o nouă invitație de a-și reglementa situația, reamintind în același timp termenii art. 36 alin. (2) din Regulamentul privind reprezentarea și 37 (a) din Convenția privind posibilitatea Curții de a anula cauza rolului. Reclamantul nu a răspuns la această scrisoare. Prin urmare, Curtea consideră că reclamantul nu este interesat de landul cererii sale și concluzionează că nu mai este vorba despre menținerea acesteia în sensul articolului (a) din Convenție. În plus, Curtea consideră că: Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 29 alineatul (3) din Convenție și să se șteargă cererea de rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Naismith A.B. Baka Premier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă