ÎCCJ, Decizia nr. 282/2013

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul secției pentru judecători la data de 23 februarie 2010, Comisia de disciplină pentru judecători a solicitat secției ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună aplicarea uneia din sancțiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, pârâtei C.C., judecător în cadrul Judecătoriei Timișoara, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare constând în refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu, exercitarea funcției cu rea-credință, absențe nemotivate de la serviciu în mod repetat și atitudinea nedemnă în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu față de colegi, fapte prevăzute de art. 99 lit. g), h) teza I, j) și k) din același act normativ.

În motivarea acțiunii disciplinare s-a reținut, în esență că, în perioada în care a fost prezentă la serviciu, fie că a fost planificată în ședințe ori nu, pârâta judecător a anunțat intempestiv că nu se prezintă sau a lipsit nejustificat, ori a refuzat să participe la judecată, iar când a fost prezentă în instanță și nu a refuzat să intre în ședința de judecată, în cadrul acesteia, a adoptat un comportament inadecvat în raport cu exigențele profesiei.

Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, prin hotărârea nr. 14/J din 13 octombrie 2010, a admis în parte acțiunea disciplinară și, în temeiul art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, a aplicat judecătorului C.C. sancțiunea diminuării indemnizației de încadrare lunare brute cu 15% pe o perioadă de o lună, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. g) din același act normativ.

Totodată, secția pentru judecători a respins acțiunea disciplinară formulată împotriva aceluiași judecător, cu privire la săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza I, lit. j) și lit. k) din legea menționată.

Recursul declarat de C.C., la acea dată judecător la Judecătoria Craiova, împotriva hotărârii instanței de disciplină a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 7 din 23 mai 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, instanța de control judiciar constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică.

Prin aceeași decizie, a fost respins recursul declarat de Comisia de disciplină pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii împotriva aceleiași hotărâri, pentru lipsa calității procesuale active.

La data de 7 martie 2013, împotriva deciziei nr. 7 din 23 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 509 pct. 4 din noul C. proc. civ., a formulat cerere de revizuire C.C., fără a-și motiva, însă, în fapt, solicitarea de retractare.

Din oficiu, la termenul de judecată de la 8 aprilie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile noului C. proc. civ.

Înalta Curte va examina cu prioritate excepția dirimantă a inadmisibilității căii de atac cu care este învestită, dezlegarea acesteia făcând de prisos analizarea oricăror alte aspecte.

Excepția este întemeiată, având în vedere considerentele ce succed.

Revizuenta și-a fundamentat în drept cererea pe dispozițiile noului C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 24 din noul C. proc. civ. „Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare”.

Or, decizia supusă cenzurii în cauza de față este pronunțată la data de 23 mai 2011, cu mult înainte de intrarea în vigoare a noului C. proc. civ.

Față de neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 24 din noul C. proc. civ., este incidentă excepția inadmisibilității cererii de revizuire promovată în speță.

Prin art. 129 din Constituția României, cu referire la art. 126 din legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela la protecția judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, legiuitorul impunând în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condițiile legii.

Totodată, aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

În consecință, în speță nefiind întrunite cerințele art. 24 din noul C. proc. civ. pentru a face admisibilă revizuirea în temeiul acestui act normativ invocat de revizuentă, întrucât nu este cazul unui proces început după data intrării în vigoare a respectivului cod, se va admite excepția inadmisibilității cererii de revizuire și se va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac dedusă judecății în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității cererii de revizuire.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de C.C. împotriva deciziei nr. 7 din 23 mai 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, în Dosarul nr. 8628/1/2010.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 mai 2013.