ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4703/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile unor procurori care au funcționat sau funcționează în cadrul D.I.I.C.O.T., între care și recurenta K.N.R., cerere care a avut ca obiect recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru a pronunța o asemenea soluție, C.S.M. a reținut că dispozițiile O.U.G. nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea D.I.I.C.O.T. nu conțin reglementări privind cariera profesională a procurorilor delegați/detașați/numiți în cadrul acestei structuri specializate a Ministerului Public, astfel că acestora le sunt aplicabile dispozițiile art. 43-47 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.

Dispozițiile Legii nr. 508/2004 nu prevăd înlăturarea obligației de participare la concursul național pentru obținerea gradului profesional; așadar, devin aplicabile prevederile Legii nr. 303/2004. S-a apreciat de către intimat că numirea în cadrul D.I.I.C.O.T. nu poate echivala cu promovarea în funcții de execuție la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece condițiile de numire la D.I.I.C.O.T. sunt diferite de cele stabilite în vederea promovării la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta K.N.R., în temeiul art. 29 alin. (5)-(7) din Legea nr. 317/2004, și a solicitat admiterea acestuia și recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivele de recurs se arată de către recurentă faptul că D.I.I.C.O.T. funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, iar prin numirea sa în cadrul acestei structuri i-a fost oferit gradul profesional corespunzător. În opinia recurentei, o dovadă în acest sens este faptul că participă în mod obligatoriu la adunarea generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Au fost invocate și hotărâri judecătorești pronunțate în același sens. Pe de altă parte, în susținerea pretenției sale, recurenta a invocat și practica constantă a Secției de Contencios Administrativ și Fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Intimatul C.S.M. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând în motivare, în esență, că trebuie să se facă distincție între noțiunile de „promovare” și „numire” pentru că legea stabilește condiții diferite pentru cele două instituții. S-a invocat faptul că D.I.I.C.O.T., deși funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, este o structură distinctă, cu atribuții, competență, organizare și salarizare stabilite prin lege specială. Numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. se face în anumite condiții, în timp ce promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se realizează prin concurs, conform prevederilor art. 43-44 din Legea nr. 303/2004.

În concepția intimatului, chiar dacă procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T. sunt salarizați corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție atunci când funcționează în cadrul acestei structuri totuși nu se poate considera că aceștia dobândesc gradul profesional corespunzător procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru că legea prevede că, la încetarea activității, procurorii revin la parchetul de unde provin. În privința practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocată de recurentă s-a susținut de către intimat că deciziile au fost pronunțate în soluționarea unor recursuri ordinare și nu a recursului în interesul legii, motiv pentru care nu au caracter obligatoriu și nu constituie o dezlegare la problema de drept supusă judecății.

S-a apreciat de către intimat că prin dobândirea gradului profesional numai prin numire s-ar crea o situație discriminatorie în raport cu ceilalți procurori din cadrul Ministerului Public care trebuie să susțină concurs pentru promovarea în funcție de execuție. Intimatul a depus la dosar documentația care a stat la baza pronunțării hotărârii recurate. După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul pentru următoarele considerente: Astfel, prin ordinul nr. 2290/2005 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, recurenta a fost numită, începând cu data 1 noiembrie 2005, în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T., nivel central.

Numirea recurentei în cadrul D.I.I.C.O.T. s-a făcut în anul 2005 când era în vigoare forma modificată a Legii nr. 508/2004, act normativ care prevede că D.I.I.C.O.T. este o structură în cadrul Ministerului Public, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Rezultă incontestabil că D.I.I.C.O.T. este organizată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Nu are relevanță împrejurarea că această structură specializată are personalitate juridică. Regulamentul de ordine interioară al parchetelor aprobat prin Ordinul nr. 529 din 21 februarie 2007 precizează la art.4 faptul că în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție funcționează: a) D.N.A.; b) D.I.I.C.O.T.

Deși D.I.I.C.O.T. este organizată în structura centrală și teritorială [art. 4 alin. (1) Legea nr. 508/2004 modificată], structura teritorială este înființată în circumscripția teritorială a parchetelor de pe lângă curțile de apel și de pe lângă tribunale. Se mai poate observa că procurorii D.I.I.C.O.T., indiferent de nivelul structurii din care fac parte (centrală sau teritorială) sunt convocați la adunările generale din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, participă la acestea și își exprimă votul.

Înalta Curte apreciază că nu poate fi admisă ipoteza intimatului în sensul că recurentul este încadrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca procuror, exercită competențele specifice uneia dintre direcțiile Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, are o salarizare corespunzătoare acestui nivelul și totuși acest procuror nu poate să aibă și gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Un argument în acest sens este acela că toți procurorii care lucrează la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție trebuie să aibă gradul profesional corespunzător. Gradul profesional poate fi obținut fie prin concurs, conform procedurii de promovare prevăzută de Legea nr. 303/2004, fie prin numire, potrivit Legii nr. 508/2004.

Legiuitorul nu a făcut distincție în acest caz între promovare și numire, ci a prevăzut o procedură specială în favoarea acestei categorii de procurori, datorită specificului infracțiunilor asupra cărora D.I.I.C.O.T. are competență. Procedura specială nu reprezintă o favorizare a procurorilor care au solicitat numirea în cadrul D.I.I.C.O.T. și o eludare a normelor referitoare la promovare, deoarece condițiile sunt mai riguros stabilite, fiind necesare calități deosebite. Mai mult, în urma modificărilor legislative, numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. se face numai după susținerea unui interviu organizat la nivel național . Pe de altă parte, Înalta Curte consideră că nu se poate vorbi de o eventuală discriminare ce s-ar putea naște în raport cu procurorii care, pentru a accede la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, au urmat procedura de promovare reglementată de Legea nr. 303/2004.

De altfel, în ceea ce privește noțiunea de discriminare, Curtea are în vedere și practica constantă a C.E.D.O. (a se vedea și Decizia C.E.D.O. din 6 decembrie 2007 în cauza Beian contra României) în care s-a reținut că „o distincție este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă ea nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat”. Or, în speță, justificarea obiectivă constă în necesitatea combaterii infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, materializată în adoptarea Legii nr. 508/2004 și înființarea D.I.I.C.O.T. în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar justificarea rezonabilă rezidă în faptul că, îndeplinind în condițiile legii o funcție în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul numit la D.I.I.C.O.T.

dobândește ipso facto gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (ceea ce nu s-ar justifica în cazul unor eventuale detașări sau delegări, instituții care nu se confundă cu „numirea” în funcție). Sub acest aspect, Înalta Curte constată că, prin Hotărârea nr. 878 din 13 octombrie 2008, Plenul C.S.M. a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează carierea magistraților”. Împrejurarea că procurorul numit la D.I.I.C.O.T. revine, la încetarea activității, la parchetele de unde provine, nu este de natură să conducă la o altă concluzie, deoarece procurorii D.I.I.C.O.T.

sunt numiți pe perioadă nedeterminată și nu determinată. Norma legală a urmărit doar să protejeze procurorul și, mai mult, același text, art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004 republicată, mai prevede și faptul că procurorul revine fie la parchetul de unde provine fie la un alt parchet unde are dreptul să funcționeze, potrivit legii. În condițiile unificării normelor de competență materială și funcțională prin O.U.G. nr. 131/2006, procurorii din structurile teritoriale ale D.I.I.C.O.T. au aceeași competență materială și funcțională ca și procurorii din cadrul structurii centrale a D.I.I.C.O.T. Prin urmare, în cazul infracțiunilor ce se află în competența procurorilor D.I.I.C.O.T., aceștia îndeplinesc aceleași atribuții cu cele îndeplinite de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Este de menționat și faptul că Înalta Curte s-a pronunțat în mod constant prin jurisprudența sa în sensul recunoașterii gradului de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în cazul procurorilor care își desfășoară activitatea în cadrul D.I.I.C.O.T. Înalta Curte nu poate primi susținerile intimatului în sensul că deciziile pronunțate anterior nu au caracter obligatoriu, întrucât în practica C.E.D.O. s-a statuat faptul că rolul unei jurisdicții supreme este tocmai acela de a regla contradicțiile jurisdicționale, iar prin pronunțarea aceleiași soluții se evită divergențele jurisdicționale. Pentru toate aceste considerente, în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 coroborat cu art. 312 alin. (1)-(3) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul, va anula Hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008 a C.S.M., în ceea ce o privește pe recurentă, va fi admisă cererea acesteia și va fi obligat intimatul să-i recunoască gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de K.N.R. împotriva Hotărârii nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M. Anulează hotărârea atacată în ceea ce o privește pe recurenta K.N.R. și obligă intimatul C.S.M. să recunoască recurentei gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2008.