ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3204/2013

Asupra recursului de față; Prin Decizia civilă nr. 2223/R din 22 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 756/64/2012, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins cererea de revizuire formulată de B.C., cu motivarea că acțiunea adresată unei instanțe de drept comun de a constata existența unei discriminări în cazul unor hotărâri judecătorești potrivnice nu se circumscrie motivului de revizuire invocat. Împotriva acestei decizii, revizuientul B.C. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, anularea în tot a deciziei și admiterea cererii de revizuire, invocând drept temei dispozițiile art. 328 C. proc.

civ. În argumentarea motivelor de recurs, recurentul a învederat că, atât el, cât și petentul T.I.L., sunt titularii acelorași titluri executorii, Tribunalul Brașov s-a pronunțat diferit în una și aceeași cauză, aceleași părți și același obiect, iar Curtea de Apel Brașov, în mod nejustificat, a respins cererea de revizuire, deși exista autoritate de lucru judecat, creându-se, astfel, o discriminare între revizuent și alte persoana aflate în situații identice. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele motive: Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

În asemenea situații, executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea hotărârii care înfrânge principiul autorității lucrului judecat. Examinând hotărârea potrivnică invocată, respectiv Decizia civilă nr. 978/R din data de 13 iulie 2012, Înalta Curte constată că recurentul din prezenta cauza nu a fost parte în litigiul ce a format obiectul dosarului nr. 3238/197/2012, acesta având ca părți Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Brașov, în calitate de recurent și T.I.L., în calitate de intimat, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., lipsind condiția identității de părți. Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul B.C. Împotriva Deciziei civile nr. 2223/R din 22 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul B.C. împotriva Deciziei civile nr. 2223/R din 22 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2013. Procesat de GGC - CL