ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.11.2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3713/2007

HOTĂRÂRE
16.11.2007
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3713/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele :

S.C.D.A.P.I. a chemat în

judecată A.V.A.S. și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să fie

desființată poprirea instituită asupra sumei de 433.928,58 Ron cu motivarea că

Ordinul emis de pârâtă pentru poprirea sumei respective este nelegal întrucât

prin O.G. nr. 78/2003 care completează Legea nr. 290/2002 i s-a aprobat

scutirea de la plata obligațiilor bugetare neachitate până la apariția legii.

Curtea de Apel București, secția

comercială, prin sentința nr. 69 din 19 martie 2007, a respins contestația la

executare ca tardivă apreciind că în cauză sunt incidente prevederile art. 401 alin.

(1) C. proc. civ., potrivit căruia termenul pentru formularea contestației este

de 15 zile socotit de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de

executare.

Potrivit Curții de Apel

ordinul pentru înființarea popririi i-a fost comunicat contestatoarei la data

de 3 mai 2006, astfel că la 18 iulie 2006 când a fost formulată contestația,

termenul era împlinit.

Împotriva sentinței Curții a

declarat recurs S.C.D.A.P.I. prin care, fără să indice motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 alin. (1) – (9) C. proc. civ., a susținut că soluția este

greșită întrucât nu a avut în vedere faptul că la data depunerii întâmpinării

pârâta era decăzută din dreptul de a mai propune probe. A invocat în sprijinul

acestei susțineri art. 118 alin. (2) C. proc. civ. și în plus a mai arătat că

deși i-a comunicat pârâtei contestația și actele anexe, aceasta a afirmat

neadevărat că nu i-au fost comunicate, iar instanța i-a acordat termen pentru depunerea

întâmpinării.

Prin cea de-a doua critică

recurenta a susținut că dezlegarea dată excepției tardivității formulării contestației

este greșită întrucât instanța a nesocotit prevederile art. 401 lit. b) C.

proc. civ., potrivit cărora termenul de contestație începe să curgă pentru

debitor cel mai târziu la data efectuării primei rețineri făcute de terțul

poprit din veniturile respective, or, unității sale nu i s-a reținut nimic din

pretinsa sumă datorată.

În continuare recurenta a criticat

și modul de soluționare a excepției tardivității prin faptul că instanța a unit

excepția cu fondul deși tardivitatea contestației nu avea nicio legătură cu

fondul. Procedând în acest mod, a mai susținut contestatoarea instanța nu s-a

pronunțat și pe fond, situație în care ar fi constatat că solicitările

formulate prin contestație sunt întemeiate întrucât a beneficiat de scutire de

plată, conform certificatului de obligații fiscale aflat la dosar pe care

pârâta intimată nu l-a avut în vedere.

În consecință, pentru toate

aceste motive, recurenta s-a considerat îndreptățită să solicite admiterea

recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.

Intimata prin întâmpinare a

răspuns punctual la criticile aduse sentinței și a solicitat respingerea recursului.

Recursul este nefondat.

aplicarea art. 118 alin. (2) C. proc. civ., se vădesc nefondate întrucât

excepția decăderii intimatei din dreptul de a depune întâmpinare nu a fost

evocată în fața primei instanțe. Art. 118 alin. (2) C. proc. civ., prevede în

adevăr că nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage

decăderea pârâtului din dreptul de a depune probe și de a invoca excepții, în

afara celor de ordine publică. Din acest punct de vedere, critica formulată de

recurentă comportă două aspecte. Primul se referă la acordarea unui termen

pentru depunerea întâmpinării și al doilea referitor la evocarea decăderii.

Din actele dosarului rezultă

în adevăr că recurenta a depus ca probă un un borderou de trimiteri pentru a

dovedi comunicarea acțiunii numai că acesta nu era însoțit de confirmarea de

primire a destinatarului.

În aceste condiții față de

afirmația pârâtei că nu a primit actele și acțiunea, corect s-a acordat termen

pentru ca partea să ia cunoștință de conținutul cererii. Mai mult, la termenul

respectiv (din 11 decembrie 2006) nu s-a ridicat excepția decăderii din dreptul

de a mai depune întâmpinare de vreme ce procedural pârâta era îndreptățită să

formuleze cerere pentru a lua cunoștință de conținutul acțiunii. Și dacă s-ar

admite că întâmpinarea este lipsită de funcția sa procedurală, încă nu s-ar

putea reține că nu putea fi analizată excepția tardivității în condițiile în

care termenul pentru exercițiul contestației nu este reglementat printr-o normă

dispozitivă.

- Art. 137 alin. (2) C.

proc. civ. Potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., „instanța se va pronunța

mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra excepțiile de fond

care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii”. Excepțiile

nu vor fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se

administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.

Critica formulată în

legătură cu aplicarea acestui articol este nefondată întrucât instanța s-a

pronunțat asupra excepției tardivității ceea ce făcea de prisos judecata în

fond. Faptul că în practica s-a consemnat că s-a unit excepția cu fondul nu are

nicio relevanță și lipsește de eficiența dispozițiile alin. (2) de vreme ce nu

s-au administrat dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.

Prin urmare oprindu-se

asupra excepției prevăzută de art. 401 alin. (1) C. proc. civ., pe care a raportat-o

la art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanța nu putea să treacă la cercetarea în

fond a pricinii astfel cum a susținut recurenta.

- Termenul de 15 zile pentru

formularea contestației.

Potrivit art. 401 c. proc.

civ., contestația la executare se poate face în termen de 15 zile de la data când

contestatorul a luat cunoștință de actul de executare sau de la data când cel

interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea

popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice,

termenul de contestație pentru debitor va începe cel mai târziu la data

efectuării primei rețineri [(art. 401 lit. b)].

Critica în legătură cu

aplicarea art. 401 lit. b) evocată de recurentă pe motivul că societatea are

profil agricol și ca atare veniturile sunt periodice nu va fi reținută întrucât

în cauză natura propriilor venituri nu prezintă nicio relevanță asupra

recuperării creanței fiscale bugetare preluată de A.V.A.S. care din momentul

preluării a devenit certă lichidă și exigibilă.

Prin urmare, față de data

când debitorul a fost înștiințat despre înființarea popririi corect instanța a

reținut că termenul de 15 zile pentru valorificarea contestației la executare

era împlinit.

În consecință, față de cele

ce preced, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge ca

nefondat.

Respinge recursul declarat

de reclamanta S.C.D.A.P.I. împotriva sentinței comerciale nr. 69 din 19 martie

2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 noiembrie 2007.

Sursă