ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4798/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008 a

Plenului C.S.M. a fost respinsă cererea formulată de A.M.I. privind

recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs A.M.I., criticând-o pentru nelegalitate.

Recurentul a arătat că începând cu data

de 1 decembrie 2004, prin Ordinul nr. 210/2004 al Procurorului general al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost numit pe o

perioadă nedeterminată în funcția de procuror șef al Serviciului Teritorial

Timișoara din cadrul D.I.I.C.O.T.

Recurentul a mai arătat că

numirea sa în funcție are semnificația unei promovări de drept în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, urmare constatării

de către Consiliul Superior al Magistraturii a îndeplinirii tuturor condițiilor

prevăzute de art. 8 din Legea nr. 508/ 2004 în vigoare la acea dată, precum și

a actelor normative ulterioare care au modificat și completat această lege,

respectiv calități profesionale deosebite, conduită morală ireproșabilă,

pregătire specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată

și terorism, vechime în funcția de procuror de minim 6 ani, criterii care sunt

statuate și în cuprinsul Recomandării (94)12 a Comitetului de Miniștri către

statele membre privind independența, eficiența și rolul judecătorilor, adoptată

la 13 octombrie 1994 și care excede concursul, ca modalitate de promovare a

judecătorilor, interpretare subiectivă și izolată dată acestui act comunitar,

în mod tendențios de către Plenul C.S.M.

S-a

susținut faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 12 și art. 16-19 din

Legea nr. 508/2004, modificată prin O.U.G. nr. 131/2006, procurorii D.I.I.C.O.T.

au competență materială generală, iar în cursul anchetei pot lua aceleași

măsuri procesuale, indiferent de unitatea din cadrul D.I.I.C.O.T., Structura

Centrală sau structurile teritoriale în care își desfășoară activitatea. În

ipoteza însușită de Plenul C.S.M., conform căreia procurorii D.I.I.C.O.T. nu ar

avea grad profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, s-ar ridica o gravă problemă asupra validității actelor de

urmărire penală întocmite de către aceștia.

Totodată, recurentul a arătat că

D.I.I.C.O.T. a fost înființată din rațiuni de politică a

justiției, de eficientizare a luptei împotriva criminalității organizate, în

vederea realizării obiectivelor de aderare a României la Uniunea Europeană, și a

invocat în sprijinul susținerilor sale jurisprudența C.E.D.O.

Intimatul

Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat, prin întâmpinare, respingerea

recursului, susținând că, potrivit art. 43

din Legea nr. 304/2004 promovarea

procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita

posturilor vacante la parchete.

S-a mai susținut

că, a considera că procurorii de la

D.I.I.C.O.T.

dobândesc în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție înseamnă, în mod evident, eludarea

dispozițiilor legale privitoare la promovarea în funcții de execuție imediat superioare.

De

asemenea, intimatul a arătat că salarizarea procurorilor din cadrul D.I.I.C.O.T.

cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu conferă acestora de drept și

gradul profesional corespunzător acestui parchet.

Analizând

recursul prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 304 și

art. 304

1

C. proc. civ. și cu legislația aplicabilă în materia

supusă instanței de control judiciar, Curtea constată că recursul este fondat

pentru următoarele considerente:

În esență,

problema de drept vizează acordarea gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție procurorului

A.M.I.,

care a fost numit la D.I.I.C.O.T., în

condițiile art. 8 din Legea nr. 508/2004 și

art. 75 din Legea nr. 304/2004,

în vigoare la acea dată

.

Este

necontestat faptul că D.I.I.C.O.T. face parte din cadrul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acest fapt rezultând în mod expres

și fără echivoc din prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 508/2004, cu

modificările și completările ulterioare, conform cărora: „prin prezenta lege se

înființează D.I.I.C.O.T., ca structură cu personalitate juridică, specializată în

combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție”.

De

asemenea, este necontestat faptul că numirea recurentului la D.I.I.C.O.T. s-a

făcut potrivit art. 8 din Legea nr. 508/2004

și art. 75 din Legea nr. 304/2004,

în vigoare la acea dată, dispoziții cu caracter special, derogatorii de la

dreptul comun în materia

promovării procurorilor în

funcții de execuție sau de conducere, reprezentat de dispozițiile Legii nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Astfel,

recurentul

A.M.I.

a fost numit în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. prin

Ordinul nr. 210/2004 emis de Procurorul general al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, ulterior interviului susținut și avizului

favorabil de numire în funcție emis de Secția pentru procurori a C.S.M.

Este

evident faptul că nu se poate face confuzie între numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T.,

în condițiile speciale derogatorii de la dreptul comun și promovarea

procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în

condițiile și potrivit procedurii reglementate de Legea nr. 303/2004.

Sub

acest aspect, se are în vedere faptul că recurentul nu a solicitat promovarea

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci recunoașterea

gradului profesional corespunzător acestui parchet.

Existența

unei anumite conjuncturi socio-politice a făcut necesară înființarea în timp

util a unei structuri specializate în combaterea infracțiunilor de

criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, cu servicii și birouri teritoriale, fără a trage

însă concluzia că procurorii care își desfășoară activitatea în cadrul acestora

ar avea competențe sau grade diferite, deoarece ei se află în cadrul aceleiași

structuri și anume D.I.I.C.O.T.

Având

în vedere modalitatea de înființare a D.I.I.C.O.T. și de numire a procurorilor

în cadrul acestei structuri nu se poate reține o eventuală discriminare ce s-ar

naște în raport cu procurorii care pentru a accede la Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție au urmat procedura de promovare

reglementată de Legea nr. 303/2004.

De

altfel, în ceea ce privește noțiunea de discriminare, Curtea are în vedere și

practica constantă a C.E.D.O. (a se vedea și Decizia C.E.D.O. din 6 decembrie

2007 în cauza Beian contra României) în care s-a reținut că „o distincție este

discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă și rezonabilă,

adică dacă ea nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport

rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat”.

Or,

în speță, justificarea obiectivă constă în necesitatea combaterii

infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, materializată în

adoptarea Legii nr. 508/2004 și înființarea D.I.I.C.O.T. în cadrul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar justificarea rezonabilă

rezidă în faptul că îndeplinind, în condițiile legii, o funcție în cadrul unei

structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, procurorul numit la D.I.I.C.O.T. dobândește ipso facto gradul

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție (ceea ce nu s-ar justifica în cazul unor eventuale detașări sau

delegări, instituții care nu se confundă cu „numirea” în funcție).

Sub

acest aspect, Curtea constată că Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 878 din 13

decembrie 2007, a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat

de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi

câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor

legale ce reglementează carierea magistraților”, prin această hotărâre fiind de

altfel recunoscut gradul profesional al unui procuror.

Or,

în cauză este necontestat faptul că recurentul a fost numit, în condițiile

legii speciale la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, astfel că, potrivit raționamentului din Hotărârea nr. 878

din 13 decembrie 2007, a câștigat dreptul de a funcționa la acest nivel în

ierarhia parchetelor.

Pe

de altă parte, nerecunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar echivala, în fapt, cu o

nerecunoaștere a competenței ce revine procurorilor D.I.I.C.O.T. în exercitarea

atribuțiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, structură înființată ca atare prin lege.

În raport de

cele mai sus reținute, Curtea apreciază că hotărârea recurată este nelegală în

ceea ce îl privește pe recurentul A.M.I., motiv pentru care, față de

dispozițiile art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., va anula

Hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M.

în ceea ce îl privește pe recurent, va admite cererea acestuia și îl va obliga

pe intimat să recunoască recurentului gradul profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și

Justiție

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.M.I.

împotriva Hotărârii nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M.

Anulează hotărârea atacată în ceea ce îl

privește pe recurent și obligă intimatul C.S.M. să recunoască acestuia gradul

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

decembrie 2008.