ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.12.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4578/2008

HOTĂRÂRE
09.12.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4578/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea formulată la data de 23

februarie 2007 și înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, la data de 26 aprilie 2007, reclamantul P.C.A., în

contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale, a solicitat obligarea

pârâtului la recalcularea cuantumului cheltuielilor de școlarizare din decizia

de imputare nr. A 242 din 12 ianuarie 2007, prin scăderea cheltuielilor pentru

anul V de studiu.

În motivarea acțiunii s-a arătat că aceste

cheltuieli i-au fost scăzute (3046 lei) conform hotărârii nr. A 6039 din 7

august 2006 pronunțată în urma contestației decizie de imputare nr. 4267 din 9

iunie 2006, prin care inițial i s-a imputat suma de 22.281 lei; reclamantul a

contestat hotărârea nr. A 6039 din 7 august 2006 iar Comisia de Jurisdicție a

Imputațiilor a emis decizia nr. 39 din 11 octombrie 2006, prin care a diminuat

cuantumul pagubei cu sumele pentru cheltuielile de școlarizare aferente anului

I de studii și pentru perioada în care a beneficiat de bursa „Erasmus”, însă

i-au fost readăugate cheltuielile de școlarizare pentru anul V de studii.

Prin sentința civilă nr. 660/2008 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, reținând în esență că reclamantul nu

a indicat temeiul juridic și probele pe care se sprijină pentru dovedirea

susținerilor sale.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs în termen reclamantul.

În motivarea recursului s-a arătat în

esență că sentința nu este motivată; că instanța nu și-a exercitat rolul activ

conform art. 129 C. proc. civ., și nu a dispus efectuarea unei expertize

contabile; că, prin decizia nr. 39/2006 a Comisiei de Jurisdicție a

Imputațiilor din cadrul Ministerului Apărării Naționale recurentul a fost

prejudiciat în propria cale de atac, întrucât i s-au adăugat din nou

cheltuielile de școlarizare pentru anul V de studii, cheltuieli care fuseseră

înlăturate prin hotărârea nr. A 6039 din 7 august 2006 de soluționare a

contestației pe care a formulat-o împotriva deciziei de imputare nr. 4267 din 9

iunie 2006.

Verificând cauza în funcție de motivarea

recursului și având în vedere dispozițiile art. 304

1

Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Sentința recurată nu analizează în nici

un mod susținerile reclamantului, decizia atacată nr. 39/2006 a Comisiei de

Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Apărării Naționale și nici

actele premergătoare (decizia de imputare nr. 4267 din 9 iunie 2006, hotărârea

nr. A 6039 din 7 august 2006 emisă în urma admiterii în parte a contestației

petentului) acte emise în baza O.G. nr. 121/1998, privind răspunderea materială

a militarilor.

Pentru stabilirea corectă a cuantumului despăgubirilor

datorate de recurent, se impunea efectuarea unei expertize contabile, care să

verifice dacă în cuantumul despăgubirilor imputate în final conform deciziei

nr. 39/2006 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului

Apărării Naționale se includ și cheltuielile care au fost deduse prin hotărârea

nr. A 6039 din 7 august 2006, astfel cum susține recurentul.

Față de aceste împrejurări constatând că

este necesară suplimentarea probatoriului în sensul sus-arătat, sentința se va

casa și cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

În situația în care, pe baza raportului

de expertiză contabilă care se va efectua se va stabili că prin decizia nr. 39/2006

au fost incluse sume care inițial au fost deduse din debit în urma soluționării

contestației reclamantului la decizia de imputare nr. 4267 din 9 iunie 2006

prin hotărârea nr. A 6039 din 7 august 2006, instanța va diminua debitul cu

această sumă întrucât părții nu i se poate agrava situația în propria cale de

atac.

Admite recursul declarat de reclamantul P.G.C.A. împotriva sentinței

civile nr. 660 din 27 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9

decembrie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-11-29
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5704/2011
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 26 aprilie 2007 sub nr. 2959/2/2007, reclamantul P.C.A., în contradictoriu cu pârâtul
ÎCCJ 2009-01-30
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 477/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1592 din 22 mai 2008 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea reclamantului O.C.M. în contradictoriu cu Ministerul Apă
ÎCCJ 2009-01-27
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 387/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la nr. 7594 din 31 octombrie 2007, C.M. a solicitat anularea Deciziei de imputare nr. A/ 1396 din 17 mai 2007, emisă de șeful U
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84905)
. 477 din 30 ianuarie 2009 Prin sentința civilă nr. 1592 din 22 mai 2008 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea reclamantului O.C.M. în contradictoriu cu Ministerul Apărării - Departamentul pentru Relația cu Parlamentul și Info
ÎCCJ 2008-11-27
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4365/2008
fi efectuată, tocmai pentru motivul că nu este stabilită suma imputată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul T.G.R., care a invocat motivul de casare prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, ur
Sursă