Hobaya împotriva Franței

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 39956/02 prezentată de David HOBAYA împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 17 octombrie 2006 într-o cameră compusă din domnii Cabral Barreto, președintele J.-P. Costa Türmen Ugrekhelidze mei Mularoni Fura-Sandström, Popović, judecători Naismith, grefier adjunct al secțiunii, Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 31 ianuarie 2001, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, Având în vedere scrisoarea din 12 iunie 2006 prin care s-au transmis reclamantului observațiile prezentate de guvern și scrisoarea graffièrei din 29 august 2006, după ce a deliberat în acest sens, ia următoarea decizie, făcând trimitere la recurentul David Hobaya, un resortisant francez, născut în 1961 și rezident la Paris.

Guvernul pârât a fost reprezentat de agentul său, M. Belliard, director de afaceri juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamantul ar fi fost amendat de mai multe ori ca urmare a codului rutier și ar fi fost sancționat de mai multe părți ale teritoriului. El nu ar fi plătit sumele datorate. Ulterior a fost informat că, ca urmare a opoziției administrative notificate de fluxul de numerar de la Paris, suma de 37 592 de franci francezi (FRF) au fost blocați în contul său de la Fondul Național de Economie și plătiți în numerar de la Paris. Reclamantul a atribuit trezorierul principal al Parisului în scopul în special de a ordona restituirea sumei percepute.

La 26 mai 1998, Tribunalul de Mare Instanță din Paris a pronunțat nulitatea sechestrului și a ordonat restituirea sumei. La 8 martie 2000, executorul solicitat în scopul executării acestei hotărâri a emis o poruncă de plată către administrația responsabilă. Prin scrisoarea din 18 mai 2000, camera aprozilor de justiție din Paris a informat reclamantul că … La origine, reclamantul, invocând în esență art. 6 alineatul (1) din Convenție, se plângea de executarea hotărârii pronunțate la 26 mai 1998 de Tribunalul de Mare Instanță din Paris. La 16 martie 2005, președintele în exercițiu al Camerei a decis să prezinte cererea guvernului pârât, invitându-l să își prezinte în scris observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicie.

La 29 august 2005, guvernul și-a prezentat observațiile. Printr-o scrisoare din 16 septembrie 2005, reclamantul, prin intermediul reprezentantului său, a fost invitat să își prezinte observațiile ca răspuns. O primă scrisoare de rechemare i-a fost transmisă prin recomandare cu confirmare de primire la 3 februarie 2006. Această scrisoare a atras atenția asupra posibilităților de eliminare a rolului, prin aplicarea articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, în cazul în care nu există răspuns. Printr-o scrisoare din 3 aprilie 2006, reclamantul a informat Curtea cu privire la faptul că primul său reprezentant fusese suspendat din funcție și a solicitat posibilitatea de a-și schimba reprezentantul și de a beneficia de un nou termen pentru a-și prezenta observațiile ca răspuns la observațiile guvernului privind admisibilitatea și justificarea cererii sale.

Printr-o scrisoare din 31 mai 2006, reclamantul a transmis grefei Curții datele de contact ale noului său reprezentant. Printr-o scrisoare din 12 iunie 2006, acesta din urmă a fost invitat de grefă să își prezinte observațiile ca răspuns. În lipsa unui răspuns, la 29 august 2006, o nouă scrisoare de rechemare a fost transmisă prin recomandare cu confirmare de primire reprezentantului reclamantului. Această scrisoare a atras atenția asupra posibilităților de radiere a rolului, prin aplicarea art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție, în caz de absență a răspunsului. Această scrisoare a rămas fără răspuns. Curtea constată că scrisorile menționate anterior, adresate reprezentantului reclamantului la 12 iunie 2006 și la 29 august 2006, au rămas fără răspuns și că nu a luat contact direct cu grefa.

În concluzie, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai intenționează să își mențină cererea, în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În plus, Curtea consideră că nu există circumstanțe speciale care să se refere la respectarea drepturilor garantate de Convenția nr. În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cererea de rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Naismith Cabral Barreto grefier adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 39956/02 présentée par David HOBAYA contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 17 octobre 2006 en une chambre composée de : MM. I. Cabral Barreto , président , J.-P. Costa , R. Türmen , M. Ugrekhelidze , M mes A. Mularoni , E. Fura-Sandström, M. D. Popović, juges , et de M. S. Naismith, greffier adjoint de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 31 janvier 2001, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur, Vu la lettre du 12 juin 2006 transmettant au requérant les observations présentées par le Gouvernement et la lettre de la greffière du 29 août 2006, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. David Hobaya, est un ressortissant français, né en 1961 et résidant à Paris.

Le gouvernement défendeur était représenté par son agent, M me E. Belliard, directrice des Affaires juridiques au ministère des Affaires étrangères. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le requérant aurait été verbalisé à plusieurs reprises à la suite d’infractions au code de la route et aurait été sanctionné par plusieurs peines d’amendes. Il n’aurait pas payé les sommes dues. Il fut par la suite avisé qu’en conséquence d’une opposition administrative notifiée par la trésorerie de Paris, la somme de 37 592 francs français (FRF) avait été bloquée sur son compte de la Caisse Nationale d’Epargne et versée à la trésorerie de Paris. Le requérant assigna le trésorier principal de Paris aux fins notamment de faire ordonner la restitution de la somme prélevée.

Le 26 mai 1998, le tribunal de grande instance de Paris prononça la nullité de la saisie et ordonna la restitution de la somme. Le 8 mars 2000, l’huissier requis aux fins d’exécution de ce jugement émit un commandement de payer à l’administration responsable. Par une lettre du 18 mai 2000, la chambre des huissiers de justice de Paris fit savoir au requérant qu’en raison de l’impossibilité de faire procéder à une saisie-attribution à l’Etat, l’exécution du jugement du 18 mai 2000 était vouée à l’échec. GRIEF A l’origine, le requérant, invoquant en substance l’article 6 § 1 de la Convention, se plaignait de l’inexécution du jugement rendu le 26 mai 1998 par le tribunal de grande instance de Paris.

PROCÉDURE Le 16 mars 2005, le président en exercice de la chambre a décidé de porter la requête à la connaissance du gouvernement défendeur, en l’invitant à présenter par écrit ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé. Le gouvernement a présenté ses observations le 29 août 2005. Par une lettre du 16 septembre 2005, le requérant, via son représentant, fut invité à présenter ses observations en réponse. Une première lettre de rappel lui a été transmise par recommandé avec accusé de réception le 3 février 2006. Cette lettre a attiré son attention sur les possibilités de radiation du rôle, par application de l’article 37 § 1 a) de la Convention, en cas d’absence de réaction. Par une lettre du 3 avril 2006, le requérant informait la Cour de ce que son premier représentant avait été suspendu de ses fonctions.

Il sollicita la possibilité de changer de représentant et de bénéficier d’un nouveau délai afin de présenter ses observations en réponse à celles du Gouvernement sur la recevabilité et le bien-fondé de sa requête. Il fut fait droit à cette demande. Par une lettre du 31 mai 2006, le requérant fit parvenir au greffe de la Cour les coordonnées de son nouveau représentant. Par une lettre du 12 juin 2006, ce dernier fut invité par le greffe à présenter ses observations en réponse. En l’absence de réponse, le 29 août 2006, une nouvelle lettre de rappel fut transmise par recommandé avec accusé de réception au représentant du requérant. Cette lettre a attiré son attention sur les possibilités de radiation du rôle, par application de l’article 37 § 1 a) de la Convention, en cas d’absence de réaction.

Cette lettre est restée sans réponse. EN DROIT La Cour constate que les lettres visées ci-dessus, adressées au représentant du requérant le 12 juin 2006 et le 29 août 2006, sont restées sans réponse et qu’il n’a pris aucun contact direct avec le greffe. La Cour en conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête, au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Elle estime, par ailleurs, qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 in fine de la Convention. En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer la requête du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. S. Naismith I. Cabral Barreto Greffier adjoint Président