ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3314/2009

Prin sentința penală nr. 205 din 25 iunie 2008 a Tribunalului Hunedoara a fost condamnat inculpatul M.P. în baza art. 20 raportat la art. 174 cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 86

1

și 86

2

C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului, sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani și obligarea acestuia de a se supune normelor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) lit. a) – d) din același cod.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea securii tip piolet și a bâtei – corpuri delicte.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. și a art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 1156,75 lei către partea civilă Spitalul de Urgență Petroșani, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu internarea părții vătămate P.I.I., 145 lei despăgubiri materiale și 1500 lei daune morale către partea civilă P.I.I.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în fapt, că partea vătămată P.I.I., cu familia sa și alte persoane din localitatea Răscoala, situată în apropierea orașului Petrila, se ocupau cu păstoritul oilor la stâna din zona denumită P.F., păstoritul fiind asigurat de către proprietarii oilor prin rotație.

La data de 23 iunie 2007, partea vătămată împreună cu sora sa C.A. și mama sa, B.A., au plecat spre stână pentru a prelua oile de la M.P. și F.G.

Urcând călare, partea vătămată a ajuns înaintea acestora și a consumat țuică împreună cu baciul stânei, S.D. și soția acestuia, S.A., după ce mai consumase și anterior băuturi alcoolice, ajungând într-o stare avansată de ebrietate.

În jurul orei 18,00, când au sosit mama și sora sa, au mers la strunga stânei unde M.P., F.G. și D.C. mulgeau oile.

Fiind iritată de faptul că acestea au început să mulgă oile, partea vătămată le-a adresat injurii.

Deranjată de faptul că F.G. a încercat să o convingă că nu putea mulge oile datorită stării în care se afla, partea vătămată l-a prins cu mâinile de piept, situație în care a intervenit martora C.A. pentru a-și liniști fratele.

În fața stânei, partea vătămată i-a adresat injurii lui M.P. care a ripostat lovind-o ușor cu o secure tip piolet peste cap, de care partea vătămată a încercat să îl deposedeze, căzând amândoi la pământ, fiind despărțiți de mama părții vătămate, care a luat securea și a ascuns-o, cerând lui M.P. să părăsească zona pentru a evita un nou incident.

Acesta a plecat din incinta stânei iar partea vătămată, împreună cu mama și sora sa au mers la strungă, de unde B.A. l-a observat pe M.P. care a revenit la stână și s-a dus la el, rugându-l să plece pentru a nu intra în conflict cu partea vătămată.

În timp ce M.P. discuta cu B.A. cerându-i să-i restituie securea, i-a promis acesteia că va părăsi zona, convenind să o arunce cât mai departe în afara incintei.

Partea vătămată, observându-l pe M.P. care se îndrepta spre locul unde fusese aruncată securea, l-a întrebat de ce nu a părăsit zona, trecând la urmărirea lui, iar când s-a apropiat de el, inculpatul i-a aplicat cu cuțitul mai multe lovituri în urma cărora P.I. Ioniță a căzut la pământ, fiind transportat apoi la Spitalul de Urgență Petroșani unde a suferit o intervenție chirurgicală de urgență.

Din certificatul medico-legal emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Hunedoara rezultă că partea vătămată a suferit leziuni corporale, respectiv plăgi înjunghiate penetrante în hemitoracele stâng și drept, pneumotorax stâng, care i-au pus în primejdie viața, pentru vindecarea lor fiind necesare 25-30 zile de îngrijiri medicale.

Situația de fapt a fost stabilită în baza procesului verbal de cercetare la fața locului, a actelor medico-legale aflate în dosar, a declarațiilor părții vătămate, a declarațiilor martorilor C.A., B.A., F.G. și D.C., probe coroborate cu declarațiile inculpatului.

Având în vedere probatoriul cauzei, instanța a reținut că pe plan subiectiv inculpatul a acționat cu intenția de ucidere a victimei sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de provocarea sa de către partea vătămată și că fapta a rămas în faza de tentativă, victima beneficiind de asistență spitalicească de urgență.

Potrivit dispozițiilor art. 72 C. pen., având în vedere circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) din același cod, instanța a coborât pedeapsa sub minimul legal, dispunând condamnarea inculpatului la 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În raport cu acest cuantum al pedepsei, ținând seama de persoana inculpatului, de conduita lui procesuală și comportamentul avut după comiterea faptei, instanța de fond a considerat că pronunțarea unei soluții de condamnare constituie un avertisment pentru inculpat și că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, în condițiile prevăzute de art. 86

1

C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 4 ani și cu respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) lit. a) – d) C. pen.

Referitor la soluționarea laturii civile, s-a constatat că partea vătămată P.I.I. s-a constituit parte civilă cu sumele de 4122 lei, reprezentând cheltuieli materiale și 50.000 lei daune morale și Spitalul Clinic de urgență Petroșani cu suma de 2313,51 lei.

Având în vedere culpa concurentă egală a părții vătămate, în declanșarea conflictului, ținând seama că aceasta a probat un prejudiciu material total de 290 lei, instanța a dispus obligarea inculpatului la plata sumelor de 145 lei despăgubiri materiale către partea civilă P.I.I. și de 1156,75 lei către Spitalul Clinic de Urgență Petroșani.

Ținând seama de suferințele fizice și psihice pricinuite victimei, s-a apreciat că suma de 1500 lei daune morale este în măsură să acopere prejudiciul moral încercat de aceasta.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, prin Decizia penală nr. 15/A din 5 martie 2009 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, de inculpatul M.P. și de partea civilă P.I.I. și a desființat sentința primei instanțe numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului și a conținutului pedepsei accesorii.

Rejudecând în aceste limite instanța a dispus înlăturarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen. și executarea pedepsei de 2 ani în regim de detenție precum și înlăturarea din conținutul pedepsei accesorii a dispozițiilor art. 64 lit. a) teza I C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar, privind criticile formulate de apelanți, a considerat că pedepsele principală și accesorie au fost greșit individualizate sub aspectul modalității de executare și al aplicării dispozițiilor art. 64 lit. a) teza I-a C. pen.

Astfel, în raport cu gravitatea faptei și cu împrejurările săvârșirii ei, ținând seama de persoana inculpatului care a dovedit o agresivitate deosebită față de victimă prin aplicarea mai multor lovituri cu cuțitul cu consecința producerii unor leziuni penetrante, și având în vedere că anterior el a suferit o condamnare pentru infracțiuni de violență, instanța a apreciat că executarea pedepsei în regim de detenție este pe deplin justificată.

Privitor la pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza I C. pen., instanța a considerat că nu se justifică interzicerea dreptului de a alege.

Referitor la susținerea din apel a inculpatului în sensul că ar fi comis fapta în legitimă apărare, instanța de control judiciar a constatat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 44 C. pen. nerezultând că acesta ar fi fost victima unui atac material direct, imediat și injust din partea lui P.I.I., fapta fiind comisă sub imperiul circumstanței atenuante a provocării corect reținută.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea civilă și inculpatul M.P.

În recursul declarat partea civilă a solicitat „schimbarea despăgubirilor” care i s-au acordat.

La rândul său, inculpatul a susținut că, potrivit dispozițiilor art. 385

9

alin. (1) pct. 14 din C. proc. pen. decizia atacată este netemeinică sub aspectul modalității de executare a pedepsei și a solicitat casarea hotărârii atacate și menținerea sentinței primei instanțe.

Recursul declarat de inculpat este nefondat, iar cel al părții civile este tardiv.

Probele administrate în cauză, menționate anterior, au confirmat, că sub imperiul provocării din partea victimei, inculpatul i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu cuțitul în zone vitale, provocându-i multiple leziuni penetrante în zona hemitoracelui stâng și drept, pneumotorax stâng, care i-au pus în primejdie viața și au necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale.

Privitor la pedeapsa aplicată se constată că aceasta a fost individualizată, sub minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

Referitor la modalitatea de executare stabilită de instanța de apel, se constată că aceasta a fost corect dispusă.

Astfel, având în vedere conduita agresivă a inculpatului, numărul mare de lovituri aplicate în zone vitale, consecințele la care a fost expusă victima a cărei viață a fost salvată prin asistență medicală de specialitate prompt acordată, se constată că scopul coercitiv și preventiv al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins numai prin executarea acesteia în regim de detenție, conform art. 57 din același cod.

În consecință, critica formulată de recurentul inculpat în baza art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. este nefondată.

Potrivit dispozițiilor art. 385

3

raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile și el curge, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri, de la pronunțare.

Din examinarea actelor dosarului se constată că la termenul din 5 martie 2009 de judecare a apelurilor declarate împotriva hotărârii primei instanțe a fost prezentă partea civilă apelantă P.I.I., iar recursul împotriva deciziei pronunțate a fost declarat la 17 martie 2009 după trecerea termenului legal de 10 zile.

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.P. și ca tardiv recursul declarat de partea civilă P.I.I. cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.

S-a stabilit ca onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, să fie avansat din fondul M.J.