ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2368/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 21 iunie 2007,

reclamantul G.G.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D., anularea

hotărârii nr. 95 din 21 mai 2007 emisă de pârât.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, în mod nelegal, prin actul administrativ contestat,

pârâtul a refuzat să-i examineze pe fond sesizarea prin care reclama

discriminările la care a fost supus prin hotărârile judecătorești pronunțate de

Judecătoria Iași și Tribunalul Iași.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2616

din 25 octombrie 2007, a anulat acțiunea, ca netimbrată.

Instanța a reținut că

soluția se impune, în raport cu dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

și cu împrejurarea că reclamantul nu a achitat taxa judiciară de timbru în sumă

de 4 lei, așa cum s-a stabilit prin Încheierea de la 27 septembrie 2007, deși a

fost citat cu această mențiune.

Împotriva sus menționatei

sentințe a declarat recurs reclamantul G.G.C., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Recurentul a susținut că

acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 3 alin. (1)

lit. m) din Legea nr. 146/1997.

A mai arătat că, a fost

internat în spital și când a revenit acasă, a primit citație cu mențiunea

completării taxei de timbru, la data de 30 octombrie 2007, s-a conformat

acestei obligații și a timbrat cu factura din 12 noiembrie 2007, atașând și

foaia de ieșire din spital, însă instanța nu a luat în considerare aceste acte.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate de recurent, precum și cu

reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

În conformitate cu

prevederile art. 3 din Legea nr. 146/1997, „Acțiunile și cererile neevaluabile

în bani se taxează astfel”: litera m): ”cereri introduse de cei vătămați în

drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al

unei autorități administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept

recunoscut de lege:

- cererea pentru anularea

actului sau, după caz, recunoașterea dreptului pretins, precum și pentru

eliberarea unui certificat, a unei adeverințe sau oricărui alt înscris – 4 lei;

- cererea cu caracter

patrimonial, prin care se solicită și repararea pagubelor suferite – 10% din

valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 39 lei”.

Din analiza textului legal

mai sus citat, invocat de recurent ca temei al scutirii cererii sale de plata

taxei judiciare de timbru, se constată că, potrivit acestor dispoziții,

recurentul - reclamant datora o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și

nu că cererea sa ar fi scutită, în acest temei, de respectiva taxă.

De altfel, aceasta a și fost

obligația pe care instanța i-a pus-o în vedere prin citația emisă pentru

termenul din 25 octombrie 2007.

Întrucât reclamantul

solicitase judecarea în lipsă și a fost legal citat cu mențiunea timbrării, în

mod corect, pentru că nu și-a îndeplinit această obligație, în temeiul art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 146/1997, instanța de fond i-a anulat acțiunea, ca

netimbrată.

Recurentul confirmă că a

primit citația respectivă, însă ulterior pronunțării hotărârii, la 30 octombrie

2007.

Susținerile sale, în sensul

că a fost în imposibilitatea de a timbra în termen fiind internat în spital și

că a timbrat ulterior sunt nedovedite, neexistând la dosar nicio astfel de

probă.

Și, oricum, chiar în ipoteza

în care reclamantul ar fi depus la dosar la data de 12 noiembrie 2007, după cum

susține, dovezile achitării taxei de timbru și imposibilității de prezentare,

acest lucru s-a făcut după data pronunțării hotărârii (25 octombrie 2007),

astfel încât prima instanță oricum nu putea să le aibă în vedere.

Dat fiind că, în speță nu

sunt incidente nici prevederile art. 27 alin. (1) din O.G.nr. 137/2000,

republicată, nefiind vorba despre o acțiune în pretenții, care să fie scutită

de plata taxei judiciare de timbru potrivit acestui text normativ, se constată

că, în raport cu obiectul acțiunii, pe care reclamantul însuși l-a

circumstanțiat, acesta trebuia să depună taxa judiciară de timbru prevăzută de art.

3 lit. m) din Legea nr. 146/1997.

Față de considerentele

expuse, sentința atacată se vădește a fi legală și temeinică și, în temeiul art.

312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat reclamantul

G.G.C. împotriva sentinței civile nr. 2616 din 25 octombrie 2007 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 iunie 2008.