ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1442/2013

Asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 356 din 17 septembrie 2012, a Tribunalului Vâlcea, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) și alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C.V.,  cetățean român, studii medii, căsătorit, are un copil minor, fără antecedente penale, administrator la SC V.D. SRL Băile Olănești, jud. Vâlcea, CNP xxx la 1 an închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei în condițiile art. 82 C. pen., stabilind un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen., raportat la art. 83 și art. 84 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor comiterii de noi infracțiuni pe perioada termenului de încercare, precum și neachitării obligațiilor civile.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a, lit. b) și lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată Agenția Națională de Administrare fiscală, reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Vâlcea, cu sediul în Rm. Vâlcea, str. G., jud. Vâlcea;

În baza art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 1349, art. 1357 și art. 1350 C. civ., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabila civilmente SC V.D. SRL, cu sediul în orașul Băile Olănești, str. E., jud. Vâlcea, să plătească părții civile suma de 8.566 RON reprezentând impozit pe profit, la care se adaugă accesoriile aferente de 4. 292 RON și suma de 12.440 RON reprezentând TVA, la care se adaugă accesoriile aferente în sumă de 6.215 RON. Constată că în faza de urmărire penală nu au fost instituite măsuri asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea inculpatului și a părții responsabile civilmente SC V.D. SRL Băile Olănești, jud. Vâlcea.

S-a constatat că în urma verificărilor efectuate de organele de urmărire penală s-a stabilit că atât inculpatul, cât și partea responsabilă civilmente nu dețin bunuri mobile sau imobile asupra cărora să se poată institui măsuri asigurătorii conform art. 11 din Legea nr. 241/2005 și art. 163 C. proc. pen.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 o copie a dispozitivului hotărârii judecătorești se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 420 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă tribunalul Vâlcea nr. 348/P/2011 din 10 august 2012 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului C.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, faptă prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în acea că în perioada noiembrie 2008 - decembrie 2009, în calitate de administrator al SC V.D. SRL Băile Olănești, jud. Vâlcea, s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale către bugetul statului prin neînregistrarea în evidențele contabile ale societății și în alte documente justificative, a operațiunilor comerciale consemnate într-un număr de opt facturi fiscale.

În acest fel s-a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în sumă totală de 21.183 RON din care 8.647 RON reprezintă impozit pe profit și 12.536 RON reprezintă TVA, prejudiciu rămas nerecuperat până în prezent.

Prin același act de sesizare s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C.V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., precum și neînceperea urmăririi penale față de acesta sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 215

1

C. pen.

Organul de cercetare penală a apreciat că în sarcina inculpatului nu se poate reține comiterea infracțiunilor de înșelăciune în convenții și delapidare, fapte sesizate de către numitele G.F. și P.E.C., constând în aceea că C.V. nu a realizat lucrările de construcție la care s-a obligat prin contractul de prestări servicii încheiat între părți, în termenele stabilite și în condițiile de calitate convenite, întrucât nu există indicii certe cu privire la comiterea unor manopere dolosive de către acesta cu prilejul încheierii ori executării contractului, în scopul obținerii unui folos injust pentru sine ori pentru altul. S-a constatat că faptele sesizate pot constitui o nerespectare a obligațiilor contractuale de natură să atragă răspunderea civilă a inculpatului.

Totodată, în cauză s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a învinuitului C.V. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât din ansamblul materialului probator aflat la dosar, în condițiile în care aceasta nu a întocmit state de plată a salariilor, nu a rezultat că SC V.D. SRL a reținut efectiv de la salariați sumele reprezentând impozite și contribuții, neexistând date certe din care să reiasă că a achitat efectiv salarii vreunui angajat. S-a stabilit, totodată, că lucrările de construcții au fost realizate, în general, cu muncitori zilieri, lipsind astfel situația premisă a infracțiunii de stopaj la sursă.

Pentru a se reține această situație de fapt, au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: sesizarea penală formulată de Agenția de Administrare Fiscală; procesul-verbal de control încheiat de Garda Financiară, secția Vâlcea; nota de constatare încheiată de Garda Financiară, secția Vâlcea; plângerea penală formulată de numitele P.E.C. și G.F.; procesul-verbal încheiat de D.G.F.P. Vâlcea - Activitatea de Inspecție Fiscală; declarațiile inculpatului; facturi; contracte; procese-verbale; declarațiile martorilor P.E.C., G.F., B.S.D. și V.A., raport de constatare tehnico-științifică grafică; facturier, fișa de cazier judiciar a inculpatului, alte acte.

Cu adresa din 25 septembrie 2012 A.N.A.F., în calitate de reprezentantă a Statului Român, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Vâlcea, în faza de judecată, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 37.738 RON reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, compus din 8.556 RON impozit pe profit, 4.292 RON accesorii aferente impozitului pe profit, 12.440 RON TVA, 6.215 RON accesorii aferente TVA și 2.389 RON stopaj la sursă.

La termenul din data de 17 octombrie 2012, inculpatului i-au fost aduse la cunoștință prevederile art. 320

1

C. proc. pen., acesta învederând faptul că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, este de acord să despăgubească partea civilă cu sumele reprezentând impozitul pe profit și TVA generate de neînregistrarea în evidența contabilă a celor opt facturi, însă nu este de acord cu plata sumei solicitate cu titlu de stopaj la sursă. A solicitat aplicarea prevederilor art. 320

1

C. proc. pen.

Analizând conținutul mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești (declarația inculpatului și cererea de constituire de parte civilă), Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 03 aprilie 2003 inculpatul C.V. a devenit asociat unic și administrator la SC V.D. SRL Băile Olănești, societate al cărui obiect principal de activitate l-a constituit prestările de servicii în domeniul construcțiilor.

Și în prezent această societatea comercială este în funcțiune, însă din data de 07 octombrie 2011 SC V.D. SRL a fost declarată contribuabil inactiv, fiind considerată începând data de 6 martie 2011 contribuabil insolvabil, fără bunuri urmăribile.

Întreaga activitate a SC V.D. SRL a fost desfășurată și administrată exclusiv de către inculpat care, din luna octombrie a anului 2008, nu a mai întocmit nici un document de evidență contabilă, nu a depus declarații, deconturi, raportări periodice și bilanțul contabil, neasigurând din acest moment organizarea evidenței contabile a societății.

În realizarea obiectului de activitate al societății, la data de 21 august 2009, între SC V.D. SRL reprezentată de inculpat și numitele G.F. și P.E.C., s-a încheiat contractul de prestări servicii cu nr. 35/2009, prin care firma mai sus menționată s-a obligat să construiască pentru beneficiare un imobil cu destinația de locuință tip duplex. SC V.D. SRL a realizat, în cea mai mare parte construcția imobilului, însă datorită unor neînțelegeri ivite între părți cu privire la calitatea lucrărilor și plata unor sume de bani, inculpatul a sistat finalizarea locuinței până la soluționarea litigiilor dintre părți.

Pe motiv că inculpatul a primit diferite sume de bani în vederea construirii unei case de vacanță, în contul lucrărilor efectuate, dar nu a înregistrat în evidența contabilă operațiunile comerciale și nu a emis documente pentru toate plățile făcute, întrucât a solicitat încă o dată sumele deja plătite, prin intermediul unei societăți de colectare creanțe și astfel inculpatul a urmărit să le inducă în eroare, numitele P.E.C. și G.F. au formulat plângere penală împotriva inculpatului solicitând cercetarea acestuia sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 215

1

alin. (1) C. pen.

Urmare acestei plângeri, la solicitarea Inspectoratului de Poliție Județean Vâlcea - Serviciul Investigare a Fraudelor, Garda Financiară, secția județeană Vâlcea a efectuat un control operativ la SC V.D. SRL Băile Olănești ocazie cu care a constatat că facturile din 28 septembrie 2009 - pentru suma de 20.200 RON; din 14 noiembrie 2009 - pentru suma de 15.550 RON; din 17 noiembrie 2009 - pentru suma de 8400 RON (în privința acestei facturi s-a constatat că din eroare a fost menționat numărul 59, aceasta reprezentând în realitate factura cu nr. 60/2009) și factura cu din 31 decembrie 2009 - pentru suma de 16.590, emise de societate pentru persoanele fizice P.E.C. și G.F. nu au fost înregistrate în evidența contabilă a SC V.D. SRL.

S-a stabilit, de asemenea că pentru încasarea contravalorii acestor facturi au fost întocmite chitanțele sub semnătură privată din datele de 07 septembrie 2009 și 09 septembrie 2009 pentru suma totală de 8.400 RON, diferența de 52.340 RON din prețul lucrării nefiind încasată de la cele două beneficiare.

În nota explicativă dată cu ocazia controlului efectuat de garda financiară, inculpatul a arătat că nu poate să prezinte evidența contabilă a anului 2009 deoarece aceasta nu a fost întocmită, că nu a depus la organul fiscal declarațiile de impozite și taxe, iar facturile menționate mai sus nu au fost înregistrate în evidența contabilă.

Pe baza celor constatate, organul de control a estimat că prin neînregistrarea facturilor s-a produs bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 21.005,6 RON și în aceste condiții a formulat plângere penală împotriva intimatului solicitând cercetarea acestuia pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Ulterior, la sesizarea D.G.F.P. Vâlcea, organele de cercetare penală au constatat că și anterior emiterii celor patru facturi fiscale mai sus menționate, inculpatul a procedat în același mod, în sensul că nu a înregistrat în evidențele contabile ale SC V.D. SRL și alte operațiuni comerciale.

Din actele dosarului a rezultat că în perioada 07 noiembrie 2008 - 19 iunie 2009 inculpatul nu a înregistrat în evidențele contabile alte patru facturi fiscale emise către diverși clienți ai societății, realitatea operațiunilor menționate în acestea fiind confirmată atât de actele dosarului cât și de către inculpat ori clienții menționați în documentele primare respective.

Astfel, în urma verificărilor efectuate s-a constatat că inculpatul nu a înregistrat facturile fiscale cu seriile: din 07 noiembrie 2008 emisă către SC N.D. SRL - pentru suma de 599,99 RON, reprezentând servicii prestări servicii lucrări de construcții; din 04 februarie 2009 - pentru suma de 500 RON, emisă către persoana fizică V.D. pentru vânzarea unui autovehicul aparținând SC V.D. SRL; pentru suma de 458,15 RON și pentru suma de 4578,50 RON, ambele din data de 19 iunie 2009 emise către SC F. SRL pentru vânzarea unor materiale de construcții.

Pentru stabilirea cu exactitate a prejudiciului penal cauzat de inculpat bugetului statului, având în vedere că în cuprinsul procesului-verbal întocmit de D.G.F.P. au existat inadvertențe și neclarități în legătură cu modul de calcul al TVA, organele de urmărire penală au solicitat D.G.F.P. Vâlcea să comunice modul de calcul al impozitului pe profit și TVA pentru facturi, să precizeze care este prejudiciul total cauzat de SC V. SRL bugetului statului, precum și suma cu care se constituie parte civilă.

În răspunsul dat, D.G.F.P. Vâlcea a comunicat că prejudiciul total produs de inculpat a fost de 31.842 RON și se compune din 8.647 RON reprezentând impozit pe profit, cu accesorii aferente de 4365 RON și 12.536 RON TVA, cu accesorii aferente de 6294 RON.

Atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței inculpatul a recunoscut că nu a înregistrat în evidența contabilă a societății cele patru facturi fiscale emise către G.F. și P.E.C. deoarece nu a încasat în totalitate contravaloarea lor. Nu a înregistrat în contabilitate nici încasarea de la acestea a sumei de 8.400 RON primită cu titlu de avans pentru edificarea imobilului pentru că a uitat și nici nu a raportat la organul fiscal teritorial aceste operațiuni comerciale. A mai susținut că de la sfârșitul lunii septembrie 2009, din cauza problemelor financiare, nu și-a permis să angajeze un contabil, nu a mai organizat evidența contabilă, iar la organul fiscal nu a mai depus nici un fel de declarații.

Referitor la facturi inculpatul a precizat că a încasat contravaloarea lor, însă nu le-a înregistrat în evidența contabilă și nici nu a achitat obligațiile fiscale către buget.

În drept, fapta inculpatului C.V. care, în calitate de administrator al SC V. SRL Băile Olănești, în perioada noiembrie 2008 - decembrie 2009, a executat lucrări de construcții și a comercializat diverse mărfuri, fără să evidențieze aceste operațiunile comerciale în evidența contabilă și în alte documente justificative, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Conform dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 a fost apreciată ca fiind incriminată omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii în actele contabile sau în alte documente legale, a operațiunilor economice efectuate sau a veniturilor realizate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 au fost apreciate ca fiind aplicabile oricărei persoane care are obligația de a urma un anumit regim contabil impus de lege.

Raportat la acest fapt, subiectul activ al infracțiunii de evaziune fiscală este calificat, calitatea specială cerută acestuia fiind cea de persoană obligată să conducă evidențe financiar contabile.

Prin raportare la dispozițiile Codului fiscal și ale Legii nr. 82/1991 obligația de a ține evidențele financiar-contabile revine contribuabilului, prin contribuabil înțelegându-se conform art. 2 din Legea nr. 241/2005 și art. 17 alin. (2) C. proc. fisc., orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică care datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat. În concret obligația de a conduce evidențele contabile și fiscale este exercitată personal de către contribuabil sau este delegată unei persoane fizice sau juridice.

În cauză, a apreciat prima instanță, inculpatul, în calitate de administrator al SC V.D. SRL, avea obligația de a conduce evidența financiar contabilă a societății.

S-a reținut că infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată îi este imputabilă inculpatului deoarece era singura persoană care avea atribuții de gestionare a patrimoniului persoanei juridice, el având controlul asupra situației de fapt și de drept relevante fiscal.

Raportat la infracțiunea cercetată în prezentul dosar penal, din coroborarea materialului probator administrat în faza de urmărire penală, cu declarațiile inculpatului, s-a constatat faptul că acesta, cu titlu de uzanță, nu a ținut o evidență contabilă care să poată produce efecte juridice, nu a depus declarațiile justificative și nu a înregistrat operațiunile comerciale efectuate.

În sarcina inculpatului au fost reținute și dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. referitoare la infracțiunea continuată.

În baza textelor de lege mai sus menționate inculpatul a fost condamnat.

La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat acestuia au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege, circumstanțele de fapt și modul concret de comitere a acesteia, circumstanțele vizând persoana inculpatului.

Lipsa antecedentelor penale, ce relevă o bună conduită a inculpatului anterior comiterii faptei, conduita acestuia pe parcursul desfășurării procesului până la acest moment, împrejurarea că inculpatul este absolvent de studii superioare ce creează premisa conștientizării gravității faptei sale și evitarea comiterii de fapte penale pe viitor, au fost tot atâtea elemente ce au condus instanța la concluzia că în favoarea inculpatului pot fi reținute disp. art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat și acesta nu va mai săvârși infracțiuni astfel că, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 81 C. pen. și s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată a termenului de încercare calculată conform art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., raportat la art. 83 și art. 84 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor comiterii de noi infracțiuni pe perioada termenului de încercare, precum și neachitării obligațiilor civile.

Referitor la pedeapsa accesorie și cea complementară, tribunalul s-a raportat la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la Protocoalele Adiționale și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie (ex. cauzele Hirst c. Marii Britanii, Sabău și Pîrcălab c. României ) care în conformitate cu art. 11 alin. (2) și la art. 20 din Constituție fac parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenției de către România prin Legea nr. 30/1994, dar și la Decizia nr. 74/2007 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii.

În prezenta cauză, față de natura faptei săvârșite de inculpat, Tribunalul a apreciat că nu se justifică și interzicerea dreptului de a alege, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., nefiind proporțională față de scopul limitării acestui drept.

Drept urmare, în baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a, lit. b) și lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În raport de cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 65 C. pen. pentru a se aplica pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

Referitor la sumele solicitate de A.N.A.F. reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat de inculpat prin fapta comisă, având în vedere mijloacele de probă administrate în cauză din cuprinsul cărora rezultă caracterul cert al acestuia și cuantumul, raportat la fapta pentru care inculpatul este trimis în judecată, în baza art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 1349, art. 1357 și art. 1350 C. civ., instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă promovată, iar inculpatul și partea responsabilă civilmente SC V.D. SRL, au fost obligați în solidar, la plata sumei de 8.566 RON reprezentând impozit pe profit, la care se adaugă accesoriile aferente de 4. 292 RON și suma de 12.440 RON reprezentând TVA, la care se adaugă accesoriile aferente în sumă de 6.215 RON.

Prin cererea de constituire de parte civilă adresată instanței, partea civilă a solicitat să i se plătească și suma de 2.389 RON reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă.

Cum pentru infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, iar instanța a fost sesizată numai cu infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., nu s-a putut acorda cu titlu de despăgubiri această sumă.

Cât privește obligativitatea luării măsurilor asigurătorii în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de Legea nr. 251/2005, conform art. 11 din Legea nr. 241/2005, Tribunalul a constatat că urmare verificărilor efectuate de organele de urmărire penală s-a stabilit că atât inculpatul, cât și partea responsabilă civilmente SC V.D. SRL, nu dețin bunuri asupra cărora să se poată institui măsuri asigurătorii.

Actele dosarului, inclusiv rechizitoriul au stabilit faptul că deși în prezent societatea administrată de inculpat este în funcțiune, a fost declarată contribuabil insolvabil, fără bunuri urmăribile.

De altfel, înscrisurile existente la dosarul de urmărire penală, au stabilit că atât SC V.D. SRL, cât și inculpatul nu figurează înregistrați cu bunuri mobile sau imobile.

S-a mai constatat că organele de urmărire penală n-au instituit nicio măsură asiguratorie în cauză, astfel încât la acest moment, practic Tribunalul nu are asupra a ce se pronunța.

Drept urmare, s-a constatat că în urma verificărilor efectuate de organele de urmărire penală s-a stabilit că atât inculpatul, cât și partea responsabilă civilmente nu dețin bunuri mobile sau imobile asupra cărora să se poată institui măsuri asigurătorii conform art. 11 din Legea nr. 241/2005 și art. 163 C. proc. pen.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 o copie a dispozitivului hotărârii judecătorești se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V.D. SRL Băile Olănești, au fost obligați la plata sumei de 420 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, suma reprezentând cheltuielile efectuate în faza de urmărire penală și în faza de judecată.

Împotriva sentinței a formulat apel partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Vâlcea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând desființarea acesteia în privința stabilirii eronate a prejudiciului, ce trebuia stabilit integral (de 37.738 RON) prin includerea sumei de 6235 RON reprezentând obligații fiscale din stopaj la sursă nedeclarate și nevirate la bugetul statului, precum și a dobânzilor și penalităților aferente.

Prin Decizia penală nr. 146/A din 13 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Vâlcea, împotriva Sentinței penale nr. 356 din data de 17 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în Dosar nr. 6387/90/2012.

Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 RON s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

Din probele administrate în cauză a rezultat că, în cursul anului 2011, organele de urmărire penală au fost sesizate în legătură cu faptul că în perioada 2008 - 2009, inculpatul C.V., în calitate de administrator al SC V.D. SRL Băile Olănești s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale către bugetul statului prin neînregistrarea în evidențele contabile ale societății, a unor operațiuni comerciale, procedând totodată la reținerea, de la salariații societății a sumelor reprezentând contribuții cu reținere de bursă, fără a vira aceste sume către bugetul consolidat al statului.

S-a reținut că din lucrările dosarului rezultă, de asemenea, că întreaga activitate a SC V.D. SRL a fost desfășurată și administrată exclusiv de către inculpat, iar din luna octombrie 2008, acesta nu a mai întocmit niciun document de evidență contabilă, nedepunând declarațiile, deconturile, raportările periodice și bilanțul contabil conform dispozițiilor legale aplicabile în materie.

Având în vedere prejudiciul cauzat bugetului de stat, cât și cererea de constituire de parte civilă a recurentei în cauză, curtea a constatat că în mod judicios inculpatul a fost obligat la plata sumei reprezentând impozit pe profit (8556 RON) și TVA (12440 RON), cu accesoriile aferente (4292 RON și 6215 RON), astfel că sub acest aspect sentința atacată este legală și temeinică.

Referitor la diferența de prejudiciu solicitată din nou în apel cu titlu de stopaj la sursă nedeclarate și nevirate la bugetul statului, s-a constatat că acestea derivă din infracțiunea reclamată prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, care nu constituie obiectul judecății de față și pentru care s-a adoptat o soluție de scoatere de sub urmărire penală, astfel încât plata acestei sume nu se justifică pe această cale, așa cum corect a reținut și prima instanță.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Vâlcea, solicitând obligarea inculpatului la plata întregului prejudiciu cauza bugetului de stat, respectiv la suma de 37.738 RON.

A arătat că în mod greșit nu a fost obligat inculpatul la plata întregului prejudiciu cauzat statului, respectiv și a sumei de 6235 RON reprezentând obligații fiscale din stopaj la sursă nedeclarate și nevirate la bugetul statului, astfel cum au fost evidențiate în sesizarea penală.

Examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de partea civilă este nefondat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul C.V. a fost trimis în judecată pentru săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, faptă prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în acea că în perioada noiembrie 2008 - decembrie 2009, în calitate de administrator al SC V.D. SRL Băile Olănești, jud. Vâlcea, s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale către bugetul statului prin neînregistrarea în evidențele contabile ale societății și în alte documente justificative, a operațiunilor comerciale consemnate într-un număr de opt facturi fiscale.

Prejudiciul cauzat bugetului de stat a fost stabilit la suma totală de 21.183 RON din care 8.647 RON reprezintă impozit pe profit și 12.536 RON reprezintă TVA, prejudiciu rămas nerecuperat până în prezent.

Prin același act de sesizare s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C.V. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât din ansamblul materialului probator aflat la dosar, s-a stabilit că aceasta nu a întocmit state de plată a salariilor, nu a reținut de la salariați sumele reprezentând impozite și contribuții, nu a rezultat că a achitat salarii vreunui angajat, iar lucrările de construcții au fost realizate, în general, cu muncitori zilieri, lipsind astfel situația premisă a infracțiunii de stopaj la sursă.

Așa cum în mod corect a reținut și instanța de apel, suma solicitată de partea civilă, reprezentând diferență de prejudiciu este rezultatul infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru care s-a adoptat o soluție de scoatere de sub urmărire penală și care nu constituie obiectul judecății, așa încât, inculpatul nu poate fi obligat la plata unei sume rezultată dintr-o infracțiune pentru care nu a fost trimis în judecată.

Prin urmare cererea formulată de partea civilă privind obligarea inculpatului și la plata sumei de 6235 RON reprezentând obligații fiscale din stopaj la sursă nedeclarate și nevirate la bugetul statului, nu poate fi primită și în mod corect a fost respinsă atât de instanța de fond cât și de instanța de apel.

Față de cele menționate, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, iar recursul declarat de partea civilă este nefondat, urmând ca în baza art., 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Vâlcea împotriva Deciziei penale nr. 146/A din 13 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul C.V.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 aprilie 2013.

Procesat de GGC - NN