ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1042/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 29 aprilie 2009,

reclamanta Sucursala E. Suceava a chemat în judecată pârâta SN C.F.R., regionala

Iași, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că

suprafața de 135.020 mp situată între stația C.F.R. Vărăție și antestația C.E.T.

Suceava, pe care s-a edificat linia de racord căi ferate, se află în

administrarea directă a SC C. SA București – SC T. SA, sucursala Suceava, așa

cum s-a dispus prin decretul de expropriere al CS nr. 202/1981 privind

aprobarea documentațiilor tehnico - economice și a măsurilor de realizare a

unor obiective de investiții și prin decizia Consiliului Popular Județean

Suceava, nr. 160/1981.

Prin sentința nr. 4012 din

29 noiembrie 2006 Tribunalul Suceava, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, judecând în fond cauza a admis în parte cererea

reclamantei SC T. SA Suceava și a constatat că reclamanta deține în

administrare terenul situat pe traseul cuprins între km 443+2,3 și 443+7 în

suprafață de 1.789 mp, identificat în raportul de expertiză întocmit de ing. C.D.

Totodată a respins cererea

reclamantei SC T. SA pentru diferența solicitată, până la 135.020 mp.

Pentru a hotărî astfel,

Tribunalul a reținut că, potrivit raportului de expertiză tehnică, doar

suprafața de 1.789 mp din suprafața totală de 15.702 mp teren situat pe traseul

cuprins între km 443+2,3 și 443+7 se află în administrarea reclamantei.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel reclamanta SC T. SA Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 4 din 21

ianuarie 2008 a respins apelul reclamantei ca nefondat.

În pronunțarea acestei

hotărâri s-a reținut că, întemeiat instanța de fond a avut în vedere în

stabilirea situației de fapt, expertiza tehnică de specialitate dispusă în

cauză, care a concluzionat că din suprafața totală în litigiu, doar terenul

situat pe tronsonul cuprins între km 443+2,3 și km 443+7 se află în

administrarea reclamantei.

S-a mai reținut că o analiză

comparativă a actelor normative și a decretelor de expropriere duc la altă

situație de fapt decât cea reținută de prima instanță, întrucât O.U.G. nr. 12/1998

nu abrogă și nu modifică H.G. nr. 834/1991, având obiecte de reglementare

diferite, acestea putându-se doar completa.

Împotriva acestei ultime

hotărâri a declarat recurs reclamanta, SC T. SA Suceava, în temeiul art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici:

- s-a ignorat prevederile H.G.

nr. 834/1991, care reglementează procedura de obținere a certificatelor de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor care la art. 1 dispune

că se vor atesta în proprietate terenurile necesare desfășurării activității

comerciale, or, terenul reclamat în cauză au fost în administrarea

Întreprinderii E., antecesoarea sa, fiind destinate edificării C.E.T. Suceava

și a liniei de racord căi ferate, deci nu se poate admite ca terenul să fie

proprietatea SN C.F.R. iar reclamanta să aibă un drept de superficie.

- greșit instanța nu a luat

în considerare proiectele de execuție ce au stat la baza emiterii decretelor de

expropriere, ci doar anexele la Decretul nr. 202/1981 și Decretul nr. 304/1983.

- nu s-a avut în vedere

procesul - verbal de vecinătate din 1986 încheiat cu Primăria Salcea, care

recunoaște proprietatea SC T. SA și către care se plătește impozitul legal

datorat.

- nu s-a dat relevanță

faptului că s-au achitat taxe pentru terenurile aflate în administrare.

- determinarea suprafeței de

teren necesară realizării obiectului de activitate este de competența

comisiilor de evaluare.

Recursul este nefondat.

Reclamanta și-a întemeiat

acțiunea în constatarea dreptului de proprietate pentru suprafața de 135.020

mp, situat între stația C.F.R. Văratec și antestația C.E.T. Suceava, pe

Decretul de expropriere nr. 202/1981 și Decretul nr. 304/1983.

Din concluziile ilustrate cu

planșele anexate, expertiza tehnică topografică a stabilit că, cu excepția

suprafeței de 1.789 mp (din totalul de 15.702 mp) terenul în litigiu aparține

pârâtei fiind situat în zona de siguranță de 20 mp de axul căii ferate și

constituie domeniul public.

În acest sens, prin H.G. nr.

581/1998, art. 3 alin. (2) se prevede că „infrastructura feroviară publică se

atribuie în concesiune C.F.R., fără plata redevenței pe o durată de 49 ani de

la data înființării C.F.R. – C.N.C.F.

În ce privește neluarea în

considerare a proiectelor de execuție ce au stat la baza decretelor de

expropriere, este de reținut că acestea constituiau o propunere, și atât timp

cât nu au fost reținute de decretele de expropriere și nu s-au regăsit în

anexele la decret, întemeiat expertiza nu le-a avut în vedere.

Nu pot fi reținute, nefiind

relevante în constatarea dreptului de proprietate, procesul - verbal de

vecinătate, declarațiile de impunere, și taxele invocate de recurentă.

Determinarea suprafeței de

teren în proprietatea reclamantei - recurente, nu poate fi reținută nici în raport

de cele stabilite de comisiile de evaluare întrucât, competența acestora

privesc altă procedură în stabilirea dreptului de proprietate (H.G. nr. 834/1991).

Așa fiind, hotărârea atacată

fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta SC T. SA Suceava împotriva deciziei nr. 4 din

21 ianuarie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 31 martie 2009.