ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1042/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 29 aprilie 2009, reclamanta Sucursala E. Suceava a chemat în judecată pârâta SN C.F.R., regionala Iași, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că suprafața de 135.020 mp situată între stația C.F.R. Vărăție și antestația C.E.T. Suceava, pe care s-a edificat linia de racord căi ferate, se află în administrarea directă a SC C. SA București – SC T. SA, sucursala Suceava, așa cum s-a dispus prin decretul de expropriere al CS nr. 202/1981 privind aprobarea documentațiilor tehnico - economice și a măsurilor de realizare a unor obiective de investiții și prin decizia Consiliului Popular Județean Suceava, nr. 160/1981.

Prin sentința nr. 4012 din 29 noiembrie 2006 Tribunalul Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, judecând în fond cauza a admis în parte cererea reclamantei SC T. SA Suceava și a constatat că reclamanta deține în administrare terenul situat pe traseul cuprins între km 443+2,3 și 443+7 în suprafață de 1.789 mp, identificat în raportul de expertiză întocmit de ing. C.D. Totodată a respins cererea reclamantei SC T. SA pentru diferența solicitată, până la 135.020 mp. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că, potrivit raportului de expertiză tehnică, doar suprafața de 1.789 mp din suprafața totală de 15.702 mp teren situat pe traseul cuprins între km 443+2,3 și 443+7 se află în administrarea reclamantei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC T. SA Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 4 din 21 ianuarie 2008 a respins apelul reclamantei ca nefondat. În pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că, întemeiat instanța de fond a avut în vedere în stabilirea situației de fapt, expertiza tehnică de specialitate dispusă în cauză, care a concluzionat că din suprafața totală în litigiu, doar terenul situat pe tronsonul cuprins între km 443+2,3 și km 443+7 se află în administrarea reclamantei. S-a mai reținut că o analiză comparativă a actelor normative și a decretelor de expropriere duc la altă situație de fapt decât cea reținută de prima instanță, întrucât O.U.G.

nr. 12/1998 nu abrogă și nu modifică H.G. nr. 834/1991, având obiecte de reglementare diferite, acestea putându-se doar completa. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta, SC T. SA Suceava, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici: - s-a ignorat prevederile H.G. nr. 834/1991, care reglementează procedura de obținere a certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor care la art. 1 dispune că se vor atesta în proprietate terenurile necesare desfășurării activității comerciale, or, terenul reclamat în cauză au fost în administrarea Întreprinderii E., antecesoarea sa, fiind destinate edificării C.E.T. Suceava și a liniei de racord căi ferate, deci nu se poate admite ca terenul să fie proprietatea SN C.F.R.

iar reclamanta să aibă un drept de superficie. - greșit instanța nu a luat în considerare proiectele de execuție ce au stat la baza emiterii decretelor de expropriere, ci doar anexele la Decretul nr. 202/1981 și Decretul nr. 304/1983. - nu s-a avut în vedere procesul - verbal de vecinătate din 1986 încheiat cu Primăria Salcea, care recunoaște proprietatea SC T. SA și către care se plătește impozitul legal datorat. - nu s-a dat relevanță faptului că s-au achitat taxe pentru terenurile aflate în administrare. - determinarea suprafeței de teren necesară realizării obiectului de activitate este de competența comisiilor de evaluare. Recursul este nefondat. Reclamanta și-a întemeiat acțiunea în constatarea dreptului de proprietate pentru suprafața de 135.020 mp, situat între stația C.F.R.

Văratec și antestația C.E.T. Suceava, pe Decretul de expropriere nr. 202/1981 și Decretul nr. 304/1983. Din concluziile ilustrate cu planșele anexate, expertiza tehnică topografică a stabilit că, cu excepția suprafeței de 1.789 mp (din totalul de 15.702 mp) terenul în litigiu aparține pârâtei fiind situat în zona de siguranță de 20 mp de axul căii ferate și constituie domeniul public. În acest sens, prin H.G. nr. 581/1998, art. 3 alin. (2) se prevede că „infrastructura feroviară publică se atribuie în concesiune C.F.R., fără plata redevenței pe o durată de 49 ani de la data înființării C.F.R. – C.N.C.F. În ce privește neluarea în considerare a proiectelor de execuție ce au stat la baza decretelor de expropriere, este de reținut că acestea constituiau o propunere, și atât timp cât nu au fost reținute de decretele de expropriere și nu s-au regăsit în anexele la decret, întemeiat expertiza nu le-a avut în vedere.

Nu pot fi reținute, nefiind relevante în constatarea dreptului de proprietate, procesul - verbal de vecinătate, declarațiile de impunere, și taxele invocate de recurentă. Determinarea suprafeței de teren în proprietatea reclamantei - recurente, nu poate fi reținută nici în raport de cele stabilite de comisiile de evaluare întrucât, competența acestora privesc altă procedură în stabilirea dreptului de proprietate (H.G. nr. 834/1991). Așa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC T. SA Suceava împotriva deciziei nr. 4 din 21 ianuarie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 31 martie 2009.