ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.04.2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1474/2008

HOTĂRÂRE
16.04.2008
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1474/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Deliberând asupra recursului

de față,

Reclamanta A.N.P.C.P.P.S.R. a chemat în judecată pe

pârâtele SC O. SA și SC D.A.R. SA solicitând obligarea lor în solidar la plata

sumelor de: 15.932,65 lei și 2.255 dolari SUA reprezentând daune materiale –

cheltuieli medicale, 2.563,79 lei către P.M., reprezentând daune materiale cât

și actualizarea acestora conform art. 1079 și art. 1088 C. civ. și art. 43 C.

com. plus 500.000 euro, în lei la data plății, daune morale pentru K.E. și

500.000 euro, în lei daune morale pentru P.M.

Tribunalul București, prin

sentința comercială nr. 2241 din 20 februarie 2007 a admis excepția lipsei

calității procesuale active și a respins acțiunea reținând că persoanele

vătămate nu se încadrează în noțiunea de consumator astfel cum este ea

definitivă de art. 2 și art. 38 din O.G. nr. 21/1992.

În apelul reclamantei,

Curtea de Apel București, prin Decizia comercială nr. 313 din 14 iunie 2007 a

admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare apreciind

că sunt îndeplinite toate condițiile cerute de lege pentru ca acestea să aibă

calitate procesuală activă respectiv persoane fizice care au întrebuințat bunul

în afara activității lor profesionale.

Deplasarea cu autoturismul

nu s-a făcut în interes de serviciu.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs pârâtele invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ.

Se susține că autoturismul a

fost utilizat de persoana juridică iar K.E. și P.M. nu au calitate de

consumatori iar persoana juridică nu poate avea calitate de consumator și prin

urmare, corect a reținut instanța de fond excepția lipsei calității procesuale

active.

Recursurile sunt nefondate

pentru următoarele considerente:

Instanța de apel a

interpretat corect dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 21/1992 apreciind că nu au

relevanță în cauză cine este proprietarul autoturismului, faptul că persoanele

vătămate aveau relații contractuale cu societatea B.S. SRL.

Persoanele vătămate sunt

persoane fizice care au utilizat bunul și ele nu se deplasau în interes de

serviciu ci la o nuntă.

Negăsindu-se întemeiate

motivele de recurs, acesta urmează a fi respins ca nefondat.

Respinge, ca nefondate,

recursul declarat de pârâtele SC O. SA București și SC D.A.R. SA Craiova

împotriva Deciziei comerciale nr. 313 din 14 iunie 2007 a Curții de Apel

București, secția a V a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 aprilie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-11-11
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2839/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 8 iunie 2007, sub nr. 21112/3/2007, reclamanta SC V. SRL (
ÎCCJ 2008-10-17
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2948/2008
având calitatea de cumpărător, iar pârâta cea de vânzător. Concluzionând, Tribunalul a apreciat că în cauză nu a fost dovedită neexecutarea culpabilă a contractului, neimpunându-se rezoluțiunea acestuia în raport de dispozițiile art. 1020 –
ÎCCJ 2010-02-04
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 421/2010
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 15194 din 17 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, s-a respins cererea introdusă de re
ÎCCJ 2010-05-12
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1687/2010
asupra nici unei cote din imobilul respectiv. Prin cererea formulată în cauză la 20 iunie 2006, pârâta-reclamantă SC C. SRL a renunțat la judecata capătului de cerere reconvențională având ca obiect repunerea părților în situația anterioară
ÎCCJ 2010-10-19
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3362/2010
judecătorești prin care s-a soluționat în mod diferit aceeași cerere de chemare în judecată, creându-se confuzie în legătură cu modul de soluționare a cauzei. Această hotărâre a fost casată prin decizia nr. 823 din 11 martie 2009 a Înaltei
Sursă