ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4455/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4455/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

T.T. a formulat contestație

împotriva Hotărârii secției pentru procurori a C.S.M. nr. 30 din 5 februarie

2009, prin care s-a dispus revocarea sa din funcția de prim procuror adjunct al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, pentru modul defectuos de organizare

și desfășurare a ședințelor de analiză a soluțiilor, ceea ce a permis admiterea

cererii de întrerupere a executării pedepsei condamnatului S.G., deși nu erau

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. o) C. proc. pen.

S-a mai reținut existența

unei practici neunitare în cazul lui S.G., precum și neexercitarea căilor de

atac în ceea ce îl privește pe acest condamnat.

În motivarea contestației T.T.

a invocat încălcarea dispozițiilor art. 21

1

din Regulamentul de

organizare și a C.S.M. aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 326/2005,

modificat și completat, în sensul că nu s-a întocmit un raport de către

Inspecția Judiciară și nu i s-a dat posibilitatea de a-și pregăti apărarea, iar

pe fond s-a reținut greșit că nu și-a îndeplinit atribuțiile specifice funcției

de conducere deținute.

Plenul C.S.M., prin

Hotărârea nr. 551 din 26 martie 2009 a respins contestația formulată.

Cu privire la

neregularitățile de ordin procedural invocate de contestatoare, Plenul C.S.M. a

reținut că verificările efectuate de Inspecția Judiciară care au stat la baza

măsurii aplicate nu s-au dispus în condițiile reglementate de Ghidul de

criterii pentru realizarea inspecțiilor la parchete, ci în baza ordinului

rezolutiv al președintelui C.S.M., potrivit dispozițiilor art. 42

1

alin.

(1) din Regulamentul de organizare și funcționare a C.S.M.

Plenul a mai reținut că

celei în cauză i s-a adus la cunoștință rezultatul verificărilor efectuate,

carențele reținute în exercitarea prerogativelor funcției de conducere

deținute, precum și propunerile rezultate în urma controlului.

În ceea ce privește apărarea

contestatoarei, potrivit căreia obligația exercitării căilor de atac revine

procurorilor din cadrul Secției judiciare și nu conducerii Parchetului, dispozițiile

art. 88 din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor neprevăzând

atribuții distincte pentru șeful de secție în raport cu procurorii cu funcții

de execuție, toți având aceeași competență cu privire la exercitarea căilor de

atac.

Cu privire la apărarea

conform căruia în cazul G. nu se poate reține existența unei practici

neunitare, Plenul a reținut, că modul de soluționare a cererilor de întrerupere

a executării pedepsei formulate de condamnatul S.G. reprezintă o practică

neunitară a completelor secției penale din cadrul Tribunalului Dolj asupra

aceleiași probleme de drept, nefiind relevant caracterul definitiv și

irevocabil al hotărârilor judecătorești, ce cuprind dezlegări diferite ale

aceleiași probleme de drept.

Referitor la carențele reținute

în legătură cu modul de coordonare și organizare a ședințelor de analiză a

soluțiilor, Plenul a constatat că în mod corect secția pentru procurori a

constatat desfășurarea necorespunzătoare a acestora, sub coordonarea

procurorilor cu funcții de conducere.

Împotriva hotărârii de Plen

menționată, a formulat recurs T.T., susținând în esență că, revocarea sa din

funcția de conducere este abuzivă, întrucât nu a existat un raport de inspecție

judiciară, nu s-a respectat nici o procedură, întocmindu-se doar o notă

preliminară fără concluzii și propuneri, cu privire la împrejurările în care

s-a dispus întreruperea executării pedepsei condamnatului S.G.

Invocarea de către plen a

prevederilor art. 42 din Regulament, susține recurenta și a art. 30 din Legea nr.

317/2004 este neîntemeiată, întrucât aceste prevederi nu se referă la revocarea

din funcția de conducere.

Mai arată recurenta că nu a

existat o dispoziție a președintelui C.S.M. de efectuare a unor verificări în

ceea ce o privește, inspecția neavând ca obiectiv verificarea îndeplinirii atribuțiilor

sale manageriale.

Recurenta menționează că a

fost privată de dreptul la apărare, de posibilitatea formulării de obiecțiuni,

totul desfășurându-se sub presiunea presei. A fost încălcat și principiul

egalității armelor, care a fost stabilit de jurisprudența C.E.D.O.

Recurenta a criticat

hotărârile C.S.M. și pentru lipsa de imparțialitate a președintelui C.S.M. și a

unui membru al C.S.M., care au participat la vot și care în declarațiile publice

făcute în presă și pe posturile TV s-au pronunțat anterior dispunerii măsurii

revocării din funcție, exprimându-și părerea cu privire la cauza analizată.

Hotărârile atacate, susține

în continuare recurenta sunt nelegale și abuzive întrucât îndepărtarea sa din

funcție a avut loc fără o verificare a activității sale manageriale,

concluzionându-se că și-a îndeplinit în mod necorespunzător atribuțiile

specifice funcției de conducere pe care o deținea.

Recurenta concluzionează că,

deficiențele grave din procedura de revocare a sa din funcția de conducere au

făcut ca 6 dintre membrii Plenului C.S.M. să voteze pentru admiterea

contestației formulate, existând și o abținere.

În cauză, Asociația

Magistraților din România a formulat cerere de intervenție accesorie în

interesul recurentei, susținând în totalitate motivele invocate de recurentă,

atât ca excepție cât și pe fondul cauzei și concluzionând că, sub presiune mediatică

membrii C.S.M. au încălcat cele mai elementare dispoziții legale și

regulamentare.

Atât recursul formulat, cât

și cererea de intervenție accesorie a Asociației Magistraților din România,

sunt fondate, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Prin Hotărârea C.S.M. nr. 564/2008

pentru modificarea și completarea Regulamentului de organizare și funcționare a

C.S.M., aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 564/2008 pentru modificarea

și completarea Regulamentului de organizare și funcționare a C.S.M., aprobat

prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 326/2005, a fost introdus după art. 21, art.

21

1

, potrivit căruia:

(1) „revocarea din funcția

de conducere a judecătorilor și procurorilor pentru motivul prevăzut la art. 51

alin. (2) lit. b) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, se face pe baza verificărilor efectuate de inspecția

judiciară.

(2) În urma verificărilor

efectuate la instanță sau parchet, inspecția judiciară întocmește un raport pe

care îl prezintă secției corespunzătoare.

(3)După primirea raportului,

președintele secției corespunzătoare fixează un termen pentru dezbaterea

acestuia, dispunând citarea judecătorului sau a procurorului cu funcție de

conducere și comunicarea raportului, în vederea luării la cunoștință și

eventual, pentru a formula obiecții.

(4)Judecătorul sau

procurorul prezent la ședința secției are dreptul să „solicite administrarea de

probe în apărare”.

Dispozițiile alin. (2) lit. b)

ale art. (2) lit. b) ale art. 51 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul

judecătorilor și procurorilor prevăd că revocarea din funcția de conducere se

dispune în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor manageriale

privind organizarea eficientă comportamentul și comunicarea, asumarea

responsabilităților și aptitudinilor manageriale.

Alin. (6) al aceluiași

articol, precizează că, la verificarea aptitudinilor manageriale vor fi avute

în vedere, în principal, capacitatea de organizare, capacitatea rapidă de

decizii, rezistența la stres, auto-perfecționarea, capacitatea de analiză,

sinteză, previziune, strategie și planificare pe termen scurt, mediu și lung,

inițiativă și capacitatea de adoptare rapidă.

În ceea ce o privește pe

recurentă nu există raportul inspecției judiciare prevăzut de lege, la fila 46 a dosarului fiind atașată Nota cu nr. 236/IJ/SIP/2009 întocmită de procurorul inspector E.R.

Potrivit art. 43 și 44 din

Regulamentul de organizare și funcționare a C.S.M., la parchete se efectuează

verificări cu privire la eficiența managerială și buna funcționare a

parchetelor, întotdeauna echipele de control fiind alcătuite din cel puțin 2

magistrați inspectori.

În Hotărârea secției pentru

procurori nr. 31/2009 se menționează că, inspecția judiciară prin Nota nr. 236/I.J./77/SIP/2009,

a înaintat Secției pentru procurori rezultatul verificărilor având ca obiect

informațiile apărute în mass-media în cursul zilei de 31 ianuarie 2009,

referitoare la împrejurările în care se dispune întreruperea executării

pedepsei aplicate condamnatului S.G.

În urma rezultatului acestei

verificări se propune revocarea din funcția de conducere a celei în cauză

pentru neîndeplinirea atribuțiilor specifice funcției.

În cazul în speță, deși

Hotărârea Plenului C.S.M. reține revocarea din funcția de conducere pe baza

ordinului rezolutiv al președintelui C.S.M. se constată că nu a existat o

dispoziție a președintelui C.S.M. de efectuare a unei inspecții care să aibă ca

obiect verificarea atribuțiilor manageriale specifice funcției.

La data de 2 februarie 2009,

președintele C.S.M. a pus rezoluția „Inspecția judiciară – rog verificarea

urgentă la instanța care a judecat cererea și instanța de executare, pe adresa din

31 ianuarie 2009).

Prin urmare nu s-a dispus

efectuarea vreunei verificări la parchet.

În speță nu a existat o

tematică de control privind activitatea managerială a recurentei care să fie

prezentată spre aprobare secției pentru procurori și o hotărâre a Plenului C.S.M.,

prin care s-a aprobat controlul.

Susținerile din hotărârea de

plen atacată, precum și cele din întâmpinarea C.S.M., potrivit cărora revocarea

din funcție este un act administrativ, iar C.S.M. nu a acționat ca „un

tribunal” sau ca un organ administrativ jurisdicțional, nu pot fi reținute.

Revocarea din funcția de

conducere este un act administrativ jurisdicțional emis de C.S.M. ca autoritate

administrativă,investită prin lege organică, cu atribuții de jurisdicție administrativă

specială, potrivit prevederilor art. 2 lit. d) din Legea nr. 554/2004.

Pentru valabilitatea acestui

act trebuie îndeplinite 2 condiții: cea a contradictorialității și cea a

asigurării dreptului la apărare.

În cazul în speță recurentei

i-a fost încălcat dreptul la apărare întrucât nu a figurat pe ordinea de zi a

Ședinței de Secție din 5 februarie 2009 și nu a fost citată pentru aceasta,

încălcându-se dispozițiile art. 29 pct. 10 din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M.

De asemenea, recurentei nu i s-a adus la cunoștință faptul că urmează a fi

revocată din funcția de conducere pentru a-și putea formula apărările necesare,

fiind încălcat și principiul egalității de arme.

Potrivit jurisprudenței C.E.D.O.,

principiul egalității armelor presupune ca „fiecare parte să beneficieze de

posibilitatea rezonabilă de a-și expune cauza în condiții care să nu o

dezavantajeze în mod semnificativ de partea adversă”. Acest principiu cere ca

partea să aibă posibilitatea să se familiarizeze cu probele de la dosar și

să-și expună punctul de vedere într-un interval de timp adecvat (A se vedea

Hotărârile C.E.D.O. pentru cauzele Kremar Cr. Cehă – Nr. 3/2000 și Dombo C

Olanda – din 27 octombrie 1993).

Hotărârile pronunțate sunt

nelegale și pentru că revocarea din funcția de conducere s-a făcut fără o

verificare a activității manageriale desfășurată de recurentă.

Potrivit dispozițiilor art. 51

din Legea nr. 303/2004 mai sus enunțat, verificarea activității manageriale nu

se poate limita la un singur aspect așa cum este cazul în speță, aceasta

presupunând o verificare completă a aptitudinilor manageriale.

Potrivit Recomandării (2000)

19 privind rolul procurorului în justiția penală, adoptată de Comitetul de Miniștri

al Consiliului Europei la data de 6 octombrie 2000, recomandare semnată și de

România, „procedura de îndepărtare a procurorilor din funcție trebuie să

garanteze o evaluare echitabilă și obiectivă”.

În cazul în speță, nu a fost

efectuată o verificare obiectivă, neanalizându-se activitatea pe care recurenta

a desfășurat-o în funcția de conducere deținută și care în condițiile unui

volum foarte mare a fost apreciată deosebit în rapoartele inspecției judiciare

a C.S.M., întocmite în anii 2005,2006,2007.

De reținut că, la ultima

evaluare, realizată pe o perioadă de 3 ani recurenta a obținut calificativul

foarte bine.

Potrivit dispozițiilor art. 67

și 68 din Legea nr. 304/2004, procurorul care participă la ședințele de

judecată exercită în condițiile legii căile de atac împotriva hotărârilor

judecătorești pe care le consideră nelegale și netemeinice.

Așadar, obligația

exercitării căii de atac revine procurorului care a participat la judecarea

cauzei.

Răspunderea este personală

și nu colectivă, neexercitarea unei căi de atac neputând atrage sancționarea

întregii conduceri a unui parchet.

În cazul în speță această

răspundere revenea procurorului V.M. împotriva căruia a fost exercitată acțiunea

disciplinară, fiind sancționat pentru inactivitatea sa.

Cu privire la susținerea

privitoare la încălcarea dispozițiilor art. 83 pct. 9 din Regulamentul de

ordine interioară a parchetelor de către primul procuror adjunct T.T., este

adevărat că aceasta are responsabilitatea examinării hotărârilor judecătorești

sub aspectul temeiniciei, această atribuție nu presupune însă studierea

personală a tuturor dosarelor care urmează a fi puse în discuția colectivului.

Cu privire la cererile de

întrerupere a executării pedepsei condamnatului S.G., acestea nu pot fi

apreciate ca reprezentând o practică neunitară, întrucât în cauză au existat

rapoarte medico-legale diferite, care evidențiau afecțiuni diferite, ceea ce

poate fi pus în discuție fiind o chestiune de apreciere.

În cazul în speță recurenta

și-a îndeplinit atribuțiile inerente funcției de conducere, luând toate

măsurile legale în vederea aplanării situației declanșate de publicitatea

excesivă a cazului în speță.

Pentru toate aceste

considerente se va admite recursul și cererea de intervenție accesorie

formulată de Asociația Magistraților din România, se va anula hotărârea de Plen

atacată, în sensul că se va admite contestația formulată de recurent împotriva

hotărârii Secției pentru procurori a C.S.M. și se va anula această hotărâre.

Urmează a fi obligat C.S.M. să

dispună reintegrarea recurentei în funcția de conducere deținută anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de T.T.

împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 551 din 26 martie 2009.

Admite cererea de

intervenție accesorie formulată de Asociația Magistraților din România în

favoarea recurentei.

Anulează Hotărârea Plenului

C.S.M. nr. 551/2009 în sensul că admite contestația formulată de recurentă

împotriva Hotărârii nr. 30 din 5 februarie 2009 a secției pentru procurori a C.S.M.

și anulează această hotărâre.

Obligă C.S.M. să dispună

reintegrarea în funcția de conducere deținută anterior.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 octombrie 2009.