ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 445/2009

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 5 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 1075/2/2009 (nr. intern 781/2009) s-a dispus, în baza art. 90 alin. (2) raportat la art. 88 3 din Legea nr. 302/2004 arestarea persoanei solicitate M.N., pe o perioadă de 5 zile, de la 6 februarie 2009 la 10 februarie 2009 fixându-se termen la această ultimă dată pentru prezentarea mandatului european de arestare, însoțit de traducere. Pentru a dispune astfel instanța a reținut, în baza semnalării transmise de O.I.P.C. cu subiect nr. ZD 13 - 2008 - 0005637459 (04073), de la IT 03 I.W. (B.K.A.) că împotriva numitului M.N.

a fost emis, la data de 22 octombrie 2008, de către Parchetul Offenburg un mandat european de arestare pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de carduri de plată, în concurs cu tentativa la infracțiunea de înșelăciune, constând în aceea că la data de 22 noiembrie 2006 a încercat să retragă câte 100 euro, prin intermediul unor clone ale cardurilor V., în localitatea Offenburg, Germania, fără permisiunea și știința posesorilor legali. Totodată, instanța a considerat că în raport cu pericolul faptelor se impune arestarea. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana solicitată M.N. care a susținut că măsura arestării este justificată și a solicitat revocarea ei. Recursul declarat nu este întemeiat.

În conformitate cu dispozițiile art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dacă persoana a fost reținută potrivit art. 88 3 , judecătorul poate dispune pe baza semnalării transmise prin O.I.P.C. (I.) arestarea persoanei solicitate pe o durată de 5 zile, iar în acest caz, instanța amână cauza și fixează termen de 5 zile pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoțit de traducere în limba română. Din actele dosarului se constată că, prin semnalarea din 24 ianuarie 2009 transmisă de I.B.W., s-a învederat faptul că împotriva recurentului M.N.

s-a emis la 22 octombrie 2008 un mandat european de arestare de către Tribunalul local Offenburg - Germania pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de carduri de plată în concurs cu tentativa la infracțiunea de înșelăciune constând în aceea că, la data de 22 noiembrie 2006, a încercat să retragă câte 100 euro, 3 blank-uri - clone ale unor carduri V. realizate, fără permisiunea și știința posesorilor legali. Având în vedere că în cauză măsura arestării a fost luată cu respectarea cerințelor dispozițiilor legale evocate, critica formulată de recurent în sensul că respectiva măsură ar fi fost nejustificată nu poate fi primită, fiind nefondată. În consecință, Curtea, în baza art. 94 1 și art. 94 2 din Legea nr. 302/2004 coroborate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., urmează a respinge, recursul declarat de persoana solicitată M.N., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat. Se va stabili că onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată M.N. împotriva încheierii din 5 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 1075/2/2009. Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publica 9 februarie 2009.