ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 338/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 104/F-C din 27 iunie 2008 Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, învestită ca urmare a declinării judecării cauzei prin sentința nr. 268/CA din 9 mai 2008 a Tribunalului Argeș, a respins ca nefondată, acțiunea reclamantului N.M. formulată în contradictoriu cu pârâta C.S.E.P.H.A. București, având ca obiect anularea Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 931 din 6 februarie 2008. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că prin certificatul de încadrare în grad de handicap din 12 noiembrie 2007, de comisia constituită la nivelul județului Argeș a stabilit că reclamantul nu se încadrează într-un grad de handicap, deoarece neoplasmul de coardă vocală stângă, de care acesta a fost operat, este o boală, iar nu un handicap, în sensul legii.

S-a mai reținut că în criteriile de încadrare în diferitele grade de handicap stabilite prin Ordinul ministrului sănătății și familiei nr. 726/2002, la capitolul II pct. 2, unde sunt exemplificate handicapurile somatice, incluzând boala canceroasă, se face trimitere numai la afecțiuni care au presupus extirparea unui organ și înlocuirea funcțională parțială cu un dispozitiv artificial. Astfel, se arată că poate fi încadrat într-un grad de handicap, accentuat sau grav, cancerul laringian, dar cu laringectomie totală - purtător de canulă, gastrostomă pentru alimentație etc. Instanța de fond a constatat că rezecția de coardă vocală, atâta timp cât nu a dus la o afecțiune care prin gravitatea ei să impună o laringectomie totală sau la implantarea unei traheostome, nu se încadrează în criteriile stabilite la elaborarea Ordinului comun nr. 762 al M.M.F.E.S.

și nr. 1992 al M.S.P., publicat în M. Of. nr. 885 bis/2007, ordin care preia în principiu criteriile inițiale, stabilind că acces într-un grad de handicap au persoanele cu traheostomă permanentă, cu sau fără laringectomie. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul N.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea căii de atac, recurentu-reclamant a arătat că instanța a reținut greșit apărările intimatei-pârâte, în sensul că afecțiunea sa medicală este boală, iar nu handicap, întrucât orice handicap provine dintr-o boală. A mai arătat că după intervenția chirurgicală din 2004, i-a fost acordat gradul de handicap în baza Ordinului ministrului sănătății și familiei, dar ulterior, în temeiul aceluiași ordin, care nu a fost abrogat și nici modificat, dreptul i-a fost suprimat.

Mai mult, instanța a acceptat susținerile intimatei-pârâte, în ceea ce privește pretinsa existență a unor semne de evolutivitate a bolii, deși recurentul-reclamant a depus la dosar un certificat medical în sens contrar și conform stadiului bolii sale și efectelor intervenției chirurgicale îndeplinește condițiile pentru a fi încadrat în gradul de handicap accentuat. Prin întâmpinarea depusă la dosar, C.S.E.P.H., prin A.N.P.H., a arătat că instanța de fond nu a avut o atitudine părtinitoare față de concluziile sale, deoarece actul administrativ contestat a fost emis cu respectarea criteriilor aprobate prin Ordinul nr. 726/2002 al ministrului sănătății și familiei, în care sunt precizate atât afecțiunile, cât și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească solicitanții pentru a beneficia de protecția specială prevăzută pentru persoanele cu dizabilități.

Intimata-pârâtă a făcut o expunere detaliată a stării clinice și funcționale a recurentului-reclamant, așa cum rezultă din actele medicale prezentate de acesta și a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a fi încadrat în grad de handicap în contextul criteriilor medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul Comun nr. 762 al ministrului muncii, familiei și egalității de șanse și nr. 1992 al ministrului sănătății publice, publicat în M. Of. nr. 885 bis/27.12.2007. În concluzie, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate. Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant și a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., ținând seama de toate susținerile și apărările părților, de proba cu înscrisuri administrată în fața primei instanțe și de prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Prin certificatul nr. 14843 din 22 noiembrie 2007, C.E.P.H.A. județul Argeș a stabilit că recurentul-reclamant nu se încadrează într-un grad de handicap, pentru că afecțiunea sa medicală (neoplasm de coardă vocală stânga) este boală, iar nu handicap, conform Ordinului nr. 726/2002, persoana în cauză beneficiind de protecția socială. Prin Decizia nr. 931 din 6 februarie 2008, emisă ca urmare a contestației formulate de recurentul-reclamant în temeiul art. 13 alin. (4) din O.G. nr. 14/2003, C.S.E.P.H.A. a menținut concluziile comisiei județene, reținând că în raport cu diagnosticul de neoplasm coardă vocală stânga operat, iradiat (2004), fără semne de evolutivitate, recurentul-reclamant nu se încadrează în criteriile medicale aprobate prin Ordinul nr. 726/2002 al ministrului sănătății și familiei, ci beneficiază de protecția socială oferită de legislația de asigurări sociale.

La data emiterii certificatului nr. 14843 din 22 noiembrie 2007 era în vigoare Ordinul ministrului sănătății și familiei nr. 726/2002, prin care au fost aprobate criteriile medico-sociale pe baza cărora se face încadrarea în diferitele grade de handicap. La capitolul II pct. 2 din aceste criterii se menționează că se încadrează în gradul de handicap accentuat sau grav, în funcție de intensitatea tulburărilor funcționale și de starea de nutriție, persoanele suferind de cancer laringian cu laringetomie totală - purtător de canulă; gastrostoma pentru alimentație. Din documentele medicale depuse la dosar rezultă că recurentul-reclamant, suferind de neoplasm al corzii vocale stângi, a fost operat la data de 27 mai 2004 și iradiat, astfel că nu se încadrează în criteriile medicale menționate mai sus, decizia de neacordare a unui grad de handicap fiind, prin urmare, în acord cu prevederile Ordinului nr. 726/2002.

În intervalul cuprins între data emiterii certificatului nr. 14843 din 22 noiembrie 2007 și data Deciziei nr. 931 din 6 februarie 2008, la 27 decembrie 2007, a fost publicat în M. Of. nr. 885/27.12.2007 Ordinul nr. 762/1992 din 31 august 2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap. Așa cum a reținut și prima instanță, recurentul-reclamant nu poate fi însă încadrat într-un grad de handicap nici prin prisma noilor criterii, prevăzute la capitolul 3. Funcțiile fonatorii și de comunicare verbală; Evaluarea gradului de handicap în afectarea vocii, unde sunt menționate, drept cauze, și procesele tumorale benigne sau maligne soldate cu traheostomă permanentă fără laringetomie, traheostomă cu laringectomie, determinată de procese maligne sau zdrobirea laringelui, ablatia cu traheostoma permanentă.

Potrivit noului act normativ, în stabilirea gradului de handicap se au în vedere specificul profesiei (pentru profesioniști ai vocii), efectul terapiei și eventualele recidive. Împrejurarea că anterior, recurentul-reclamant a fost încadrat în gradul de handicap accentuat, potrivit certificatului nr. 9988 din 23 noiembrie 2006, nu este relevantă în cauză, pentru că acea încadrare nu a avut caracter permanent, fiind supusă revizuirii în termen de 12 luni în raport cu evoluția diagnosticului clinic și funcțional și cu gradul de recuperare medicală, iar în cazul de față, la ultima revizuire comisia competentă a constatat că nu există semne de evolutivitate, conform referatului medicului de familie nr. 6115 din15 noiembrie 2007 și certificatului medical nr. 9990 din 5 noiembrie 2007 eliberat de Spitalul județean Argeș.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant a arătat că și-a dovedit susținerile cu un act eliberat de medicul oto-rino-larintolog, dar certificatul medical nr. 3207 din 16 iunie 2008, la care face referire, atestă o insuficiență respiratorie marcată evolutivă, iar nu o evoluție a bolii într-un sens care să o încadreze în criteriile medico-sociale necesare pentru recunoașterea gradului de handicap. Fără a ignora sau minimaliza efectele bolii de care suferă partea, Înalta Curte reține că este învestită cu exercitarea unui control asupra legalității actului administrativ privind refuzul încadrării în grad de handicap, control în care are de verificat conformitatea deciziei administrative cu legea, inclusiv în ceea ce privește respectarea limitelor marjei de apreciere de care dispune autoritatea emitentă.

Împrejurările de fapt și temeiurile de drept expuse mai sus, corect reținute și de instanța de fond, nu sunt însă de natură să ducă la concluzia unei exercitări abuzive a dreptului de apreciere al autorității emitente în evaluarea situației recurentului-reclamant, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004. În consecință, Înalta Curte va respinge recursul formulat în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ca nefondat, menținând sentința atacată ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat N.M., împotriva sentinței civile nr. 104/F-C din 27 iunie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2009.