ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 146/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 1209 din 21 februarie 2012,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul B.P., prin

Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor P.L., în contradictoriu cu pârâta

A.N.V., prin care solicita suspendarea executării și anularea Ordinelor nr. 7500

din 2 august 2011 și nr. 8465 din 9 septembrie 2011 emise de vicepreședintele A.N.A.F.,

reîncadrarea în funcția publică de controlor vamal și obligarea pârâtei la

plata tuturor drepturilor salariale cuvenite, începând de la 1 septembrie 2011

și până la data reintegrării efective.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că actele administrative

contestate sunt legale, fiind emise în temeiul H.G. nr. 110/2009, astfel cum a

fost modificată prin H.G. nr. 565/2011, și al Legii nr. 188/1999 și că reclamantul

nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Împotriva acestei soluții,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul, reiterând

argumentele invocate în fața primei instanțe și susținând, în esență, următoarele:

instanța de judecată nu a analizat și nu s-a pronunțat cu privire la

inopozabilitatea, cauzată de nepublicarea în M. Of., a ordinelor ce au stat la

baza emiterii actelor administrative contestate; au fost ignorate prevederile art.

99 alin. (3) și art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999; instanța nu a avut

în vedere cauzele de nulitate a actelor contestate, constând în emiterea

acestora în perioada concediului medical, respectiv cu încălcarea dispozițiilor

art. 1 pct. 6 din Legea nr. 554/2004 și art. 76 C. muncii.

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile invocate

de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este

fondat, după cum se va arăta în continuare.

Prin Ordinul nr. 7500

din 2 august 2011, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 8465 din 9

septembrie 2011, s-a dispus încetarea raportului de serviciu și eliberarea recurentului-reclamant

din funcția publică teritorială de execuție de controlor vamal, grad profesional

superior, gradația 5, clasa de salarizare 32, în cadrul D.J.A.O.V. Giurgiu, în

temeiul art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999,

republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Ordinele

susmenționate au fost emise în temeiul H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și

funcționarea A.N.V., cu modificările și completările ulterioare, precum și a

Ordinelor nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011 emise de președintele A.N.A.F., și având

în vedere rezultatele finale ale examenului de testare profesională pentru

ocuparea funcțiilor publice vacante din cadrul A.N.V.

Criticile privind neacordarea

Preavizului nu sunt întemeiate, acesta fiind emis și menționat în actul de

eliberare din funcție.

Sunt neîntemeiate și

criticile privind nulitatea Ordinelor nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011, pentru

motivul nepublicării în M. Of.

Ordinele respective

privesc aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central și

teritorial al A.N.V., organigrama, respectiv aprobarea statului de funcții al

A.N.V. și a structurilor subordonate, reprezentând acte administrative cu

caracter individual, întrucât sunt date pentru punerea în aplicare a măsurilor

de organizare din H.G. nr. 110/2009, așa cum a fost modificată și completată

prin H.G. nr. 565/2011; așa fiind, nu a existat obligația legală de publicare a

celor două ordine în M. Of. al României, Partea a I-a, așa cum, fără temei,

susține recurentul-reclamant.

În ceea ce privește

necesitatea organizării examenului, rezultă că pentru situația vizată, în care

se aflau mai mulți funcționari publici, au devenit incidente dispozițiile art. 100

alin. (3) din Legea nr. 188/1999, care prevăd organizarea unui examen de

departajare la care recurentul-reclamant s-a poziționat pe un loc inferior

celui declarat câștigător.

Nici criticile

referitoare la nulitatea actului de eliberare din funcție, pentru motivul

emiterii acestuia în perioada concediului medical, nu este întemeiat, eroarea

respectivă fiind corectată prin actul modificator – Ordinul nr. 8465/2011.

De asemenea, contrar

susținerilor recurentului, legalitatea acestui din urmă act nu poate fi pusă la

îndoială, el fiind emis cu respectarea dispozițiilor legale, inclusiv art. 1 alin.

(6) din Legea nr. 554/2004, invocat de recurent.

Conform acestor dispoziții

legale, „

Autoritatea publică emitentă a unui act

administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia,

în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în

circuitul civil și a produs efecte juridice. În cazul admiterii acțiunii,

instanța se pronunță, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată,

și asupra validității actelor juridice încheiate în baza actului administrativ

nelegal, precum și asupra efectelor juridice produse de acestea”.

Rezultă din

dispozițiile legale citate că, atâta vreme cât nu a intrat în circuitul civil

și nu a produs efecte juridice, actul administrativ poate fi revocat de

emitent; din conținutul acelorași dispoziții legale rezultă și în ce constă

intrarea în circuitul civil a actului administrativ, legea referindu-se, în

acest sens, la „

actele juridice încheiate în baza actului

administrativ nelegal

”.

Or, în cauză,

recurentul-reclamant nu a menționat care ar fi acele acte și nici efectele

juridice pe care le-ar fi creat actul administrativ contestat.

Pe de altă parte, în

cauză nici nu a avut loc o revocare a actului administrativ inițial, ci o

modificare a acestuia, efectuată de autoritatea intimată tocmai pentru

respectarea dispozițiilor legale în materie.

Neîntemeiate sunt, de

asemenea, și criticile privind nerespectarea art. 76 C. muncii, la emiterea

actelor administrative contestate, întrucât, așa cum s-a arătat, temeiul

juridic al acestora îl constituie prevederile Legii nr. 188/1999 care, fiind o

lege specială, derogă de la dispozițiile dreptului comun în materie.

Pentru considerentele

arătate, constatând că sentința atacată este temeinică și legală, nefiind

incident niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din același cod, coroborat cu art.

20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamantul B.P., prin Sindicatul Național al Polițiștilor

și Vameșilor,P.L., împotriva Sentinței nr. 1209 din 21 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2013.