ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.02.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1142/2009

HOTĂRÂRE
27.02.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1142/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 13 octombrie 2008 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția comercială și

contencios administrativ și fiscal, reclamanții B.T.C., P.R.F., G.M.C., G.

M.M., T.A.G., I.E., M.I., V.I., D.C. și Z.D.

au chemat în judecată pe pârâții M.M.D.D., G.N.M. – C.G. și C.J. Vâlcea al G.N.M.,

solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea

pârâților la plata:

- suplimentului

postului, în cuantum de 25% din salariul de

bază,

și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, în

cuantum de 25%

din salariul de bază, drepturi prevăzute de art. 31 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 188/1999, republicată, calculate și plătite retroactiv, începând cu data

dobândirii calității de funcționar public și până la data pronunțării

hotărârii, sume de bani actualizate cu indicele de inflație de la

data nașterii drepturilor și până la data

efectuării plății;

- suplimentului

postului și suplimentului corespunzător treptei

de salarizare în cuantum de câte 25%) din salariul de bază,

drepturi

prevăzute de același text de lege, calculate și plătite începând cu data

pronunțării hotărârii și în continuare, până la încetarea raporturilor de

muncă.

Prin sentința

civilă nr. 1331/ CAF din 11 noiembrie 2008, Tribunalul Vâlcea, secția

comercială și contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată

acțiunea reclamanților, reținând, în esență, că, deși Legea nr. 188/1999,

republicată, reglementează în cuprinsul art. 31, cele două suplimente ca fiind

componente ale salariului funcționarilor publici, procentul acestor stimulente

nu a fost stabilit nici de legea în cauză și nici prin ordonanțele adoptate de

Guvern în materia salarizării funcționarilor publici (O.U.G. nr. 92/2004 -

pentru anul 2005; O.G. nr. 2/2006- pentru anul 2006; O.G. nr. 6/2007 - pentru

anul 2007) și nici nu a fost adoptată o lege a salarizării funcționarilor

publici pentru stabilirea acestor drepturi.

Împotriva

sentinței civile pronunțate de Tribunalul Vâlcea au declarat recurs reclamanți,

cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială și

de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 3218/90/2008.

La termenul de

judecată din 6 februarie 2009, recurenții - reclamanți au invocat excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 92/2004, ale O.G. nr. 2/2006,

ale O.G. nr. 6/2007 și ale O.G. nr. 9/2008, susținând, în esență, că acestea au

fost adoptate cu încălcarea prevederilor art. 108 alin. (3) din Constituție,

referitoare la delegarea legislativă, întrucât, cu nerespectarea prevederilor art.

1 pct. X/ 9 din Legea nr. 404/2005 privind abilitarea Guvernului de a emite

ordonanțe, ale art. 1 pct. III.3 și 4 din Legea nr. 502/2006 privind abilitarea

Guvernului de a emite ordonanțe și ale art. 1 pct. V/ 1 din Legea nr. 3 73/2007

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, au reglementat drepturile

salariale ale funcționarilor publici pentru anii respectivi, domeniu rezervat

legilor organice.

Prin încheierea

din 6 februarie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal. a respins cererea de sesizare a Curții

Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate invocată de recurenții-reclamanți,

reținând, în esență, că cererea este inadmisibilă, în raport cu dispozițiile art.

29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, întrucât nici unul dintre

actele normative vizate de excepție nu reglementează suplimentul postului și

suplimentul treptei de salarizare, astfel că dispozițiile criticate nu au

legătură cu soluționarea cauzei.

Totodată,

Curtea de apel a reținut că reclamanții nu invocă neconstituționalitatea unui

text, ci a unor acte normative, fără a indica însă vreo normă din aceste acte

cu aplicabilitate în cauza dedusă judecății, și că nu poate fi supusă

controlului de constituționalitatea împrejurarea că o anumită reglementare nu

conține o anumită dispoziție.

Împotriva

încheierii din 6 februarie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și

de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții B.T.C., P.R.F.,

D.C. și Z.D.

Recurenții au

solicitat admiterea recursului iar, pe fond, să se dispună sesizarea Curții

Constituționale pentru a se pronunța în legătură cu excepția de

neconstituționalitate invocată în cauză.

În motivare, recurenții

susțin că prin dispozițiile ordonanțelor invocate ca fiind neconstituționale au

fost încălcate prevederile art. 108 alin. (3) din Legea fundamentală a țării,

avându-se în vedere faptul că ordonanțele în cauză au fost emise cu

nerespectarea prevederilor constituționale referitoare la limitele legilor de

abilitare a Guvernului de a elabora astfel de acte normative.

Analizând sentința atacată

în raport de motivele de recurs formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

În mod corect prima instanță

a apreciat că textele în discuție nu au legătură cu soluționarea cauzei, față

de împrejurarea că nici unul dintre acestea nu reglementează instituțiile

suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.

Pe cale de consecință, sunt

incidente prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

ceea ce determină inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curții

Constituționale cu excepția în discuție.

De asemenea, este corectă și

argumentația instanței de fond, în sensul că reclamanții nu invocă în mod

concret care din articolele cuprinse în actele normative considerate

neconstituționale sunt avute în vedere în raport cu obiectul cauzei deduse

judecății.

Respinge

recursul declarat de B.T.C., P.R.F., G.M.C., G.

M.M., T.A.G., I.E., M.I., V.I., D.C. și Z.D. împotriva

încheierii din 6 februarie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 februarie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-03-08
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3119/2013
Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cererea de chemare în judecată și hotărârea instanței de fond. Prin acțiunea înregistrată la data de 12 noiembrie 2008, sub nr. 2285/40/2008
ÎCCJ 2009-04-01
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1889/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 16 octombrie 2008, reclamantele M.E. și R.A. au chemat în judecată A.N.O.F.M., solicitând obligarea pârâtei la plata su
ÎCCJ 2011-10-19
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4819/2011
Asupra recursurilor de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe. Prin acțiunea înregistrată la data de 12 noiembrie 2008, sub nr. 228
ÎCCJ 2009-12-03
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5513/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la 7 noiembrie 2008, reclamanții A.M., A.T., B.N., B.M., B.P., C.R.I., C.C., C.D., C.C.A., D.D., D.L., D
ÎCCJ 2009-05-15
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2649/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 5 decembrie 2008, reclamantul Ș.H.C. a chemat în judecată A.N.O.F.M., solicitând obligarea pârâtei la plata suplimentul
Sursă