ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1915/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 49 din 8 septembrie 2006 a Tribunalului Neamț, secția comercială și de contencios administrativ, pronunțată în dosarul nr. 2396/2006, a fost respinsă acțiunea formulată de SC E. SRL Vînători, având ca obiect anularea deciziei nr. 226 din 19 aprilie 2006, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț, în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor , Direcția Regională Vamală Iași și Biroul Vamal Sculeni. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta, prin cererea sa invocând și excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1011/2004. Instanța de recurs, prin încheierea din 1 februarie 2007 (dosar nr. 1907/32/2006), a dispus sesizarea Curții de Apel Bacău, pentru soluționarea excepției de nelegalitate.

A suspendat judecata recursului până la soluționarea excepției. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț, arătând că actul împotriva căruia s-a invocat excepția de nelegalitate, instituie o măsură de salvgardare la importul de grâu de consum originar din Republica Moldova și se aplică până la dispariția covalițiilor care au impus adoptarea ei, astfel încât va fi abrogat. Susține, de asemenea, recurenta că Tribunalul Neamț, la pronunțarea sentinței, nu a avut în vedere doar H.G. nr. 1011/2004, ci și alte acte normative: Codul vamal și Regulamentul de aplicare a acestuia, astfel încât nu sunt întrunite condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepția invocată fiind neîntemeiată.

Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs, și Autoritatea Națională a Vămilor , motivat de faptul că în dispozitivul încheierii a fost trecut greșit termenul în care aceasta poate fi recurată - 48 de ore de la comunicare, în loc de 15 zile de la comunicare. Arată recurenta că termenul de 48 de ore este împotriva soluției date de instanța de contencios administrativ, învestită cu excepția, iar nu împotriva celor dispuse de instanța care a făcut sesizarea. Recursurile nu se fondează. 1. Recursul Direcției Generală a Finanțelor Publice Neamț conține motive de fond asupra excepției de nelegalitate, cu privire la legalitatea H.G. nr. 1011/2004 și a sentinței de fond care a soluționat litigiul fiscal.

Or, încheierea atacată nu a făcut decât să trimită excepția spre soluționare altui complet al Curții de Apel Bacău, conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fără a pune în discuție legalitatea H.G. nr. 1011/2004. Ca urmare, recursul este nefondat. 2. Este adevărat că instanța care a sesizat Curtea de Apel București, cu soluționarea excepției, a menționat în dispozitiv, din eroare, termenul de 48 de ore pe care art. 4 alin. (3) îl prevede pentru formularea recursului împotriva soluției instanței învestite cu soluționarea excepției. Dar această eroare nu reprezintă un motiv de casare a încheierii, întrucât termenul este de la lege, iar nu cel dat de instanță. Pe de altă parte, recursul Autorității Naționale a Vămilor, întemeiat pe această argumentare, nu conține alte motive de recurs care să justifice un interes vătămat prin încheierea atacată, astfel încât urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț și Direcția Regională Vamală și împotriva încheierii din 1 februarie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2007.