ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3859/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 30 din 12 februarie 2008, a

respins acțiunea formulată de reclamanta G.A.C. împotriva pârâților A.N.P.H., C.S.E.P.H.A.

București și C.E.M.P.H. Timiș, ca fiind nefondată, iar față de pârâtul

Consiliul Județean Timiș pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Reclamanta, pensionară

pentru limita de vârstă, a beneficiat de protecția specială prevăzută pentru

persoanele cu dizabilități, prin C.H. nr. 1776 din 30 martie 2005 și 849 din 13

februarie 2006 fiind încadrată în grad accentuat de handicap, motivat de faptul

că în anul 2004 a fost depistată cu un cancer ductal-infiltrativ la sânul drept

stadiul IIA, operat, mastectomie totală dr. iradiat, chimio-hormono tratat.

La revizuirea din 5

februarie 2007, aceasta nu a mai fost încadrată în categoria persoanelor cu

handicap, motivat de faptul că boala de care suferă nu a fost avansată și la

mai mult de doi ani de la depistare nu prezintă semne de recidivă locală,

determinări la distanță, afectarea stării de nutriție, afecțiunea neoplazică

fiind prin definiție „boală, nu handicap”. Au fost avute în vedere criteriile

de la capitolul II, pct. 2 din Ordinul nr. 729/10/2002 potrivit cărora au acces

la această formă de protecție numai persoanele cu sechele eminamente

handicapante după neoplazii operate, însoțite de tulburări funcționale de

intensitate accentuată sau gravă, concluziile materializate în certificatul din

5 februarie 2007 fiind confirmate prin decizia din 12 aprilie 2007, emisă în

procedura soluționării contestației formulate de reclamantă.

Pentru a se verifica

legalitatea actelor emise de pârâte privind refuzul de a se mai aproba

încadrarea reclamantei într-un grad de handicap, contestate de aceasta,

instanța a dispus efectuarea unei expertize medico-legale.

Având în vedere concluziile

acestei probe de specialitate, dispozițiile Legii nr. 519/2002 și criteriile

aprobate prin Ordinul nr. 726/10/2002, s-a constatat că reclamanta nu se

încadrează într-un grad de handicap și acțiunea acesteia este nefondată,

întrucât nu este întrunită cerința art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

privind dovada dreptului vătămat prin actele contestate.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta G.A.C., solicitând modificarea ei în sensul

admiterii acțiunii.

Au fost invocate motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. în dezvoltarea

cărora s-a susținut, în esență, că refuzul de a se recunoaște statutul de

persoană cu handicap printr-un certificat este nelegal, iar hotărârea atacată

nu este motivată, instanța neexplicând motivul pentru care a apreciat că

reclamanta se află în prezența unei boli și nu a unui handicap.

În opinia recurentei, textul

de lege avut în vedere stipulează că boala canceroasă, în cazul persoanelor cu

sechele handicapante după neoplazii operate, are un astfel de caracter, așa cum

s-a apreciat, de altfel, la eliberarea certificatelor anterioare.

A mai susținut recurenta că

așa zisa expertiză medicală nu contestă existența sechelelor handicapante

reprezentate de împrejurarea că i s-a făcut operația de mastectomie totală,

precizând totodată că este nevoită să poarte proteza mamară și suferă de

nenumărate efecte secundare ale tratamentului cu chimioterapie.

Recurentul nu este fondat.

Analizând actele dosarului,

motivele de recurs invocate și examinând cauza sub toate aspectele, conform

art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost dată

cu aplicarea corectă a legii, nefiind incident în speță niciun motiv care să

impună casarea sau modificarea acesteia, având în vedere considerentele în

continuare arătate.

Pentru emiterea actelor

contestate autoritățile pârâte au avut în vedere criteriile medicale stabilite

prin Ordinul nr. 726/2002, în vigoare la data revizuirii stabilită prin

certificatul de încadrare în grad de handicap, eliberat ulterior evaluării

stării de sănătate a recurentei.

Potrivit acestor criterii, capitolul

II pct. 2, în cazul bolii canceroase, dreptul la încadrarea în grad de handicap

pentru a beneficia de măsurile de protecție specială este prevăzut numai în

favoarea persoanelor cu sechele handicapante după neoplazii operate, însoțite

de tulburări funcționale de intensitate accentuată sau gravă ca de exemplu:

cancer de colon cu anus iliac, sigma anus, anus contra lateralis; cancer de

vezică urinară sau alte cancere cu implantare de ureter; cancer laringian cu

laringectomie totală - purtător canulă gastrotomă pentru alimentație; tulburări

neurologice ale unor neoplazii.

Prin raportul de expertiză

medico-legală întocmit de I.M.L. Timișoara au fost confirmate concluziile

autorităților pârâte care au evaluat starea de sănătate a reclamantei în sensul

că, în raport cu afecțiunile pe care le prezintă, aceasta nu poate fi încadrată

în grad de handicap.

Raportat la prevederile

legale incidente în materie și pe baza probelor administrate în cauză, prima instanță

a concluzionat în mod corect că nu este îndeplinită cerința art. 1 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 privind dovada dreptului vătămat prin actele contestate,

acțiunea reclamantei fiind neîntemeiată.

Prin urmare, constatându-se

că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, incidența

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi

reținută.

Codul de procedură civilă a

consacrat într-adevăr, prin art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., principiul

general potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate clar, convingător și

pertinent, ca o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu judecătoresc

și singurul mijloc prin care se asigură exercitarea în mod real a controlului

judiciar.

Instanța nu este obligată

însă să răspundă punctual tuturor susținerilor părților, care pot fi

sistematizate în funcție de legătura lor logică, ori să interpreteze numai în

modalitatea solicitată anumite texte de lege, prevederile art. 304 pct. 7

invocat de recurentă, coroborate cu cele ale art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., impunând doar cerința ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se

sprijină soluția adoptată și ca acestea să nu fie contradictorii sau străine de

natura pricinii, precum și cele pentru care au fost respinse cererile părților,

nu orice susținere a acestora.

În speță, motivarea

hotărârii atacate îndeplinește toate aceste cerințe, făcând posibilă

exercitarea controlului judiciar, astfel încât nu este incident nici motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Pe de altă parte, motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. este incident numai atunci

când instanța, interpretând greșit actul dedus judecății și nu probele

administrate, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al

acestuia. Prin acest motiv se invocă încălcarea principiului înscris în art. 969

alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de

lege între părțile contractante. Or, în speță, raportat la obiectul acțiunii

reclamantei, nu s-a pus problema stabilirii naturii juridice sau conținutului

vreunui act juridic, în sensul acestui text de lege, instanța examinând, în

limitele investirii, îndeplinirea condițiilor cerute de lege pentru

admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ și legalitatea actelor

administrative unilaterale contestate.

Față de cele expuse, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de G.A.C. împotriva sentinței civile nr. 30 din 12 februarie 2008 a Curții de

Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2008.