ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2942/2009

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sesizarea din 7

noiembrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat

acestei instanțe recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale nr. 1920

din 21 iulie 2003 a Tribunalului de Mare Instanță din Draguignan, definitivă

prin decizia penală nr. 50/ D din 12 ianuarie 2004 a Curții de Apel Aix-en-Provence și a sentinței penale din 14 aprilie 2005 a Curții cu Juri din La Gironde privind persoana condamnată H.D., și transferarea acesteia

într-un penitenciar din România, în procedura inițiată de autoritățile

judiciare franceze.

Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința penală nr.

300 din 20 noiembrie 2008, a admis sesizarea și, în baza art. 145 din Legea nr.

302/2004 a recunoscut sentința penală din 21 iulie 2003 a Tribunalului de Mare Instanță din Draguignan, definitivă prin decizia penală nr. 50/ D din 12

ianuarie 2004 a Curții de Apel din Aix-en-Provence prin care H.D. a fost

condamnat, la 8 ani închisoare și, pentru săvârșirea infracțiunii de furt cu

violență și a constatat că a început executarea pedepsei la 10 martie 2003 și

că această pedeapsă se împlinește la 10 martie 2011, a recunoscut sentința penală din 14 aprilie 2005 a Curții cu Juri din La Gironde prin care H.D. a fost condamnat, la 11 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunilor de viol în grup sub amenințare cu arma și furt cu violență, a

constatat că aceasta începe să fie executată de la 8 februarie 2009 și expiră

la 8 februarie 2020 și a constatat, în final, că persoana condamnată are de

executat, în total, 19 ani închisoare pedeapsă care expiră la 8 februarie 2020.

Totodată, a constatat că

numitul H.D. va putea fi eliberat condiționat la 11 noiembrie 2007, a dispus transferarea persoanei condamnate din Franța în România pentru continuarea executării

pedepsei și a dedus arestarea de la 10 martie 2003 la zi.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că în cauză este îndeplinită condiția dublei

încriminări, prevăzută de art. 129 lit. a) din Legea nr. 302/2004 și de art. 3 pct.

1 lit. e) din C.E. asupra transferării persoanei condamnate și că recurentul H.D.

a consimțit la transfer.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care a susținut

că, în mod greșit, s-a omis deducerea perioadei în care persoana condamnată s-a

aflat în stare de arest în Belgia, în cursul procedurii de extrădare, că, de

asemenea, s-a omis constatarea grațierii unei perioade de 4 luni din pedeapsă,

beneficiu acordat de statul de condamnare că, în mod greșit au fost menționate

în hotărârea atacată data la care condamnatul va fi liberat condiționat și data

la care expiră pedeapsa.

S-a solicitat admiterea

recursului, casarea sentinței primei instanțe și rejudecarea cauzei.

Recursul declarat este

întemeiat așa cum se va arăta în continuare:

dispozițiile art. 145 și art. 146 din Legea nr. 302/2004, în cazul în care

statul român optează pentru continuarea executării pedepsei aplicate, el

trebuie să respecte felul și durata pedepsei prevăzută în hotărârea de

condamnare și să procedeze la deducerea întregii perioade în care condamnatul

s-a aflat în stare de deținere în cauza în care s-a pronunțat hotărârea penală

recunoscută.

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului, respectiv fișele penale privind situația executării

pedepsei furnizate de autoritățile judiciare franceze, se constată că, prin

hotărârea Tribunalului de Mare Instanță din Draguignan din 21 iulie 2003, din

pedeapsa aplicată de 8 ani închisoare s-a dedus perioada 26 noiembrie 2002 – 10

martie 2003 (3 luni și 13 zile) în care condamnatul s-a aflat arestat în

Belgia, în cursul procedurii de extrădare inițiată în cauză de Statul Francez

situația în care, potrivit dispozițiilor evocate, trebuia dedusă din acea pedeapsă

durata celor 3 luni și 13 zile, astfel ca deducerea să privească perioada 26

noiembrie 2002 la zi.

Întrucât nu a procedat

astfel, prima instanță, a pronunțat hotărârea cu înfrângerea dispozițiilor

imperative arătate, ea fiind supusă, sub acest aspect, casării.

122 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, amnistia și grațierea pot fi acordate

atât de statul român, cât și de statul străin, iar în cadrul procedurii

speciale a recunoașterii hotărârii și transferului persoanei condamnate, acest

beneficiu acordat de unul dintre state trebuie constatat, efectul fiind conform

art. 120 C. pen. român, înlăturarea în tot sau în parte a executării pedepsei

ori comutarea în alta mai ușoară.

Din analiza actelor

dosarului se constată, că statul francez, ca stat de condamnare, a grațiat o

perioadă de 4 luni din pedeapsă stabilită de Tribunalul de Mare Instanță din

Draguignan, prin sentința menționată.

Ca urmare, potrivit textului

legal evocat și hotărârii tribunalului francez, trebuie constatată grațiată

această durată, lucru pe care prima instanță, în mod greșit, nu l-a făcut.

și art. 144 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a statuat că executarea pedepsei

este guvernată de legea statului de executare.

Ca urmare, dispozițiile

relative la durata pedepsei ce urma să fie executată în România și data la care

condamnatul urma să fie liberat condiționat, se impun a fi stabilite, potrivit

legii române de executare, de autoritățile judiciare române competente.

În consecință, mențiunile

din dispozitivul hotărârii atacate referitoare la data la care s-ar împlini

executarea pedepselor de 8 ani și 11 ani, în total, 19 ani închisoare, prin cumul

aritmetic și data la care ar fi fost posibilă liberarea condiționată, sunt

urmarea unei greșite aplicări a prevederilor legale evocate.

preced, constatând întemeiate criticile din recursul declarat de parchet,

Curtea urmează a admite acest recurs, a casa sentința atacată numai cu privire

la greșita deduce din pedeapsă a perioadei executate în care persoana

condamnată s-a aflat în stare de arest în Belgia în cursul procedurii de

extrădare, la omisiunea constatării grațierii unei perioade de 4 luni

închisoare din pedeapsa cumulată de 19 ani închisoare și la greșita mențiune

referitoare la data la care condamnatul va putea fi liberat condiționat și la

cea privind data expirării pedepsei.

Rejudecând în aceste limite,

Curtea va dispune deducerea prevenției persoanei condamnate pentru perioada

executării de la 26 noiembrie 2002 la 11 septembrie 2009, va constata grațiată

perioada de 4 luni închisoare și va înlătura dispoziția referitoare la data

liberării condiționate, precum și la data expirării pedepsei.

Se vor menține celelalte

dispoziții ale hotărârii atacate și se va stabili ca onorariul de 200 lei

pentru apărătorul din oficiu, desemnat persoanei condamnate să fie plătit din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 300

din 20 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, privind pe persoana condamnată H.D.

Casează sentința atacată numai

cu privire la greșita deducere din pedeapsă a perioadei executate în care

persoana condamnată s-a aflat în stare de arest în Belgia, în cursul procedurii

de extrădare, la omisiunea constatării grațierii unei perioade de 4 luni

închisoare din pedeapsa de 19 ani închisoare rezultată prin cumulul aritmetic

al pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală din 21 iulie 2003

a Tribunalului de Corecție din Draguignan, definitivă prin decizia penală nr. 60/D/2004

din 12 ianuarie 2004 a Curții de Apel din Aix-en-Provence și al pedepsei de 11

ani închisoare aplicată prin sentința penală din 14 aprilie 2005 a Curții cu Juri de la Lagironde – Franța și precum, la greșita mențiune referitoare la data la

care condamnatul va putea fi liberat condiționat și la cea privind data expirării

pedepsei.

Deduce prevenția persoanei

condamnate pentru perioada executată de la 26 noiembrie 2002 la 11 septembrie

2009.

Constată grațiată perioada

de 4 luni închisoare din pedeapsa de 19 ani închisoare, menționată mai-sus.

Înlătură dispoziția

referitoare la data liberării condiționate precum și la data expirării

pedepsei.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârii atacate.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 septembrie 2009.