ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 445/2009

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 5 februarie

2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 1075/2/2009

(nr. intern 781/2009) s-a dispus, în baza art. 90 alin. (2) raportat la art. 88

3

din Legea nr. 302/2004 arestarea persoanei solicitate M.N., pe o perioadă de 5

zile, de la 6 februarie 2009 la 10 februarie 2009 fixându-se termen la această ultimă

dată pentru prezentarea mandatului european de arestare, însoțit de traducere.

Pentru a dispune astfel

instanța a reținut, în baza semnalării transmise de O.I.P.C. cu subiect nr. ZD

13 - 2008 - 0005637459 (04073), de la IT 03 I.W. (B.K.A.) că împotriva

numitului M.N. a fost emis, la data de 22 octombrie 2008, de către Parchetul

Offenburg un mandat european de arestare pentru săvârșirea infracțiunii de

falsificare de carduri de plată, în concurs cu tentativa la infracțiunea de

înșelăciune, constând în aceea că la data de 22 noiembrie 2006 a încercat să

retragă câte 100 euro, prin intermediul unor clone ale cardurilor V., în

localitatea Offenburg, Germania, fără permisiunea și știința posesorilor

legali. Totodată, instanța a considerat că în raport cu pericolul faptelor se

impune arestarea.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs persoana solicitată M.N. care a susținut că măsura arestării

este justificată și a solicitat revocarea ei.

Recursul declarat nu este

întemeiat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dacă persoana a fost reținută

potrivit art. 88

3

, judecătorul poate dispune pe baza semnalării

transmise prin O.I.P.C. (I.) arestarea persoanei solicitate pe o durată de 5

zile, iar în acest caz, instanța amână cauza și fixează termen de 5 zile pentru

prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoțit de

traducere în limba română.

Din actele dosarului se

constată că, prin semnalarea din 24 ianuarie 2009 transmisă de I.B.W., s-a

învederat faptul că împotriva recurentului M.N. s-a emis la 22 octombrie 2008

un mandat european de arestare de către Tribunalul local Offenburg - Germania pentru

săvârșirea infracțiunii de falsificare de carduri de plată în concurs cu tentativa

la infracțiunea de înșelăciune constând în aceea că, la data de 22 noiembrie

2006, a încercat să retragă câte 100 euro, 3 blank-uri - clone ale unor carduri

V. realizate, fără permisiunea și știința posesorilor legali.

Având în vedere că în cauză

măsura arestării a fost luată cu respectarea cerințelor dispozițiilor legale

evocate, critica formulată de recurent în sensul că respectiva măsură ar fi

fost nejustificată nu poate fi primită, fiind nefondată.

În consecință, Curtea, în

baza art. 94

1

și art. 94

2

din Legea nr. 302/2004

coroborate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., urmează a respinge, recursul declarat de persoana solicitată M.N.,

cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili că onorariul

pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de persoana solicitată M.N. împotriva încheierii din 5

februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în

dosarul nr. 1075/2/2009.

Obligă recurenta persoană

solicitată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publica 9 februarie 2009.