ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 68/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 360 din 15 octombrie

2010, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă, s-a respins contestația

formulată în baza Legii nr. 10/2001 de contestatorul P.C.G.

Pentru a se pronunța

astfel, tribunalul a reținut următoarele considerente:

Prin dispoziția nr. 6438/2009

emisă de pârâți, ca răspuns la notificarea nr. 3772/2001, a fost respinsă

cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 1776 mp, situat în

Târgu Jiu, str. T. Vladimirescu, județul Gorj, întrucât acesta este afectat de

utilități publice și s-a propus acordarea de despăgubiri contestatorului pentru

cei 1776 mp, construcția cu destinației de locuință în suprafață construită de

190 mp și construcția cu destinației de anexă în suprafață construită de 66 mp,

situate în Târgu Jiu, str. T. Vladimirescu, județul Gorj în condițiile legii

speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv (Titlul VII din Legea nr. 247/2005).

Prin contestația

formulată, reclamantul a criticat dispoziția numai în ceea ce privește

acordarea despăgubirilor pentru suprafața de 1776 mp, apreciind că acest teren

trebuia acordat în natură sau să-i fie atribuită o altă suprafață de teren

echivalentă, nu și cu privire la despăgubirile acordate pentru construcțiile

demolate cu care a fost de acord.

Din concluziile

raportului de expertiză efectuat în cauză, la care părțile nu au formulat

obiecțiuni, rezultă că suprafața în litigiu de 1700 mp este în totalitate

ocupată, terenul făcând parte din domeniul public al Municipiului Târgu Jiu

fiind afectat de străzile T Vladimirescu și Traian, de zona blocurilor

construite la nord de strada Traian, de utilități subterane (apă, canalizare,

gaze, curent electric, telefonie), precum și de spații verzi, de aleile

parcului existent vis – a - vis de Tribunalul Gorj.

Faptul că terenul

face parte din domeniul public rezultă și din Anexa Hotărârii nr. 133/1999,

poziția 672, document aflat la fila 52 din dosar.

În atare situație,

terenul solicitat de către contestator a-i fi atribuit în natură nu este liber,

acesta aparținând domeniului public, fiind afectat de construcții și utilități

publice, astfel că dispoziția 6438/2009 a fost legal emisă cu respectarea

dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001.

În ceea ce privește

solicitarea contestatorului de a-i fi atribuite alte servicii sau bunuri în

compensare, în situația în care nu este posibilă restituirea în natură a

terenului, s-a reținut din procesul-verbal din 10 noiembrie 2009 al Primăriei

Municipiului Târgu Jiu că nu sunt disponibile bunuri sau servicii pentru

acordarea în compensare.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul P.C.G.

Prin decizia civilă nr.

12 din 21 februarie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins

apelul declarat de reclamant.

În motivarea soluției

sale, s-a reținut că, deși este reală susținerea apelantului reclamant, în

sensul că Legea nr. 10/2001 consacră prioritar principiul restituirii în natură

a imobilelor preluate în mod abuziv, această restituire în natură este însă

condiționată, după cum arată chiar apelantul reclamant, de starea imobilului

respectiv, în sensul de a fi liber și neafectat de utilități publice.

Or, în speță, după

cum rezultă din probele administrate în cauză, terenul în suprafață de 1776 mp,

solicitat a se restitui, în principal, în natură, nu este teren liber în sensul

prevăzut de lege, fiind afectat de utilități publice, construcții și amenajări

de utilitate publică.

Din raportul de

expertiză depus la dosar, și necontestat de reclamant, rezultă că, în prezent,

terenul în litigiu este ocupat astfel: 728 mp - spații verzi și alei ale

parcului existent vis – a - vis de Tribunalul Gorj, 1048 mp, - actualele străzi

Tudor Vladimirescu și Traian, precum și de zona blocurilor construite la Nord

de strada Traian. De asemenea, expertul concluzionează că, cel puțin terenul

afectat de cele două străzi, este afectat și de utilități subterane, (apă,

canalizare, gaze, curent electric, telefonie).

Rezultă, de asemenea,

din actele dosarului, că imobilul în litigiu a fost expropriat împreună cu alte

imobile, în baza decretului de expropriere nr. 102/1980, în scopul realizării

în municipiul Târgu Jiu a unui număr de 650 apartamente cu dotările

social-culturale și tehnico-edilitare aferente, iar în raport de situația din

teren, constatată de expert, rezultă că scopul exproprierii a fost îndeplinit,

amenajările existente pe teren, având tocmai rolul de a asigura o utilizare

normală a blocurilor de locuințe, fiind indispensabile proprietăților

respective și asigurând utilitățile necesare pentru comunitatea din zonă.

În ceea ce privește

Parcul Public „Nicu D. Miloșescu”, acesta apare cuprins în domeniul public al

municipiului Târgu Jiu, încă din 1976, după cum se confirmă prin H.C.L. Târgu Jiu

nr. 133 din 30 iulie 1999 și anexe (f. 51-54 dosar fond), așa încât, este

nereală susținerea apelantului reclamant, în sensul că terenul în litigiu are

destinația de parc, destinație ce a fost dată după notificarea de restituire a

terenului.

Prin urmare, față de

situația de fapt ce rezultă din probele dosarului, prima instanță a stabilit în

mod corect că terenul în litigiu nu este „liber” în sensul prevăzut de lege,

pentru a fi restituit în natură, respingând cererea formulată sub acest aspect.

În ceea ce privește

cererea de atribuire de teren în compensare, soluția tribunalului este, de

asemenea, legală și temeinică, având în vedere procesul verbal al Primăriei

municipiului Târgu Jiu, necontestat de reclamant la instanța de fond, din care

rezultă că nu există bunuri sau servicii disponibile pentru a fi acordate în

compensare. Mai mult, deși în motivarea apelului, reclamantul a susținut că va

face dovezi, în sensul că municipiul Târgu Jiu deține teren disponibil, nu a

produs astfel de dovezi, neprezentându-se la instanță și solicitând judecarea

cauzei în lipsă.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul P.C.G.

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la

data de 28 martie 2012.

La termenul de la 12

noiembrie 2012, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art.

242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar la 9 decembrie 2013, din oficiu, Înalta

Curte a dispus repunerea cauzei pe rol, fixând termen la 16 ianuarie 2014, când

instanța a invocat excepția perimării recursului.

Analizând cu prioritate

această excepție, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte o

va admite, pentru considerentele care succed:

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau

revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții timp de un an. Conform dispozițiilor art. 252 alin. (1)

C. proc. civ. perimarea se poate constată și din oficiu.

Termenul de perimare

începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar

cazurile de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art.

249 și 250 C. proc. civ.

În speță, la termenul

de la 12 noiembrie 2012, judecata recursului a fost suspendată conform

prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților.

Din

verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 12 noiembrie 2013, când

s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc.

civ., părțile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea

continuării judecății.

Reținând

că în cauză sunt întrunite condițiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1)

C. proc. civ. și constatând că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea

operează de drept, putând fi constatată și din oficiu de instanță, față de

dispozițiile art. 252 alin. (1) teza I din același cod, Înalta Curte urmează să

constate perimată cererea de recurs cu care a fost investită.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Constată

perimat recursul declarat de reclamantul P.C.G. împotriva deciziei civile nr. 12

din 21 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2014.