ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4455/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: T.T. a formulat contestație împotriva Hotărârii secției pentru procurori a C.S.M. nr. 30 din 5 februarie 2009, prin care s-a dispus revocarea sa din funcția de prim procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, pentru modul defectuos de organizare și desfășurare a ședințelor de analiză a soluțiilor, ceea ce a permis admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei condamnatului S.G., deși nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. o) C. proc. pen. S-a mai reținut existența unei practici neunitare în cazul lui S.G., precum și neexercitarea căilor de atac în ceea ce îl privește pe acest condamnat.

În motivarea contestației T.T. a invocat încălcarea dispozițiilor art. 21 1 din Regulamentul de organizare și a C.S.M. aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 326/2005, modificat și completat, în sensul că nu s-a întocmit un raport de către Inspecția Judiciară și nu i s-a dat posibilitatea de a-și pregăti apărarea, iar pe fond s-a reținut greșit că nu și-a îndeplinit atribuțiile specifice funcției de conducere deținute. Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 551 din 26 martie 2009 a respins contestația formulată. Cu privire la neregularitățile de ordin procedural invocate de contestatoare, Plenul C.S.M. a reținut că verificările efectuate de Inspecția Judiciară care au stat la baza măsurii aplicate nu s-au dispus în condițiile reglementate de Ghidul de criterii pentru realizarea inspecțiilor la parchete, ci în baza ordinului rezolutiv al președintelui C.S.M., potrivit dispozițiilor art. 42 1 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare a C.S.M.

Plenul a mai reținut că celei în cauză i s-a adus la cunoștință rezultatul verificărilor efectuate, carențele reținute în exercitarea prerogativelor funcției de conducere deținute, precum și propunerile rezultate în urma controlului. În ceea ce privește apărarea contestatoarei, potrivit căreia obligația exercitării căilor de atac revine procurorilor din cadrul Secției judiciare și nu conducerii Parchetului, dispozițiile art. 88 din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor neprevăzând atribuții distincte pentru șeful de secție în raport cu procurorii cu funcții de execuție, toți având aceeași competență cu privire la exercitarea căilor de atac. Cu privire la apărarea conform căruia în cazul G. nu se poate reține existența unei practici neunitare, Plenul a reținut, că modul de soluționare a cererilor de întrerupere a executării pedepsei formulate de condamnatul S.G.

reprezintă o practică neunitară a completelor secției penale din cadrul Tribunalului Dolj asupra aceleiași probleme de drept, nefiind relevant caracterul definitiv și irevocabil al hotărârilor judecătorești, ce cuprind dezlegări diferite ale aceleiași probleme de drept. Referitor la carențele reținute în legătură cu modul de coordonare și organizare a ședințelor de analiză a soluțiilor, Plenul a constatat că în mod corect secția pentru procurori a constatat desfășurarea necorespunzătoare a acestora, sub coordonarea procurorilor cu funcții de conducere. Împotriva hotărârii de Plen menționată, a formulat recurs T.T., susținând în esență că, revocarea sa din funcția de conducere este abuzivă, întrucât nu a existat un raport de inspecție judiciară, nu s-a respectat nici o procedură, întocmindu-se doar o notă preliminară fără concluzii și propuneri, cu privire la împrejurările în care s-a dispus întreruperea executării pedepsei condamnatului S.G.

Invocarea de către plen a prevederilor art. 42 din Regulament, susține recurenta și a art. 30 din Legea nr. 317/2004 este neîntemeiată, întrucât aceste prevederi nu se referă la revocarea din funcția de conducere. Mai arată recurenta că nu a existat o dispoziție a președintelui C.S.M. de efectuare a unor verificări în ceea ce o privește, inspecția neavând ca obiectiv verificarea îndeplinirii atribuțiilor sale manageriale. Recurenta menționează că a fost privată de dreptul la apărare, de posibilitatea formulării de obiecțiuni, totul desfășurându-se sub presiunea presei. A fost încălcat și principiul egalității armelor, care a fost stabilit de jurisprudența C.E.D.O. Recurenta a criticat hotărârile C.S.M.

și pentru lipsa de imparțialitate a președintelui C.S.M. și a unui membru al C.S.M., care au participat la vot și care în declarațiile publice făcute în presă și pe posturile TV s-au pronunțat anterior dispunerii măsurii revocării din funcție, exprimându-și părerea cu privire la cauza analizată. Hotărârile atacate, susține în continuare recurenta sunt nelegale și abuzive întrucât îndepărtarea sa din funcție a avut loc fără o verificare a activității sale manageriale, concluzionându-se că și-a îndeplinit în mod necorespunzător atribuțiile specifice funcției de conducere pe care o deținea. Recurenta concluzionează că, deficiențele grave din procedura de revocare a sa din funcția de conducere au făcut ca 6 dintre membrii Plenului C.S.M.

să voteze pentru admiterea contestației formulate, existând și o abținere. În cauză, Asociația Magistraților din România a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul recurentei, susținând în totalitate motivele invocate de recurentă, atât ca excepție cât și pe fondul cauzei și concluzionând că, sub presiune mediatică membrii C.S.M. au încălcat cele mai elementare dispoziții legale și regulamentare. Atât recursul formulat, cât și cererea de intervenție accesorie a Asociației Magistraților din România, sunt fondate, pentru considerentele ce se vor expune în continuare. Prin Hotărârea C.S.M. nr. 564/2008 pentru modificarea și completarea Regulamentului de organizare și funcționare a C.S.M., aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M.

nr. 564/2008 pentru modificarea și completarea Regulamentului de organizare și funcționare a C.S.M., aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 326/2005, a fost introdus după art. 21, art. 21 1 , potrivit căruia: (1) „revocarea din funcția de conducere a judecătorilor și procurorilor pentru motivul prevăzut la art. 51 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se face pe baza verificărilor efectuate de inspecția judiciară. (2) În urma verificărilor efectuate la instanță sau parchet, inspecția judiciară întocmește un raport pe care îl prezintă secției corespunzătoare. (3)După primirea raportului, președintele secției corespunzătoare fixează un termen pentru dezbaterea acestuia, dispunând citarea judecătorului sau a procurorului cu funcție de conducere și comunicarea raportului, în vederea luării la cunoștință și eventual, pentru a formula obiecții.

(4)Judecătorul sau procurorul prezent la ședința secției are dreptul să „solicite administrarea de probe în apărare”. Dispozițiile alin. (2) lit. b) ale art. (2) lit. b) ale art. 51 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor prevăd că revocarea din funcția de conducere se dispune în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor manageriale privind organizarea eficientă comportamentul și comunicarea, asumarea responsabilităților și aptitudinilor manageriale. Alin. (6) al aceluiași articol, precizează că, la verificarea aptitudinilor manageriale vor fi avute în vedere, în principal, capacitatea de organizare, capacitatea rapidă de decizii, rezistența la stres, auto-perfecționarea, capacitatea de analiză, sinteză, previziune, strategie și planificare pe termen scurt, mediu și lung, inițiativă și capacitatea de adoptare rapidă.

În ceea ce o privește pe recurentă nu există raportul inspecției judiciare prevăzut de lege, la fila 46 a dosarului fiind atașată Nota cu nr. 236/IJ/SIP/2009 întocmită de procurorul inspector E.R. Potrivit art. 43 și 44 din Regulamentul de organizare și funcționare a C.S.M., la parchete se efectuează verificări cu privire la eficiența managerială și buna funcționare a parchetelor, întotdeauna echipele de control fiind alcătuite din cel puțin 2 magistrați inspectori. În Hotărârea secției pentru procurori nr. 31/2009 se menționează că, inspecția judiciară prin Nota nr. 236/I.J./77/SIP/2009, a înaintat Secției pentru procurori rezultatul verificărilor având ca obiect informațiile apărute în mass-media în cursul zilei de 31 ianuarie 2009, referitoare la împrejurările în care se dispune întreruperea executării pedepsei aplicate condamnatului S.G.

În urma rezultatului acestei verificări se propune revocarea din funcția de conducere a celei în cauză pentru neîndeplinirea atribuțiilor specifice funcției. În cazul în speță, deși Hotărârea Plenului C.S.M. reține revocarea din funcția de conducere pe baza ordinului rezolutiv al președintelui C.S.M. se constată că nu a existat o dispoziție a președintelui C.S.M. de efectuare a unei inspecții care să aibă ca obiect verificarea atribuțiilor manageriale specifice funcției. La data de 2 februarie 2009, președintele C.S.M. a pus rezoluția „Inspecția judiciară – rog verificarea urgentă la instanța care a judecat cererea și instanța de executare, pe adresa din 31 ianuarie 2009). Prin urmare nu s-a dispus efectuarea vreunei verificări la parchet.

În speță nu a existat o tematică de control privind activitatea managerială a recurentei care să fie prezentată spre aprobare secției pentru procurori și o hotărâre a Plenului C.S.M., prin care s-a aprobat controlul. Susținerile din hotărârea de plen atacată, precum și cele din întâmpinarea C.S.M., potrivit cărora revocarea din funcție este un act administrativ, iar C.S.M. nu a acționat ca „un tribunal” sau ca un organ administrativ jurisdicțional, nu pot fi reținute. Revocarea din funcția de conducere este un act administrativ jurisdicțional emis de C.S.M. ca autoritate administrativă,investită prin lege organică, cu atribuții de jurisdicție administrativă specială, potrivit prevederilor art. 2 lit. d) din Legea nr. 554/2004.

Pentru valabilitatea acestui act trebuie îndeplinite 2 condiții: cea a contradictorialității și cea a asigurării dreptului la apărare. În cazul în speță recurentei i-a fost încălcat dreptul la apărare întrucât nu a figurat pe ordinea de zi a Ședinței de Secție din 5 februarie 2009 și nu a fost citată pentru aceasta, încălcându-se dispozițiile art. 29 pct. 10 din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M. De asemenea, recurentei nu i s-a adus la cunoștință faptul că urmează a fi revocată din funcția de conducere pentru a-și putea formula apărările necesare, fiind încălcat și principiul egalității de arme. Potrivit jurisprudenței C.E.D.O., principiul egalității armelor presupune ca „fiecare parte să beneficieze de posibilitatea rezonabilă de a-și expune cauza în condiții care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ de partea adversă”.

Acest principiu cere ca partea să aibă posibilitatea să se familiarizeze cu probele de la dosar și să-și expună punctul de vedere într-un interval de timp adecvat (A se vedea Hotărârile C.E.D.O. pentru cauzele Kremar Cr. Cehă – Nr. 3/2000 și Dombo C Olanda – din 27 octombrie 1993). Hotărârile pronunțate sunt nelegale și pentru că revocarea din funcția de conducere s-a făcut fără o verificare a activității manageriale desfășurată de recurentă. Potrivit dispozițiilor art. 51 din Legea nr. 303/2004 mai sus enunțat, verificarea activității manageriale nu se poate limita la un singur aspect așa cum este cazul în speță, aceasta presupunând o verificare completă a aptitudinilor manageriale.

Potrivit Recomandării (2000) 19 privind rolul procurorului în justiția penală, adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei la data de 6 octombrie 2000, recomandare semnată și de România, „procedura de îndepărtare a procurorilor din funcție trebuie să garanteze o evaluare echitabilă și obiectivă”. În cazul în speță, nu a fost efectuată o verificare obiectivă, neanalizându-se activitatea pe care recurenta a desfășurat-o în funcția de conducere deținută și care în condițiile unui volum foarte mare a fost apreciată deosebit în rapoartele inspecției judiciare a C.S.M., întocmite în anii 2005,2006,2007. De reținut că, la ultima evaluare, realizată pe o perioadă de 3 ani recurenta a obținut calificativul foarte bine.

Potrivit dispozițiilor art. 67 și 68 din Legea nr. 304/2004, procurorul care participă la ședințele de judecată exercită în condițiile legii căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești pe care le consideră nelegale și netemeinice. Așadar, obligația exercitării căii de atac revine procurorului care a participat la judecarea cauzei. Răspunderea este personală și nu colectivă, neexercitarea unei căi de atac neputând atrage sancționarea întregii conduceri a unui parchet. În cazul în speță această răspundere revenea procurorului V.M. împotriva căruia a fost exercitată acțiunea disciplinară, fiind sancționat pentru inactivitatea sa.

Cu privire la susținerea privitoare la încălcarea dispozițiilor art. 83 pct. 9 din Regulamentul de ordine interioară a parchetelor de către primul procuror adjunct T.T., este adevărat că aceasta are responsabilitatea examinării hotărârilor judecătorești sub aspectul temeiniciei, această atribuție nu presupune însă studierea personală a tuturor dosarelor care urmează a fi puse în discuția colectivului. Cu privire la cererile de întrerupere a executării pedepsei condamnatului S.G., acestea nu pot fi apreciate ca reprezentând o practică neunitară, întrucât în cauză au existat rapoarte medico-legale diferite, care evidențiau afecțiuni diferite, ceea ce poate fi pus în discuție fiind o chestiune de apreciere.

În cazul în speță recurenta și-a îndeplinit atribuțiile inerente funcției de conducere, luând toate măsurile legale în vederea aplanării situației declanșate de publicitatea excesivă a cazului în speță. Pentru toate aceste considerente se va admite recursul și cererea de intervenție accesorie formulată de Asociația Magistraților din România, se va anula hotărârea de Plen atacată, în sensul că se va admite contestația formulată de recurent împotriva hotărârii Secției pentru procurori a C.S.M. și se va anula această hotărâre. Urmează a fi obligat C.S.M. să dispună reintegrarea recurentei în funcția de conducere deținută anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de T.T. împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 551 din 26 martie 2009. Admite cererea de intervenție accesorie formulată de Asociația Magistraților din România în favoarea recurentei. Anulează Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 551/2009 în sensul că admite contestația formulată de recurentă împotriva Hotărârii nr. 30 din 5 februarie 2009 a secției pentru procurori a C.S.M. și anulează această hotărâre. Obligă C.S.M. să dispună reintegrarea în funcția de conducere deținută anterior. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2009.