ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4957/2013

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 1647 din 3 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității formulării acțiunii, invocată de pârâtul Guvernul României, a respins excepția tardivității plângerii prealabile, excepția lipsei calității procesuale active și excepția puterii lucrului judecat, invocate de intervenientul Consiliul Local al Comunei Orbeasca, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului Z.N. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul Consiliul Local al Comunei Orbeasca, în sensul respingerii acțiunii promovată de reclamant, ca neîntemeiată.

2. Recursul declarat de reclamantul Z.N. Împotriva sentinței civile nr. 1647 din 3 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul Z.N. 3. Hotărârea instanței de recurs Prin Decizia nr. 1210 din 7 martie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de Z.N. împotriva Sentinței civile nr. 1647 din 3 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut, în esență, că recurentul-reclamant Z.N. a fost citat cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, conform dovezii anexate la fila 6 a dosarului, însă nu și-a îndeplinit această obligație legală.

Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997, precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și prin depunerea timbrului judiciar. Aceste taxe se depun la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997. În aceste sens sunt și dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: „La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii”. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.

4. Contestația în anulare formulată de Z.N. Împotriva Deciziei nr. 1210 din 7 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a formulat contestație în anulare Z.N., în temeiul art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Contestatorul susține că instanța de recurs în mod greșit a anulat recursul, ca netimbrat, reținând că Z.N. nu a înțeles să se conformeze obligației de achitare a taxelor judiciare de timbru. În esență, contestatorul susține că, potrivit art. 90 alin. (1) teza întâi și art. 93 C. proc. civ., în speță, înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură era necesar să fie realizată către Societatea Civilă de Avocatură V.A.

sau, în lipsa alegerii unui sediu pentru comunicarea actelor de procedură, către recurent, iar semnătura de pe procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare existent la dosarul cauzei trebuia să aparțină unui angajat al acestei societăți de avocatură sau contestatorului, conform art. 91 C. proc. civ.

Din actele dosarului rezultă că recurentului Z.N., cu adresa aleasă pentru comunicarea actelor de procedură la Societatea Civilă de Avocatură V.A., nu i-a fost comunicată citația prin care i se punea în vedere obligația achitării taxelor judiciare de timbru și nu a avut cunoștință de termenul de judecată din 7 martie 2012. Conform procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de citare, agentul procedural a înmânat citația emisă doar pe numele recurentului, sub semnătură și cu reținerea datelor de identificare, doamnei P.I., angajată a unei alte societăți care își desfășoară activitatea în incinta aceluiași corp de clădire în care se află sediul reprezentantului convențional al recurentului.

Se arată că procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare este lovit de nulitate, conform art. 100 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., întrucât agentul procedural, fără a depune minime diligențe, a reținut și a consemnat în mod greșit în cuprinsul procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de citare cu recurentul că P.I. este funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței, deși persoana respectivă nu a fost și nu este angajata Societății Civile de Avocatură V.A. și nu are atribuții de primire a corespondenței din partea acestei societăți, fiind angajată pe postul de funcționar administrativ în cadrul unei alte societăți comerciale, respectiv SC P. SA, care își desfășoară activitatea în incinta aceluiași corp de clădire în care se află și sediul Societății Civile de Avocatură V.A.

În consecință, se susține că procedura de citare cu recurentul Z.N. nu a fost legal îndeplinită, ceea ce atrage anularea hotărârii atacate cu contestație în anulare. II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de contestatorul Z.N. în raport cu dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este neîntemeiată contestația în anulare, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Conform art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.: „Art. 317. Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. Când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii”.

În esență, contestatorul susține că procedura de citare pentru termenul din 7 martie 2012 când Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a pronunțat Decizia nr. 1210 din 7 martie 2012 în Dosarul nr. 8754/2/2009 nu a fost realizată cu respectarea dispozițiilor legale, întrucât citația a fost emisă pe numele contestatorului, nu pe numele Societății Civile de Avocatură V.A., iar citația a fost înmânată numitei P.I., care nu a fost și nu este angajata Societății Civile de Avocatură V.A. și nu are atribuții de primire a corespondenței din partea acestei societăți, ci este angajată pe postul de funcționar administrativ în cadrul SC P. SA, care își desfășoară activitatea în incinta aceluiași corp de clădire în care se află și sediul societății civile de avocatură.

Față de această împrejurare, contestatorul invocă încălcarea dispozițiilor art. 90 alin. (1) teza întâi, art. 93 C. proc. civ., ceea ce atrage nulitatea procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de citare, conform art. 100 alin. (1) pct. 7 și alin. (3) C. proc. civ. Atât cererea introductivă de instanță, cât și cererea de recurs din Dosarul nr. 8754/2/2009, au fost formulate de Z.N., „reprezentat convențional și cu domiciliul ales în vederea comunicării tuturor actelor de procedură la SC P.A. V.A., cu sediul profesional în București.

Înalta Curte constată că în fața instanței de fond (Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal), citațiile pentru termenul din 25 februarie 2010 a fost emisă pe numele lui Z.N., la domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură din București, fiind primită de P.I., în calitate de funcționar însărcinat cu primirea corespondenței (fila 29 la Dosarul nr. 8754/2/2009 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal), iar reprezentantul convențional al reclamantului – în respectiva fază procesuală – s-a prezentat la termenul din 25 februarie 2013, ulterior având termen în cunoștință. De asemenea, Înalta Curte constată că Sentința civilă nr. 1647 din 3 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost comunicată reclamantului Z.N.

la domiciliul ales din București, iar dovada de primire și procesul-verbal de predare a fost semnat tot de P.I., fiind marcată mențiunea referitoare la „serviciul de registratură sau funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței” (fila 177 la Dosarul nr. 8754/2/2009 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal). Astfel, deși se constată că procedura de citare în fața instanței de fond a fost realizată similar instanței de recurs, pe numele reclamantului Z.N.

și la domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură din București, iar reclamantul, prin reprezentantul convențional – Societatea Profesională Civilă de Avocați V.A., a beneficiat de exercițiul efectiv la dreptului la apărare (a formulat cerere completatoare a cererii de chemare în judecată, a fost reprezentat la termenele de judecată din 25 februarie 2010, 6 mai 2010, 16 septembrie 2010, 11 noiembrie 2010, 13 ianuarie 2011 și 24 februarie 2011, a depus întâmpinare la cererea de intervenție în interes propriu formulată de Consiliul Local al Comunei Orbeasca, a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de pârâtul Guvernul României). Totodată, se constată că deși i-a fost comunicată hotărârea pronunțată de curtea de apel similar procedurii de citare realizate în fața instanței de recurs, reclamantul Z.N., prin reprezentantul convențional, a depus cererea de recurs în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Or, în fața instanței de recurs, în dosarul nr. 8754/2/2009, recurentul Z.N. a fost citat pentru termenul din 7 martie 2012, similar procedurii realizate în fața instanței de fond, la adresa din București, la „domiciliul procesual ales la Societatea Civilă Profesională de Avocați V.A. cu sediul în București, citația fiind primită de aceeași persoană, ca și în fața primei instanțe, respectiv de numita P.I., în calitate de „funcționar însărcinat cu primirea corespondenței”. Sunt lipsite de suport real susținerile contestatorului în sensul că numita P.I., care a primit toate actele procedurale atât în fond, cât în recurs, în dosarul nr. 8754/2/2009, nu are calitatea de funcționar al Societății Civile Profesionale de Avocați V.A.

însărcinat cu primirea corespondenței, ceea ce a fost de natură a pune pe recurentul Z.N. în situația de a nu-și îndeplini obligația legală de achitare a taxelor judiciare de timbru în recurs. Pentru a aprecia că sunt neîntemeiate susținerile contestatorului referitoare la nelegalitatea procedurii de citare în recurs pentru termenul din 7 martie 2012, Înalta Curte reține că dovada de îndeplinire a procedurii de citare a recurentului Z.N. pentru termenul respectiv (fila 6 la Dosarul nr. 8754/2/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție) cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 100 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. Astfel fiind, nu se poate reține existența vreunuia dintre motivele de nulitate prevăzute de art. 100 alin. (3) C. proc.

civ. Totodată, Înalta Curte reține că, potrivit art. 100 alin. (4) C. proc. civ., dovada de îndeplinire a procedurii a recurentului Z.N. în Dosarul nr. 8754/2/2009 pentru termenul din 7 martie 2012 face dovada realității și legalității mențiunilor pe care le cuprinde până la „înscriereas în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat”. În raport de cele mai sus arătate, urmează a se dispune, în temeiul prevederilor art. 320 alin. (1) C. proc. civ., respingerea, ca neîntemeiată, a contestației în anulare formulate de Z.N. împotriva deciziei nr. 1210 din 7 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de Z.N. împotriva deciziei nr. 1210 din 7 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2013.