ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1303/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1303/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 354 din 10 iunie 2008,
Tribunalul Neamț a respins cererea de revizuire formulată de revizuienta
D.G.F.P. Neamț în contradictoriu cu SC D. SRL și O.R.C. de pe lângă Tribunalul
Neamț.
S-a reținut de prima
instanță că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, revizuienta D.G.F.P.
Neamț a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 1955/COM/2007 pronunțată de
Tribunalul Neamț, secția comercială și de contencios administrativ.
În drept revizuienta și-a
întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
În motivare revizuienta a
arătat că Tribunalul Neamț a respins cererea D.G.F.P. de anulare a mențiunii
radierii SC D. SRL Pipirig de la O.R.C. Neamț ca inadmisibilă, motivat de
faptul că încheierile judecătorului delegat la O.R.C. sunt susceptibile doar de
recurs, a cărui competență de soluționare este dată Curții de Apel Bacău.
Examinând cererea de
revizuire, s-a reținut următoarea situație de fapt:
Prin hotărârea a cărei
revizuire este solicitată, a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată
de D.G.F.P. Neamț, în contradictoriu cu pârâții SC D. SRL Pipirig și O.R.C. de
pe lângă Tribunalul Neamț. În cauză, reclamanta D.G.F.P. Neamț, solicitase să
se constate nulitatea absolută a radierii SC D. SRL dispusă de judecătorul
delegat la O.R.C.
Pentru a pronunța hotărârea
a cărei revizuire se cere, respectiv sentința civilă nr. 1955 din 28 septembrie
2007, instanța a reținut că Tribunalul nu are competență de a se pronunța
asupra legalității încheierii judecătorului delegat la O.R.C. și că împotriva
încheierii judecătorului delegat se poate exercita doar recurs, competența
materială a recursului revenind Curții de Apel.
Cu privire la motivele
invocate în actuala cauză de revizuientă referitoare la pronunțarea încheierii
judecătorului delegat de radiere a societății în timp ce exista o cerere pe
rolul Tribunalului pentru deschiderea procedurii insolvenței, se constată că
aceste motive ar fi putut fi valorificate într-un eventual recurs împotriva
Încheierii judecătorului delegat, recurs aflat în competența materială a Curții
de Apel.
În cauză se constată că nu
au incidență prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Nu se poate reține că
instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.
Într-adevăr instanța nu a
analizat legalitatea Încheierii judecătorului delegat, și aceasta întrucât
examinarea legalității acestei încheieri este de competența Curții de Apel în
cadrul recursului și nu în competența Tribunalului. Tribunalul nu poate desființa
încheierea judecătorului delegat, astfel încât examinarea motivului invocat de
recurentă este inutil.
Împotriva hotărârii
pronunțate de Tribunalul Neamț a promovat apel revizuienta D.G.F.P. Neamț,
considerând-o nelegală, motivat de faptul că deși a solicitat deschiderea
procedurii simplificate și intrarea în faliment, instanța, prin sentința a
cărei revizuire a cerut-o, a dispus radierea societății comerciale debitoare.
Curtea de Apel Bacău, prin
decizia nr. 65 din 30 septembrie 2008, a respins ca nefondat apelul.
Împotriva acestei decizii a
declarat recurs, în termen, D.G.F.P. Neamț solicitând admiterea recursului său
și modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și apoi a cererii
sale de revizuire, constatându-se nulitatea radierii SC D. SRL.
În motivarea recursului său
revizuienta, după ce face o prezentare și o critică a aspectelor ce țin de
fondul cauzei privind radierea SC D. SRL, susține că în cauză își au aplicare
prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât radierea debitoarei s-a
făcut cu încălcarea acestor prevederi, neobservându-se faptul că la data
constatării radierii exista o cerere de deschidere a procedurii insolvenței.
Examinând recursul prin
prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că acesta este nefondat.
Instanța de apel în mod temeinic, prin interpretarea și aplicarea corectă a
legii a respins apelul revizuientei, menținând soluția instanței de fond de
respinge, ca nefondată, a cererii de revizuire.
În mod corect s-a reținut că
în cauză nu se regăsește motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C.
proc. civ. invocat de revizuientă, respectiv că instanța s-ar fi pronunțat
asupra a ceea ce nu s-a cerut sau nu s-ar fi pronunțat asupra unui lucru cerut
și că motivele invocate prin revizuire puteau fi valorificate într-un eventual
recurs împotriva încheierii judecătorului delegat.
Față de cele de mai sus
Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă
recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de revizuenta D.G.F.P. Neamț împotriva deciziei nr. 65/2008 din 30 septembrie
2008, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 6 mai 2009.