ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6763/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția pronunțată de Judecătoria Cornetu Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 12 aprilie 2012, sub nr. 5325/1748/2012, petentul C.L.I. a solicitat în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R.-C. anularea procesului-verbal din 21 martie 2012. În motivarea plângerii, petentul a arătat că se impune anularea procesului-verbal, fiind întocmit cu nerespectarea dispozițiilor prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 raportat la art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001. A mai arătat petentul că există dubii cu privire la identitatea persoanei care a săvârșit fapta contravențională, autoturismul pe care îl deține fiind frecvent utilizat de alte persoane.

Totodată, s-a mai arătat că în procesul-verbal nu a fost indicat actul de identitate, contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, datele sale de identificare fiind preluate din baza de date unde figurează ca proprietar al autoturismului. Prin Încheierea din 20 februarie 2013, Judecătoria Cornetu a dispus scoaterea cauzei de pe rol în temeiul art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013, trimițând dosarul pe cale administrativă Judecătoriei Brăila, apreciind că aceasta este competentă să judece cauza. În esență instanța a avut în vedere faptul că la data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. prin care s-a modificat competența în privința plângerilor contravenționale având ca obiect plata rovinietei, competente fiind instanțele de la domiciliul/sediul contravenientului, iar nu cele de la locul săvârșirii faptei.

A considerat instanța că dispozițiile sunt de imediată aplicare și că, în ciuda distincției ce poate deriva din Secțiunea 2 a legii, în sensul că materia contravențională nu este inclusă în sfera contenciosului administrativ și fiscal, sunt incidente totuși prevederile art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, textul făcând trimitere la „procesele în primă instanță” în curs de judecată la data schimbării, potrivit legii, a competenței instanțelor legal învestite, care vor fi judecate de instanțele devenite competente să le judece, fără a face vreo diferențiere (astfel cum se face în privința căilor de atac) între materia contravențională și cea a contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul având în vedere inclusiv o degrevare pe verticală.

Prin urmare, instanța a considerat că, în temeiul aceluiași text legal, se impune trimiterea pe cale administrativă a cauzei instanței devenită competentă, respectiv Judecătoria Brăila, având în vedere să sediul petentei se află în circumscripția teritorială a acestei instanțe. 2. Soluția pronunțată de Judecătoria Brăila Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Brăila la data de 3 aprilie 2013. Instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătorie Brăila. Prin sentința nr. 4552 din 12 iunie 2013, Judecătoria Brăila a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, constatând ivit conflictul negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele. Potrivit art. 24 din noul C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. Prin Legea nr. 2/2013 a fost introdus în O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România art. 10 1 conform căruia, prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.

Instanța a constatat că norma în cauză este o normă de procedură, stabilind competența materială și teritorială a instanțelor în această materie specifică. În opinia Judecătoriei Brăila, plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 12 aprilie 2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., fiind supusă, din punctul de vedere al instanței, vechii reglementări potrivit art. 24 din noul C. proc. civ. care are aplicabilitate generală.

Prin urmare, norma de competență se aplică numai plângerilor contravenționale înregistrate după data de 15 februarie 2013. În legătură cu dispozițiile legale invocate de instanța de trimitere, Judecătoria Cornetu, respectiv prevederile art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013, instanța a apreciat că acestea nu se aplică în materie contravențională, ci numai în materia contenciosului administrativ și fiscal, actul normativ realizând o distincție clară între cele două materii în cadrul celei de-a doua secțiuni. Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 pct. 2 coroborat cu art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

3. Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență În cauza de față se contestă procesul-verbal de constatare a contravenției din 21 martie 2012, încheiat de către C.N.A.D.N.R. SA – C., prin care în temeiul art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, C.L.I. a fost sancționat cu amendă contravențională, întrucât la data de 19 octombrie 2011, ora 9:57, s-a constatat că vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare XXX, a circulat pe DN 2A km 12+450m, G., Jud.Iffov, fără a deține rovinietă valabilă. Așa cum rezultă din actele dosarului, plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 12 aprilie 2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc.

civ., astfel că este supusă vechii reglementări, potrivit art. 24 din noul C. proc. civ. care are aplicabilitate generală. Astfel, potrivit art. 24 din noul C. proc. civ., norma de competență se aplică numai plângerilor contravenționale înregistrate după data de 15 februarie 2013. Pe de altă parte, dispozițiile legale invocate de Judecătoria Cornetu, ca instanță de trimitere, respectiv prevederile art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013, se reține că acestea nu se aplică în materie contravențională, ci numai în materia contenciosului administrativ și fiscal. Din cuprinsul procesului-verbal depus la dosar rezultă că fapta a fost săvârșită pe A2, km 12+450m , pe raza localității G., Jud.Ilfov.

Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Înalta Curte constată că, în cauză, locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentului, este localitatea G., județul Ilfov, localitate aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Cornetu. Prin urmare, instanța competentă să soluționeze pricina este Judecătoria Cornetu. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul C.L.I. în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C. București în favoarea Judecătoriei Cornetu. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2013.