ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 146/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 1209 din 21 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul B.P., prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor P.L., în contradictoriu cu pârâta A.N.V., prin care solicita suspendarea executării și anularea Ordinelor nr. 7500 din 2 august 2011 și nr. 8465 din 9 septembrie 2011 emise de vicepreședintele A.N.A.F., reîncadrarea în funcția publică de controlor vamal și obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor salariale cuvenite, începând de la 1 septembrie 2011 și până la data reintegrării efective.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că actele administrative contestate sunt legale, fiind emise în temeiul H.G. nr. 110/2009, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 565/2011, și al Legii nr. 188/1999 și că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul, reiterând argumentele invocate în fața primei instanțe și susținând, în esență, următoarele: instanța de judecată nu a analizat și nu s-a pronunțat cu privire la inopozabilitatea, cauzată de nepublicarea în M. Of., a ordinelor ce au stat la baza emiterii actelor administrative contestate; au fost ignorate prevederile art. 99 alin. (3) și art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999; instanța nu a avut în vedere cauzele de nulitate a actelor contestate, constând în emiterea acestora în perioada concediului medical, respectiv cu încălcarea dispozițiilor art. 1 pct. 6 din Legea nr. 554/2004 și art. 76 C. muncii.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare. Prin Ordinul nr. 7500 din 2 august 2011, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 8465 din 9 septembrie 2011, s-a dispus încetarea raportului de serviciu și eliberarea recurentului-reclamant din funcția publică teritorială de execuție de controlor vamal, grad profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 32, în cadrul D.J.A.O.V. Giurgiu, în temeiul art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Ordinele susmenționate au fost emise în temeiul H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.V., cu modificările și completările ulterioare, precum și a Ordinelor nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011 emise de președintele A.N.A.F., și având în vedere rezultatele finale ale examenului de testare profesională pentru ocuparea funcțiilor publice vacante din cadrul A.N.V. Criticile privind neacordarea Preavizului nu sunt întemeiate, acesta fiind emis și menționat în actul de eliberare din funcție. Sunt neîntemeiate și criticile privind nulitatea Ordinelor nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011, pentru motivul nepublicării în M. Of. Ordinele respective privesc aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central și teritorial al A.N.V., organigrama, respectiv aprobarea statului de funcții al A.N.V.

și a structurilor subordonate, reprezentând acte administrative cu caracter individual, întrucât sunt date pentru punerea în aplicare a măsurilor de organizare din H.G. nr. 110/2009, așa cum a fost modificată și completată prin H.G. nr. 565/2011; așa fiind, nu a existat obligația legală de publicare a celor două ordine în M. Of. al României, Partea a I-a, așa cum, fără temei, susține recurentul-reclamant. În ceea ce privește necesitatea organizării examenului, rezultă că pentru situația vizată, în care se aflau mai mulți funcționari publici, au devenit incidente dispozițiile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, care prevăd organizarea unui examen de departajare la care recurentul-reclamant s-a poziționat pe un loc inferior celui declarat câștigător.

Nici criticile referitoare la nulitatea actului de eliberare din funcție, pentru motivul emiterii acestuia în perioada concediului medical, nu este întemeiat, eroarea respectivă fiind corectată prin actul modificator – Ordinul nr. 8465/2011. De asemenea, contrar susținerilor recurentului, legalitatea acestui din urmă act nu poate fi pusă la îndoială, el fiind emis cu respectarea dispozițiilor legale, inclusiv art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, invocat de recurent. Conform acestor dispoziții legale, „ Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice.

În cazul admiterii acțiunii, instanța se pronunță, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, și asupra validității actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum și asupra efectelor juridice produse de acestea”. Rezultă din dispozițiile legale citate că, atâta vreme cât nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice, actul administrativ poate fi revocat de emitent; din conținutul acelorași dispoziții legale rezultă și în ce constă intrarea în circuitul civil a actului administrativ, legea referindu-se, în acest sens, la „ actele juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal ”. Or, în cauză, recurentul-reclamant nu a menționat care ar fi acele acte și nici efectele juridice pe care le-ar fi creat actul administrativ contestat.

Pe de altă parte, în cauză nici nu a avut loc o revocare a actului administrativ inițial, ci o modificare a acestuia, efectuată de autoritatea intimată tocmai pentru respectarea dispozițiilor legale în materie. Neîntemeiate sunt, de asemenea, și criticile privind nerespectarea art. 76 C. muncii, la emiterea actelor administrative contestate, întrucât, așa cum s-a arătat, temeiul juridic al acestora îl constituie prevederile Legii nr. 188/1999 care, fiind o lege specială, derogă de la dispozițiile dreptului comun în materie. Pentru considerentele arătate, constatând că sentința atacată este temeinică și legală, nefiind incident niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din același cod, coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul B.P., prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor,P.L., împotriva Sentinței nr. 1209 din 21 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2013.