ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.04.2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1915/2007

HOTĂRÂRE
03.04.2007
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1915/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 49

din 8 septembrie 2006 a Tribunalului Neamț, secția comercială și de contencios

administrativ, pronunțată în dosarul nr. 2396/2006, a fost respinsă acțiunea

formulată de SC E. SRL Vînători, având ca obiect anularea deciziei nr. 226 din 19

aprilie 2006, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț, în

contradictoriu cu

Autoritatea Națională a Vămilor

,

Direcția Regională Vamală

Iași și Biroul Vamal Sculeni.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta, prin cererea sa invocând și excepția de

nelegalitate a H.G. nr. 1011/2004.

Instanța de recurs, prin

încheierea din 1 februarie 2007 (dosar nr. 1907/32/2006), a dispus sesizarea

Curții de Apel Bacău, pentru soluționarea excepției de nelegalitate.

A suspendat judecata

recursului până la soluționarea excepției.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț, arătând

că actul împotriva căruia s-a invocat excepția de nelegalitate, instituie o

măsură de salvgardare la importul de grâu de consum originar din Republica

Moldova și se aplică până la dispariția covalițiilor care au impus adoptarea

ei, astfel încât va fi abrogat.

Susține, de asemenea,

recurenta că Tribunalul Neamț, la pronunțarea sentinței, nu a avut în vedere

doar H.G. nr. 1011/2004, ci și alte acte normative: Codul vamal și Regulamentul

de aplicare a acestuia, astfel încât nu sunt întrunite condițiile art. 4 din

Legea nr. 554/2004, excepția invocată fiind neîntemeiată.

Împotriva aceleiași sentințe

a declarat recurs, și

Autoritatea Națională a Vămilor

, motivat de faptul că în dispozitivul încheierii a

fost trecut greșit termenul în care aceasta poate fi recurată - 48 de ore de la

comunicare, în loc de 15 zile de la comunicare.

Arată recurenta că termenul

de 48 de ore este împotriva soluției date de instanța de contencios

administrativ, învestită cu excepția, iar nu împotriva celor dispuse de

instanța care a făcut sesizarea.

Recursurile nu se fondează.

a Finanțelor Publice Neamț conține motive de fond asupra excepției de

nelegalitate, cu privire la legalitatea H.G. nr. 1011/2004 și a sentinței de

fond care a soluționat litigiul fiscal.

Or, încheierea atacată nu a

făcut decât să trimită excepția spre soluționare altui complet al Curții de

Apel Bacău, conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fără a pune în

discuție legalitatea H.G. nr. 1011/2004. Ca urmare, recursul este nefondat.

care a sesizat Curtea de Apel București, cu soluționarea excepției, a menționat

în dispozitiv, din eroare, termenul de 48 de ore pe care art. 4 alin. (3) îl

prevede pentru formularea recursului împotriva soluției instanței învestite cu

soluționarea excepției.

Dar această eroare nu

reprezintă un motiv de casare a încheierii, întrucât termenul este de la lege,

iar nu cel dat de instanță.

Pe de altă parte, recursul Autorității

Naționale a Vămilor, întemeiat pe această argumentare, nu conține alte motive

de recurs care să justifice un interes vătămat prin încheierea atacată, astfel

încât urmează a fi respins ca nefondat.

Respinge recursurile

declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț și Direcția Regională

Vamală și împotriva încheierii din 1 februarie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 aprilie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-05-24
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1899/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, la 3 aprilie 2006, SC A.T. SRL București a declarat recurs împotriva sentinței nr. 719 din 22 marti
ÎCCJ 2006-06-28
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2469/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 6 ianuarie 2006, reclamanta SC T.M. SRL Tămășeni a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru autorizare
ÎCCJ 2005-11-14
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5434/2005
vândută în interiorul țării, nu îi anulează poziția de exportator. Menționează că instanța de fond a reținut corect lipsa culpei sale și din acest motiv a admis contestația formulată împotriva deciziei nr. 115/1999 și deciziei nr. 2235/1999
ÎCCJ 2011-09-27
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4351/2011
din oficiu a operațiunii vamale. Reclamanta a făcut trimitere la dispozițiile art. 78 din Regulamentul CEE nr. 2913/92 a Consiliului, la art. 13 anexa V4 din Tratatul de aderare privitor la mărfurile comunitare, art. 4 alin. (15) lit. b) și
ÎCCJ 2008-06-13
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2471/2008
și 3041 C. proc. civ. Recurenta - reclamantă arată că a înțeles să achite taxele vamale aferente cantității de marfă intrată efectiv în țară, ținând seama de prevederile art. 64 alin. (1) și art. 52 C. vamal, precum și de faptul că pierderi
Sursă