DAVTYAN v. ARMENIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
-
- Scoasă de pe rol
DAVTYAN v. ARMENIA (CtEDO, 2006)
Decizia nr. 22382/05 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așeză la 19 octombrie 2006 ca secțiune compusă din: B.M. Zupančič Președintele Hedigan Bîrsan Doamna Gyulumyan Myjer Doamna Ziemele, judecătorii și judecătorii Secțiunii Berger, având în vedere cererea depusă la 15 septembrie 2003, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului. Având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și scrisoarea reclamantului din 13 februarie 2006, prin care el și-a exprimat dorința de a retrage cererea, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Ashot Davtyan, este un național armenian născut în 1977 și locuiește în Erevan.
El a fost reprezentat în fața Curții de dl Muller, dl T. Otty și dl Yildiz, avocați practicand la Londra, dl T. Ter-Yayayan și dl. A. Ghazaryan, avocati practicanți în Erevan. Guvernul armenian (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl G. Kostanyan, reprezentant al Republicii Armenia la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 21 martie 2003, reclamantul a participat la o demonstrație la Erevan. La 22 martie 2003, în conformitate cu Guvernul, ofițerii de poliție au vizitat reclamantul la domiciliul său pentru a obține o explicație despre un conflict care a avut loc anterior între el și vecinii săi.
Reclamantul a început să folosească cuvinte jurătoare și să nu respecte ordinele lor legale, după care a fost dus la o secție de poliție. Potrivit reclamantului, el nu a neascultat ordinele ofițerilor de poliție și le-a însoțit la secția de poliție fără nici un argument sau rezistență. Motivul real pentru arestarea sa a fost participarea la demonstrație în ziua anterior. În aceeași dată, reclamantul a fost dus la Curtea de District Erebuni și Nubarashen din Yerevan ( În conformitate cu art. 182 din Codul de Infracții Administrative la cinci zile de detenție administrativă pentru supunere malefică a ordinilor legale ale ofițerilor de poliție. Reclamantul a fost apoi dus la un centru de detenție în cazul în care a îndeplinit pe deplin condamnarea sa.
COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 3 din Convenție, cu privire la condițiile sale de detenție și la art. 5 alineatul (2), că nu a fost informat în mod corespunzător cu privire la natura juridică și de faptă a arestării sale. În plus, el a plâns că detenția sa administrativă a fost încălcarea garanțiilor prevăzute la art. 5 § 1, 3 și 4, art. 6 §§ 1 și 3 (a-d), articolele 10, 11, 13 și 14 din Convenție și art. 3 din Protocolul nr. Prin scrisoarea din 13 februarie 2006, reprezentanții reclamantului au informat Curtea că reclamantul nu mai a dorit să își continue cererea și a solicitat Curții să pună în aplicare cererea. Guvernul nu a prezentat nicio observație cu privire la această cerere.
Având în vedere scrisoarea de mai sus, Curtea consideră că reclamantul nu intenționează să își continue cererea în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită o examinare continuă a cererii. În consecință, art. 29 § 3 din Convenție nu se mai aplică cazului și ar trebui eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate pentru a elimina cererea din lista de cazuri. Vincent Berger Boštjan M. Zupančič Președintele grefierului
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.