ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4703/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4703/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile unor procurori care au funcționat
sau funcționează în cadrul D.I.I.C.O.T., între care și recurenta K.N.R., cerere
care a avut ca obiect recunoașterea gradului profesional corespunzător
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, C.S.M.
a reținut că dispozițiile O.U.G. nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea
și funcționarea D.I.I.C.O.T. nu conțin reglementări privind cariera
profesională a procurorilor delegați/detașați/numiți în cadrul acestei
structuri specializate a Ministerului Public, astfel că acestora le sunt
aplicabile dispozițiile art. 43-47 din Legea nr. 303/2004 privind statutul
judecătorilor și procurorilor, republicată.
Dispozițiile Legii nr. 508/2004 nu prevăd
înlăturarea obligației de participare la concursul național pentru obținerea
gradului profesional; așadar, devin aplicabile prevederile Legii nr. 303/2004.
S-a apreciat de către intimat că numirea
în cadrul D.I.I.C.O.T. nu poate echivala cu promovarea în funcții de execuție la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece condițiile de numire la D.I.I.C.O.T.
sunt diferite de cele stabilite în vederea promovării la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat
recurs petenta K.N.R., în temeiul art. 29 alin. (5)-(7) din Legea nr. 317/2004,
și a solicitat admiterea acestuia și recunoașterea gradului profesional
corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În motivele de recurs se arată de către
recurentă faptul că D.I.I.C.O.T. funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție ca structură cu personalitate juridică,
specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și
terorism, iar prin numirea sa în cadrul acestei structuri i-a fost oferit
gradul profesional corespunzător.
În opinia recurentei, o dovadă în acest
sens este faptul că participă în mod obligatoriu la adunarea generală a
procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție.
Au fost invocate și hotărâri
judecătorești pronunțate în același sens.
Pe de altă parte, în susținerea pretenției
sale, recurenta a invocat și practica constantă a Secției de Contencios
Administrativ și Fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Intimatul C.S.M. a formulat
întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând în
motivare, în esență, că trebuie să se facă distincție între noțiunile de
„promovare” și „numire” pentru că legea stabilește condiții diferite pentru
cele două instituții.
S-a invocat faptul că D.I.I.C.O.T.,
deși funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, este o structură distinctă, cu atribuții, competență, organizare și
salarizare stabilite prin lege specială.
Numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T.
se face în anumite condiții, în timp ce promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se realizează prin concurs, conform
prevederilor art. 43-44 din Legea nr. 303/2004.
În concepția intimatului, chiar dacă
procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T. sunt salarizați corespunzător procurorilor
de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție atunci când
funcționează în cadrul acestei structuri totuși nu se poate considera că
aceștia dobândesc gradul profesional corespunzător procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru că legea prevede că, la
încetarea activității, procurorii revin la parchetul de unde provin.
În privința practicii Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocată
de recurentă s-a susținut de către intimat că deciziile au fost pronunțate în
soluționarea unor recursuri ordinare și nu a recursului în interesul legii,
motiv pentru care nu au caracter obligatoriu și nu constituie o dezlegare la
problema de drept supusă judecății.
S-a
apreciat de către intimat că prin dobândirea gradului profesional numai prin
numire s-ar crea o situație discriminatorie în raport cu ceilalți procurori din
cadrul Ministerului Public care trebuie să susțină concurs pentru promovarea în
funcție de execuție.
Intimatul
a depus la dosar documentația care a stat la baza pronunțării hotărârii
recurate.
După
examinarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în
cauză, Înalta Curte va admite recursul pentru următoarele considerente:
Astfel, prin ordinul nr. 2290/2005 al
Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, recurenta a fost numită, începând cu data 1 noiembrie 2005, în
funcția de procuror la D.I.I.C.O.T., nivel central.
Numirea recurentei în cadrul D.I.I.C.O.T.
s-a făcut în anul 2005 când era în vigoare forma modificată a Legii nr.
508/2004, act normativ care prevede că D.I.I.C.O.T. este o structură în cadrul Ministerului
Public, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată
și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție.
Rezultă incontestabil că D.I.I.C.O.T.
este organizată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție.
Nu are relevanță împrejurarea că
această structură specializată are personalitate juridică.
Regulamentul de ordine interioară al
parchetelor aprobat prin Ordinul nr. 529 din 21 februarie 2007 precizează la art.4 faptul că în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție funcționează: a) D.N.A.; b) D.I.I.C.O.T.
Deși D.I.I.C.O.T. este organizată în
structura centrală și teritorială [art. 4 alin. (1) Legea nr. 508/2004
modificată], structura teritorială este înființată în circumscripția
teritorială a parchetelor de pe lângă curțile de apel și de pe lângă tribunale.
Se mai poate observa că procurorii D.I.I.C.O.T.,
indiferent de nivelul structurii din care fac parte (centrală sau teritorială)
sunt convocați la adunările generale din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, participă la acestea și își exprimă votul.
Înalta Curte apreciază că nu poate
fi admisă ipoteza intimatului în sensul că recurentul este încadrat la
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca procuror, exercită
competențele specifice uneia dintre direcțiile Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, are o salarizare corespunzătoare acestui nivelul
și totuși acest procuror nu poate să aibă și gradul profesional corespunzător
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Un argument în acest sens este acela
că toți procurorii care lucrează la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție trebuie să aibă gradul profesional corespunzător.
Gradul profesional poate fi obținut
fie prin concurs, conform procedurii de promovare prevăzută de Legea nr. 303/2004,
fie prin numire, potrivit Legii nr. 508/2004.
Legiuitorul nu a făcut distincție în
acest caz între promovare și numire, ci a prevăzut o procedură specială în
favoarea acestei categorii de procurori, datorită specificului infracțiunilor
asupra cărora D.I.I.C.O.T. are competență.
Procedura specială nu reprezintă o
favorizare a procurorilor care au solicitat numirea în cadrul D.I.I.C.O.T. și o
eludare a normelor referitoare la promovare, deoarece condițiile sunt mai
riguros stabilite, fiind necesare calități deosebite. Mai mult, în urma
modificărilor legislative, numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. se face numai
după susținerea unui interviu organizat la nivel național .
Pe de altă
parte, Înalta Curte consideră că nu se poate vorbi de o eventuală discriminare
ce s-ar putea naște în raport cu procurorii care, pentru a
accede la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, au urmat
procedura de promovare reglementată de Legea nr. 303/2004.
De
altfel, în ceea ce privește noțiunea de discriminare, Curtea are în vedere și
practica constantă a C.E.D.O. (a se vedea și Decizia C.E.D.O. din 6 decembrie 2007 în cauza Beian contra României) în care s-a reținut că „o distincție este
discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă și rezonabilă,
adică dacă ea nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport
rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat”.
Or,
în speță, justificarea obiectivă constă în necesitatea combaterii
infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, materializată în
adoptarea Legii nr. 508/2004 și înființarea D.I.I.C.O.T. în cadrul Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar justificarea rezonabilă
rezidă în faptul că, îndeplinind în condițiile legii o funcție în cadrul unei
structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, procurorul numit la D.I.I.C.O.T. dobândește ipso facto gradul
profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție (ceea ce nu s-ar justifica în cazul unor eventuale detașări sau
delegări, instituții care nu se confundă cu „numirea” în funcție).
Sub
acest aspect, Înalta Curte constată că, prin Hotărârea
nr. 878 din 13 octombrie 2008,
Plenul C.S.M. a definit gradul profesional ca fiind
„dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia
parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer,
cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează carierea magistraților”.
Împrejurarea că procurorul numit la D.I.I.C.O.T.
revine, la încetarea activității, la parchetele de unde provine, nu este de
natură să conducă la o altă concluzie, deoarece procurorii D.I.I.C.O.T. sunt
numiți pe perioadă nedeterminată și nu determinată.
Norma legală a urmărit doar să
protejeze procurorul și, mai mult, același text, art. 75 alin. (11) din Legea
nr. 304/2004 republicată, mai prevede și faptul că procurorul revine fie la
parchetul de unde provine fie la un alt parchet unde are dreptul să
funcționeze, potrivit legii.
În condițiile unificării normelor de
competență materială și funcțională prin O.U.G. nr. 131/2006, procurorii din
structurile teritoriale ale D.I.I.C.O.T. au aceeași competență materială și
funcțională ca și procurorii din cadrul structurii centrale a D.I.I.C.O.T.
Prin urmare, în cazul infracțiunilor
ce se află în competența procurorilor D.I.I.C.O.T., aceștia îndeplinesc
aceleași atribuții cu cele îndeplinite de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Este de menționat și faptul că Înalta
Curte s-a pronunțat în mod constant prin jurisprudența sa în sensul
recunoașterii gradului de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție în cazul procurorilor care își desfășoară activitatea în
cadrul D.I.I.C.O.T.
Înalta
Curte nu poate primi susținerile intimatului în sensul că deciziile pronunțate
anterior nu au caracter obligatoriu, întrucât în practica C.E.D.O. s-a statuat
faptul că rolul unei jurisdicții supreme este tocmai acela de a regla
contradicțiile jurisdicționale, iar prin pronunțarea aceleiași soluții se evită
divergențele jurisdicționale.
Pentru toate aceste considerente, în
baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 coroborat cu art. 312 alin. (1)-(3)
C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va anula Hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008 a C.S.M., în ceea ce o privește pe recurentă, va fi admisă cererea acesteia
și va fi obligat intimatul să-i recunoască gradul profesional corespunzător
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de K.N.R.
împotriva Hotărârii nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M.
Anulează hotărârea atacată în ceea ce o
privește pe recurenta K.N.R. și obligă intimatul C.S.M. să recunoască
recurentei gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12
decembrie 2008.