ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1739/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1739/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra

recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007, Plenul Consiliului

Superior al Magistraturii a respins cererea de recunoaștere a gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și

Justiție, formulată de I.I., în prezent

procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Pentru a hotărî astfel, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a

reținut, în esență, următoarele:

Numirea

procurorilor la D.N.A. este reglementată printr-o procedura specială care,

fiind o normă de excepție, trebuie interpretată restrictiv, în raport cu

scopurile pentru care a fost

înființată și

organizată D.N.A. și anume: necesitatea

instituirii unor măsuri imediate

pentru întărirea capacității de luptă împotriva fenomenului corupției, care să

răspundă provocărilor specifice actualului context intern și internațional.

Dacă s-ar considera că prin numirea, conform procedurii

speciale, a

procurorilor

la această structură specializată, aceștia ar dobândi în mod automat gradul

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, s-ar eluda în mod evident dispozițiile legale privitoare la

promovarea în funcții imediat superioare de execuție numai prin concurs.

Legiuitorul

a prevăzut, în mod expres, comprehensibil, faptul că la încetarea activității

în cadrul D.N.A., procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt

parchet, unde are dreptul să funcționeze potrivit legii [art. 87 alin. (9) din

Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările

și completările ulterioare].

Dacă ar fi considerat altfel, legiuitorul ar fi prevăzut

acest aspect și nu

ar fi stipulat în mod expres, imperativ, ce se

întâmplă cu procurorii numiți la

P.N.A., în prezent D.N.A., la

încetarea activității în cadrul acestei structuri specializate, respectiv

faptul că revin la parchetul de unde provin, deci nu la Parchetul de pe lângă

Înalta

Cute de

Casație și Justiție.

Faptul că procurorii de la D.N.A. sunt

salarizați

cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la

Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu conferă de drept și gradul

profesional corespunzător acestui parchet.

Coeficientul de multiplicare este stabilit în virtutea

prevederilor legale

ce reglementează salarizarea procurorilor D.N.A.,

aplicabilitatea acestor dispoziții fiind limitată

doar la aspectul salarizării

procurorilor specializați, nu a conferirii

și a gradului profesional

corespunzător

parchetului de pe lângă instanța superioară.

În concluzie, se arată în considerentele hotărârii recurate, Plenul

apreciază că numirea la P.N.A., în prezent D.N.A.

,

conferă dreptul procurorilor de a funcționa la această structură, de a

îndeplini atribuțiile ce intră în competența acesteia și de a fi remunerați cu

salariul prevăzut de lege pentru această funcție, fără a

conferi, însă, și gradul corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care poate fi

obținut numai prin concurs.

Împotriva acestei hotărâri,

considerând-o netemeinică și nelegală, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea

nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, a

declarat recurs I.I., solicitând anularea ei în ceea ce îl privește și obligarea

intimatului la recunoașterea dreptului pretins, respectiv a gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Recurentul a criticat hotărârea

Consiliului Superior al Magistraturii pentru nelegalitate, susținând că D.N.A. funcționează

ca structură specializată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, conform Legii nr. 54/2006, iar în baza principiului

succesiunii și acțiunii normelor juridice în timp și a actelor normative

incidente procurorii din cadrul acestei structuri au dobândit și beneficiază de

gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție și de remunerația aferentă acestui grad profesional.

În opinia recurentului, argumentele

invocate prin hotărârea atacată trebuie înlăturate întrucât norma specială [art.

87 alin. (2)-(6) din Legea nr. 304/2004 privind numirea procurorilor la D.N.A. în

baza unui interviu) derogă de la art. 43-47 din Legea nr. 303/2004 ce

reprezintă norma generală în materie de promovare a magistraților prin concurs,

argumentele de interpretare sistemică a normelor incidente ducând la aceeași

concluzie, datorită modului de structurare a dispozițiilor privind promovarea

la Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție și D.N.A. care se găsesc la capitole de lege distincte de

cele care reglementează avansarea la instanțele și parchetele inferioare în

grad.

De asemenea, susține recurentul, nu

există nici un text de lege care să prevadă

expressis verbis

că

procurorul ce se întoarce de la parchetul de unde a provenit sau la un alt

parchet unde are dreptul să funcționeze, la expirarea mandatului, pierde gradul

profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție. Or, fiind vorba de pierderea unui drept câștigat sau un drept

temporar, în viziunea Consiliului Superior al Magistraturii, acesta ar trebui

să rezulte dintr-o dispoziție expresă a legii și nu pe cale de interpretare

analogică, deoarece normele incidente sunt de drept public și nu permit aceasta.

Mai mult, art. 65 alin. (6) din Legea nr.

303/2004 consacră teoria drepturilor câștigate, în sensul recunoașterii respectivului

grad profesional fiind și practică recentă a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, recurentul invocând în acest sens Deciziile nr. 1112 și 1113 din 21

februarie 2007.

În drept, au fost invocate dispozițiile

art. 87 alin. (2) – (6) din Legea nr. 304/2004, art. 65 alin. (6) din Legea nr.

303/2004, art. 29 alin. (5) – (9) din Legea nr. 317/2004, art. 20, art. 21 și

art. 126, alin. (6) din Constituția României.

Intimatul Consiliul Superior al

Magistraturii a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca

nefondat, întrucât procedura și condițiile pentru promovarea în funcția de

procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt diferite

de cele pentru numirea în funcția de procuror la D.N.A.

În susținerea acestei apărări,

Consiliul Superior al Magistraturii a făcut referire la considerentele

hotărârii recurate, concluzionând că numirea procurorilor la D.N.A. le conferă

dreptul de a funcționa la această structură specializată, de a îndeplini

atribuțiile ce intră în competența ei și de a fi remunerați cu salariul

prevăzut de lege, dar nu și gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, care poate fi obținut numai prin concurs.

Cu referire la practica Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal,

invocată de recurent, s-a susținut că deciziile respective nu au caracter

obligatoriu în cauzele similare deduse judecății, întrucât nu au fost

pronunțate în cauze având ca obiect un recurs în interesul legii, astfel că nu

constituie o dezlegare a problemei de drept supusă judecății.

Intimatul a depus la dosar o notă

privind evoluția profesională a recurentului și nota întocmită de DRUO, Serviciul

Resurse Umane pentru Parchete, cu privire la cererile formulate de 69 procurori

care funcționează sau care au funcționat în cadrul P.N.A., în prezent D.N.A.,

de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinând atât motivele invocate de

recurent, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc.

civ. și cu legislația aplicabilă în materia supusă cenzurii instanței de control

judiciar, cât și apărările intimatului, ținând seama totodată de înscrisurile

depuse la dosar, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru

considerentele în continuare arătate.

Recurentul și-a început activitatea la

data de 1 iulie 1979, când a fost numit procuror la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Vișeu de Sus.

Având o vechime în funcția de

procuror de 28 ani și 3 luni, confirmată de altfel și de intimată și

demonstrată de actele depuse la dosar, recurentul a fost numit în funcția de

procuror șef al Serviciului Teritorial Anticorupție Cluj din cadrul D.N.A. (fostul

P.N.A.) în anul 2003, prin ordinul nr. 2954/C din 16 octombrie 2003.

În cadrul D.N.A. recurentul a

deținut calitatea de procuror și și-a desfășurat activitatea, până la data de 1

august 2006, când prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, secția

procurori, din 13 iulie 2006 a fost transferat la Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Cluj.

Pentru dezlegarea problemei de drept

ce vizează, în esență, dobândirea de către recurent a gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se

impune a fi avute în vedere atât condițiile și modalitatea de înființare a D.N.A.,

cât și caracterul normelor legale în temeiul cărora s-a realizat numirea acestuia

în funcția de procuror în cadrul D.N.A., nivel central.

Prin O.U.G. nr. 43/2002 a fost înființat P.N.A.,

ca parchet specializat în combaterea infracțiunilor de corupție, care își

exercită atribuțiile pe întreg teritoriul României, prin procurori

specializați.

Inițial, P.N.A. a fost organizat ca o

structură autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul Ministerului Public,

fiind condus de un procuror general și coordonat de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar în O.U.G. nr. 102/2003,

aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 26/2004, s-a prevăzut că acest parchet

specializat funcționează pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Reglementarea entității specializate în

combaterea corupției a fost radical modificată prin O.U.G. nr. 134/2005, care

în art.1 a prevăzut reorganizarea P.N.A. sub forma D.N.A., structură autonomă,

cu personalitate juridică proprie, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție și apoi prin Legea nr. 54/2006 de aprobare a

respectivei ordonanțe, care a modificat dispoziția legală menționată în sensul

înființării D.N.A., ca structură cu personalitate juridică în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fără a mai fi

prevăzut caracterul său autonom.

Conform art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr.

43/2002, cu modificările ulterioare, D.N.A. este condusă de procurorul general

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin

intermediul procurorului șef al direcției.

Evoluția legislativă rezumată mai sus nu

poate fi interpretată decât în sensul caracterizării D.N.A. drept o structură

specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

înglobată acestuia, alături de toate celelalte direcții care îl compun.

Înființarea și reorganizarea P.N.A. au

fost fundamentate pe rațiuni de politică a justiției, în sensul realizării

obiectivelor de aderare a României la UE și de eficientizare a luptei împotriva

corupției, prin crearea unor structuri specializate, pe criterii de înaltă

ținută morală și de performanță a procurorilor specializați în combaterea

infracțiunilor de corupție.

Legea nr. 304/2004, cu modificările

ulterioare, reglementează, prin art. 87 alin. (1) – (6), o procedură specială

de numire a procurorilor, derogatorie de la procedura de drept comun stabilită

de art. 43 din Legea nr. 303/2004, implicând o selecție a candidaților pentru

ocuparea funcției de procuror la D.N.A.

Prin urmare, numirea procurorilor

specializați și îndeplinirea de către aceștia a atribuțiilor specifice funcției

are ca efect dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Sub acest aspect, Curtea constată că

plenul CSM, prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a definit gradul

profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel

în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare

sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează carierea

magistraților”, prin respectiva hotărâre fiind recunoscut gradul profesional al

unui procuror. Gradul profesional nu este o noțiune abstractă, desprinsă de

conținutul concret al atribuțiilor specifice postului pe care îl ocupă

procurorul, atribuții care corespund nivelului parchetului din cadrul căruia

își desfășoară activitatea. În mod corespunzător, concursurile de promovare se

organizează pentru ocuparea unor funcții de execuție superioare, în limita

locurilor disponibile, iar nu pentru dobândirea unui grad profesional privit în

mod abstract, numai prin excepție, în cazurile expres prevăzute de lege,

promovarea făcându-se „pe loc”.

În cauză este necontestat faptul că

recurentul a fost numit la D.N.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, în condițiile procedurii speciale instituită de

lege, astfel că, potrivit raționamentului din Hotărârea nr. 878/2007, a câștigat

dreptul de a funcționa la acest nivel în ierarhia parchetelor.

Aceeași concluzie se impune și în

virtutea principiului disciplinei jurisdicționale, consacrat în jurisprudența C.E.D.O.,

în raport cu practica deja existentă la nivelul acestei instanțe.

Pentru admiterea cererilor de recunoaștere a

gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, în cazul procurorilor numiți la P.N.A./ D.N.A. au fost

reținute anterior și argumente ce vizează dreptul comunitar, în sensul că

„admiterea tezei intimatului echivalează cu încălcarea unor principii generale:

cum ar fi cel al protecției încrederii legitime, al echivalenței postului și al

gradului, al bunei-credințe și al solicitudinii, principii de bază ale dreptului

comunitar, aplicabile și în sfera largă a raporturilor de serviciu în spațiul

Uniunii Europene”.

Or, o soluție contrară, fără argumente

consistente care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a practicii

Înaltei Curți, potrivit art. 26 din Legea nr. 303/2004, ar genera divergențe de

jurisprudență care ar avea ca efect un climat de incertitudine și insecuritate

juridică, încălcând dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3)

din Constituția României și art. 6 din C.E.D.O.

Prin urmare, susținerea intimatului, în

sensul că această jurisprudență nu este obligatorie, va fi înlăturată, rolul

unei jurisdicții supreme, cum este cazul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, care în această materie judecă în

primă și ultimă instanță, fiind acela „de a regla contradicțiile

jurisprudenței” și nicidecum de a accepta astfel de divergențe, a căror

existență în cadrul celei mai înalte autorități judiciare a țării este, în

sine, contrară principiului securității raporturilor juridice, care rezidă

implicit din toate articolele convenției și constituie un element fundamental

al statului de drept .

Raportat la existența unor rațiuni și

obiective specifice, avute în vedere la înființarea actualei D.N.A., Curtea

urmează să înlăture și apărarea intimatului în sensul că recunoașterea gradului

profesional solicitat de recurent ar crea o situație discriminatorie în raport

de toți ceilalți procurori din cadrul Ministerului Public, care, pentru a

promova la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, trebuie

să susțină un concurs.

În jurisprudența sa constantă, C.E.D.O. a

reținut că deosebirile de tratament sunt discriminatorii numai dacă nu au o

justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă nu urmăresc un scop legitim sau

dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite

și scopul vizat (ex. Cauza Beian contra României, hotărârea din 6 decembrie

2007).

Or, în speță, justificarea obiectivă

constă în necesitatea combaterii infracțiunilor de corupție, materializată în

adoptarea unor acte normative cu caracter special și înființarea D.N.A. în

cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar dobândirea

ipso facto a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție de către procurorul numit la D.N.A. , care

exercită, în condițiile legii, o funcție în cadrul respectivei structuri, se

încadrează în limitele unui raport rezonabil de proporționalitate între

mijloacele folosite și scopul vizat.

Față de cele expuse, Curtea apreciază că

hotărârea atacată este nelegală, motiv pentru care, în considerarea dispozițiilor

art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., coroborate cu art. 29 alin. (7) din Legea

nr. 317/2004, republicată, va admite recursul, dispunând anularea în parte a

acesteia, în ceea ce îl privește pe recurent și va obliga intimatul CSM să-i

recunoască recurentului gradul profesional de procuror corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de I.I. împotriva hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Anulează hotărârea atacată, numai în ceea

ce-l privește pe recurent.

Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii

să recunoască recurentului gradul profesional de procuror corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21

aprilie 2008.