ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 668/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 668/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 304/F din 9 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul București,secția I

penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a

faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata P.C., din

infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin.

(1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 329

alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit.

a), art. 76 lit. b) C. pen. și art. 80 C. pen., a fost condamnată inculpata

P.C. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

proxenetism.

În baza art. 71 C.

pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza

a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de

încercare de 8 ani, stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpata s-a supus

următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, conform programului

stabilit de această instituție;

b) să anunțe, în prealabil,

SPTB, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare

care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice SPTB, schimbarea locului de muncă;

d) să comunice SPTB,

informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

În baza art. 86

3

alin. (3) C. pen., inculpata a fost obligată să desfășoare o activitate

indicată de SPTB.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării

pedepsei principale.

În baza art. 359 C.

proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării

pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 14, art.

17 alin. (3), art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, 999 C. civ., a fost

obligată inculpata la plata sumei de 5.000 de RON către părțile vătămate minore

N.N.A. și G.A.M.C., cu titlu de daune morale.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că s-a dispus trimiterea în judecată, în

stare de libertate a inculpatei P.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001

(modificată și completată), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte

materiale).

Analizând materialul

probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești,

instanța a reținut în fapt și în drept următoarele:

Organele de urmărire

penală au fost sesizate prin denunțul numitei B.D., care a arătat că inculpata P.C.,

în cursul anului 2006, a obligat părțile vătămate minore G.A.M.C. și N.N.A. să

practice prostituția.

Din declarațiile

părții vătămate N.N.A. date în cursul urmăririi penale, a rezultat că în anul

2006 a practicat prostituția pentru D.V.G., care, precizează partea vătămată, a

vândut-o, în schimbul sumei de 500 euro, inculpatei P.C. Cât a stat la

domiciliul inculpatei (în perioada martie - iunie 2006), partea vătămată

precizează că a fost obligată să practice prostituția pentru inculpată, care îi

lua banii, o bătea (când nu aducea suficienți bani sau când nu dorea să se ducă

la întâlnire cu clienții ei). În ceea ce privește vârsta părții vătămate,

aceasta arată că inculpata i-a reținut certificatul de naștere și deci îi

cunoștea vârsta reală.

În cursul cercetării

judecătorești, partea vătămată a revenit parțial asupra declarațiilor date,

precizând că numita D.V.G. a adus-o la domiciliul inculpatei pentru a locui cu

chirie și în timpul cât a locuit acolo a practicat prostituția, obținând

clienții singură sau prin intermediul inculpatei. De asemenea, partea vătămată

precizează că inculpata a lovit-o o singură dată, din vina sa, că avea cheie de

la locuință și că putea pleca oricând și că îi plătea diverse sume de bani

pentru cheltuielile casei. Partea vătămată și-a menținut însă poziția, în

sensul că inculpata cunoștea faptul că era minoră, întrucât i-a dat inculpatei

certificatul său de naștere.

Susținerile părții

vătămate în sensul că putea părăsi oricând domiciliul inculpatei sunt susținute

și de martorul T.G.R. care a declarat că a văzut-o pe partea vătămată plecând

și venind de la domiciliul inculpatei când vroia, de declarațiile martorei

D.V.G. și de cele ale martorei B.D., care a precizat că cele două părți

vătămate nu i-au spus niciodată că nu au fost lăsate să părăsească domiciliul

inculpatei, precum și de declarațiile martorului N.I.B., atât din cursul

urmăririi penale cât și a cercetării judecătorești. În cursul urmăririi penale,

martora D.V.G., a precizat că părțile vătămate au venit de la Brăila să se

prostitueze și că inițial partea vătămată N.N.A. a locuit la ea însă, fiind

nemulțumită de banii pe care îi câștiga, a plecat la domiciliul inculpatei,

care i-a promis că va câștiga mai mulți bani. Martora menționează că după

câteva săptămâni partea vătămată a rugat-o să o primească înapoi, întrucât

inculpata a bătut-o, o încuia în casă și îi lua toți banii pe care îi câștiga.

Declarația martorei nu poate fi reținută, întrucât este mediată (aspectele

învederate fiind cunoscute de martoră de la partea vătămată) și nu este

susținută de un alt mijloc de probă. Mai mult, chiar martora a declarat că

părțile vătămate întrețineau relații sexuale cu diverși clienți în alte locuri

decât domiciliul inculpatei, și că acestea plecau singure, cu taxiul, în

respectivele locații.

În consecință, s-a

stabilit că declarația inițială a părții vătămate în sensul că nu putea părăsi

apartamentul inculpatei, nu este susținută de nici un mijloc de probă.

De asemenea,

Tribunalul nu a putut reține nici faptul că martora D.V.G. „a vândut-o",

în schimbul sumei de 500 euro inculpatei P.C., întrucât această afirmație nu

este susținută nici de martoră, nici de inculpată (care a precizat că

într-adevăr, numita D.V.G. a cerut „pentru partea vătămată" suma de 400 de

euro, pe care însă nu i-a plătit niciodată).

Din declarațiile

inculpatei P.C., date în cursul urmăririi penale a rezultat că a găzduit-o pe

partea vătămată N.N.A. cu scopul de a întreține relații sexuale cu diverși

bărbați, în schimbul unor sume de bani, clienții fiind racolați fie de partea

vătămată, fie de inculpată. Mai arată inculpata că a cunoscut vârsta reală a

părții vătămate, de 16 ani și jumătate. În cursul cercetării judecătorești,

inculpata a precizat că în perioada cât partea vătămată a locuit la domiciliul

său, îi dădea un procent de 20 - 30% pe lună din banii obținuți din practicarea

prostituției pentru cheltuieli de întreținere.

Din declarația

inițială a părții vătămate G.A.M.C. date în cursul urmăririi penale a rezultat

că a cunoscut-o pe inculpată prin intermediul unei prietene comune, E., aceasta

fiind de acord începând cu luna iunie 2006 să locuiască cu ea. Partea vătămată

precizează că începând cu a doua zi de când s-a mutat la domiciliul inculpatei,

inculpata a început să cheme diverși bărbați și a obligat-o să întrețină cu

acești relații sexuale contra unor sume de bani, pe care le lua inculpata. Mai

arată partea vătămată că această situație a durat până în luna august, perioadă

în care inculpata nu i-a permis să iasă din casă, întrucât o păzea fie ea, fie

vărul său, pe nume J. Partea vătămată a declarat că a profitat într-o zi de

faptul că inculpata a plecat să cumpere pâine și a fugit, însă inculpata a

aflat unde locuiește, a așteptat-o cu mașina în stradă și a obligat-o prin

amenințări să urce în mașină, ducând-o la apartamentul său. Partea vătămată

precizează că după o săptămână a reușit să fugă din nou, profitând de plecarea

inculpatei de la domiciliu.

În declarația

ulterioară, partea vătămată a arătat că a ajuns la inculpată datorită unor

situații speciale în care se afla, respectiv neînțelegerile avute cu părinții

și că a fost forțată să practice prostituție, întrucât inculpata a amenințat-o

că o va vinde unor proxeneți „mai răi".

În cursul cercetării

judecătorești, deși au fost efectuate nenumărate demersuri în vederea

prezentării părții vătămate în fața instanței în vederea audierii, acestea au

rămas fără rezultat, și s-a constatat imposibilitatea audierii acesteia.

Declarațiile părții

vătămate în sensul că a fost obligată de inculpată să practice prostituția nu

sunt confirmate de nici un mijloc de probă administrat în cauză. Astfel,

martorul N.I.B., atât din cursul urmăririi penale cât și a cercetării

judecătorești a precizat că parte vătămată G.A.M.C. a fost adusă la domiciliul

inculpatei de către B.D., întrucât o căutau părinții și că inculpata nu a

obligat-o să practice prostituția. Aceste precizări se coroborează cu

declarațiile martorei B.E., care locuia la domiciliul inculpatei și practica

prostituția și care a arătat că înainte să ajungă la domiciliul inculpatei,

cele două părți vătămate au practicat prostituția, că inculpata nu le-a obligat

în acest sens și că părțile vătămate puteau pleca oricând.

S-a constatat că

declarațiile inculpatei P.C. date în cursul urmăririi penale a rezultat că a

cunoscut-o pe partea vătămată G.A.M.C. prin intermediul numitei B.D. și că în

perioada de două săptămâni cât a locuit la domiciliul acesteia a întreținut

relații sexuale cu diverși bărbați, în schimbul unor sume de bani, clienții

fiind racolați fie de partea vătămată, fie de inculpată sau alți proxeneți. În

cursul cercetării judecătorești, inculpata a precizat aceleași aspecte.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism - Serviciul Teritorial București, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, în ceea ce privește greșita schimbare a încadrării juridice și

condamnarea inculpatei la 3 ani închisoare cu aplicarea art. 86

1

C.

pen.

În dezvoltarea

motivelor de apel, se prezintă conținutul mijloacelor de probă, arătându-se că

prin acestea s-a dovedit săvârșirea de către inculpată a unor fapte penale ce

corespund normei de incriminare prevăzute de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și nu infracțiunii

prevăzute de art. 329 alin. (1) și (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Parchetul are în

vedere plângerile și declarațiile părților vătămate, denunțul și declarația

numitei B.D., declarația numitei D.V.G. și procesele-verbale de redare a

convorbirilor purtate de partea vătămată N.N.A. și inculpata P.C. în zilele de

17 aprilie 2008, 21 aprilie 2008 și 8 mai 2008, considerând că s-a dovedit că

inculpata le-a constrâns pe cele două părți vătămate minore să întrețină

relații sexuale contra cost.

De asemenea, se arată

că instanța nu a motivat de ce era nevoie ca inculpata să rețină certificatele

de naștere ale părților vătămate și că în mod greșit a reținut că inculpata a

avut o atitudine sinceră, cu atât mai mult cu cât a determinat-o pe partea

vătămată N.N.A. să revină asupra celor afirmate inițial.

În consecință, se

solicită desființarea sentinței apelate și condamnarea inculpatei pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr.

678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă cu închisoarea

în regim de detenție.

În cursul

soluționării apelului, Curtea a apreciat necesară audierea părții vătămate

G.A.M.C., care nu a putut fi audiată de către instanța de fond.

Drept urmare, s-au

luat măsuri de aducere a părții vătămate, însă așa cum rezultă din

procesele-verbale de îndeplinire a mandatului de aducere, partea vătămată nu a

fost găsită la adresa din str. D, proprietarul imobilului, numitul I.M.,

declarând că numita G.A.M.C. este fosta concubină a fiului soției acestuia și a

plecat de la respectiva adresă în urmă cu 3 ani, fără să se cunoască locul unde

domiciliază în prezent. La adresa din Aleea R s-a luat legătura cu o vecină

(numita F.I.A.) care a declarat că G.A.M.C. este plecată din țară și nu

cunoaște data revenirii la domiciliu. Prin Decizia penală nr. 91/A din 25

martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca

nefondat apelul declarat de parchet.

Împotriva acestei

hotărâri, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT -

Serviciul Teritorial București a formulat recurs, invocând cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

În esență s-a

susținut că din probele administrate în cauză, rezultă că inculpata le-a

constrâns pe cele două părți vătămate minore să întrețină relații sexuale,

faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.

13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și nu

ale infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen.

Pe de altă parte s-a

criticat hotărârea sub aspectul individualizării pedepsei, cuantum și

modalitate de executare în raport de modalitatea de săvârșire a faptei dar și de

atitudinea procesuală care impune majorarea pedepsei și schimbarea modalității

de executare a pedepsei în regim de detenție, dezvoltând motivele scrise.

Recursul este

nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Examinându-se

hotărârea atacată prin prisma criteriilor formulate de către parchetul ce

vizează încadrarea juridică a faptelor, din infracțiunea prevăzută de art. 13

alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) din același C. pen., în sensul că în mod greșit

inculpata a fost condamnată pentru infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1)

și (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., din verificarea actelor

dosarului se reține că la stabilirea stării de fapt a vinovăției inculpatei, în

fazele procesual penale, judecată în fond și apel, au fost administrate probe

concludente și relevante de consemnare a convorbirilor telefonice, declarațiile

inculpatei.

Probele administrate

cauzei, dovedesc că în cauză nu se poate reține constrângerea voinței părților

vătămate, că acestea erau însoțite sau transportate pentru practicarea

prostituției, sau că aceasta le lua toți banii în urma practicării

prostituției.

De altfel, din

probele administrate, a rezultat că părțile vătămate minore au fost de acord să

practice prostituția la domiciliul inculpatei, pe care o practicau și înainte

de a ajunge la locuința acesteia, deci primirea părților vătămate la domiciliul

inculpatei nu s-a făcut prin înșelăciune. Mai mult, așa cum s-a notat, părțile

vătămate nu erau obligate să stea în casă, nu erau însoțite de inculpată sau

transportate în acest scop, acestea având libertatea de a se deplasa

(raporturile sexuale având loc și în alte locații decât domiciliul inculpatei),

inculpata doar îndemnându-le, înlesnindu-le să practice prostituția, de pe urma

activității trăgând foloase materiale.

Or, atâta timp cât

părțile vătămate cunoșteau că scopul inculpatei era ca ele să practice

prostituția și să primească o parte din banii câștigați din această activitate,

fără ca ele să fie constrânse ori a se folosi una din modalitățile prevăzute de

art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, fapta corect s-a încadrat în

infracțiunea de proxenetism și nu în cea de trafic de persoane.

Fără a relua

argumentele instanței de prim control judiciar, argumente pe care Înalta Curte

le însușește integral, astfel cum sunt prezentate în decizia atacată se mai pot

face unele completări care justifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate:

- în cursul

cercetării judecătorești a fost audiată inculpata, partea vătămată N.N.A.,

martorii N.I.B., B.D., D.V.G., B.E., T.G.R.;

- partea vătămată

N.N.A. a declarat că a practicat prostituția încă din 2006 pentru D.V., că ar fi

fost vândută inculpatei pentru 500 euro, că a fost obligată să se prostitueze,

era bătută, i se luau banii și că i s-a reținut certificatul de naștere, deci

avea cunoștință inculpata, că era minoră, că în cursul cercetării judecătorești

să revină parțial asupra declarațiilor de la urmărirea penală;

- declarația

martorului T.G.R. care a văzut-o pe partea vătămată că pleca și venea de la

domiciliul inculpatei;

- declarațiile

martorelor D.V.G. și B.D. care susțin că cele două părți vătămate nu s-au plâns

niciodată că nu sunt lăsate să părăsească locuința;

- probele au

demonstrat că partea vătămată nu a fost vândută, neexistând alte probe;

- partea vătămată

G.A.M.C. susține că a fost forțată să se prostitueze datorită unor situații

familiale speciale, situație confirmată prin declarațiile martorilor N.I.B. și

B.E. (și că nu inculpata ar fi obligat-o, constrâns-o);

- se constată din

actele dosarului că, deși s-au depus toate diligentele, partea vătămată nu a

făcut posibilă audierea acesteia de instanță;

- declarațiile

inculpatei care arată cum a cunoscut părțile vătămate, că le-a găzduit, că au

întreținut relații sexuale cu diverși bărbați în schimbul unor bani, clienți

racolați fie de ea, fie de partea vătămată.

Toate aceste aspecte

fiind relevante, pentru încadrarea juridică a faptelor comise de inculpată și

reținute de instanța de fond și de control.

De asemenea, Înalta

Curte, sub aspectul pedepsei reține că, în mod corect și în concordanță cu

circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii în formă continuată, pedeapsa

de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere, este de natură a asigura

imperativul justei individualizări a pedepsei, iar protecția comunității este

asigurată tocmai de condițiile și obligațiile impuse.

Față de cele

reținute, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge ca nefondat recursul parchetului.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial București împotriva Deciziei penale

nr. 91/A din 25 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

privind pe intimata inculpată P.C.

Onorariul parțial de

avocat pentru apărarea din oficiu a intimatei inculpate, în sumă de 50 RON, se

va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 martie 2012.

Procesat de GGC - LM