ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.12.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4703/2008

HOTĂRÂRE
12.12.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4703/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile unor procurori care au funcționat

sau funcționează în cadrul D.I.I.C.O.T., între care și recurenta K.N.R., cerere

care a avut ca obiect recunoașterea gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, C.S.M.

a reținut că dispozițiile O.U.G. nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea

și funcționarea D.I.I.C.O.T. nu conțin reglementări privind cariera

profesională a procurorilor delegați/detașați/numiți în cadrul acestei

structuri specializate a Ministerului Public, astfel că acestora le sunt

aplicabile dispozițiile art. 43-47 din Legea nr. 303/2004 privind statutul

judecătorilor și procurorilor, republicată.

Dispozițiile Legii nr. 508/2004 nu prevăd

înlăturarea obligației de participare la concursul național pentru obținerea

gradului profesional; așadar, devin aplicabile prevederile Legii nr. 303/2004.

S-a apreciat de către intimat că numirea

în cadrul D.I.I.C.O.T. nu poate echivala cu promovarea în funcții de execuție la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece condițiile de numire la D.I.I.C.O.T.

sunt diferite de cele stabilite în vederea promovării la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs petenta K.N.R., în temeiul art. 29 alin. (5)-(7) din Legea nr. 317/2004,

și a solicitat admiterea acestuia și recunoașterea gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivele de recurs se arată de către

recurentă faptul că D.I.I.C.O.T. funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție ca structură cu personalitate juridică,

specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și

terorism, iar prin numirea sa în cadrul acestei structuri i-a fost oferit

gradul profesional corespunzător.

În opinia recurentei, o dovadă în acest

sens este faptul că participă în mod obligatoriu la adunarea generală a

procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Au fost invocate și hotărâri

judecătorești pronunțate în același sens.

Pe de altă parte, în susținerea pretenției

sale, recurenta a invocat și practica constantă a Secției de Contencios

Administrativ și Fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Intimatul C.S.M. a formulat

întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând în

motivare, în esență, că trebuie să se facă distincție între noțiunile de

„promovare” și „numire” pentru că legea stabilește condiții diferite pentru

cele două instituții.

S-a invocat faptul că D.I.I.C.O.T.,

deși funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, este o structură distinctă, cu atribuții, competență, organizare și

salarizare stabilite prin lege specială.

Numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T.

se face în anumite condiții, în timp ce promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se realizează prin concurs, conform

prevederilor art. 43-44 din Legea nr. 303/2004.

În concepția intimatului, chiar dacă

procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T. sunt salarizați corespunzător procurorilor

de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție atunci când

funcționează în cadrul acestei structuri totuși nu se poate considera că

aceștia dobândesc gradul profesional corespunzător procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru că legea prevede că, la

încetarea activității, procurorii revin la parchetul de unde provin.

În privința practicii Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocată

de recurentă s-a susținut de către intimat că deciziile au fost pronunțate în

soluționarea unor recursuri ordinare și nu a recursului în interesul legii,

motiv pentru care nu au caracter obligatoriu și nu constituie o dezlegare la

problema de drept supusă judecății.

S-a

apreciat de către intimat că prin dobândirea gradului profesional numai prin

numire s-ar crea o situație discriminatorie în raport cu ceilalți procurori din

cadrul Ministerului Public care trebuie să susțină concurs pentru promovarea în

funcție de execuție.

Intimatul

a depus la dosar documentația care a stat la baza pronunțării hotărârii

recurate.

După

examinarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în

cauză, Înalta Curte va admite recursul pentru următoarele considerente:

Astfel, prin ordinul nr. 2290/2005 al

Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, recurenta a fost numită, începând cu data 1 noiembrie 2005, în

funcția de procuror la D.I.I.C.O.T., nivel central.

Numirea recurentei în cadrul D.I.I.C.O.T.

s-a făcut în anul 2005 când era în vigoare forma modificată a Legii nr.

508/2004, act normativ care prevede că D.I.I.C.O.T. este o structură în cadrul Ministerului

Public, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată

și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Rezultă incontestabil că D.I.I.C.O.T.

este organizată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Nu are relevanță împrejurarea că

această structură specializată are personalitate juridică.

Regulamentul de ordine interioară al

parchetelor aprobat prin Ordinul nr. 529 din 21 februarie 2007 precizează la art.4 faptul că în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție funcționează: a) D.N.A.; b) D.I.I.C.O.T.

Deși D.I.I.C.O.T. este organizată în

structura centrală și teritorială [art. 4 alin. (1) Legea nr. 508/2004

modificată], structura teritorială este înființată în circumscripția

teritorială a parchetelor de pe lângă curțile de apel și de pe lângă tribunale.

Se mai poate observa că procurorii D.I.I.C.O.T.,

indiferent de nivelul structurii din care fac parte (centrală sau teritorială)

sunt convocați la adunările generale din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, participă la acestea și își exprimă votul.

Înalta Curte apreciază că nu poate

fi admisă ipoteza intimatului în sensul că recurentul este încadrat la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca procuror, exercită

competențele specifice uneia dintre direcțiile Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, are o salarizare corespunzătoare acestui nivelul

și totuși acest procuror nu poate să aibă și gradul profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Un argument în acest sens este acela

că toți procurorii care lucrează la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție trebuie să aibă gradul profesional corespunzător.

Gradul profesional poate fi obținut

fie prin concurs, conform procedurii de promovare prevăzută de Legea nr. 303/2004,

fie prin numire, potrivit Legii nr. 508/2004.

Legiuitorul nu a făcut distincție în

acest caz între promovare și numire, ci a prevăzut o procedură specială în

favoarea acestei categorii de procurori, datorită specificului infracțiunilor

asupra cărora D.I.I.C.O.T. are competență.

Procedura specială nu reprezintă o

favorizare a procurorilor care au solicitat numirea în cadrul D.I.I.C.O.T. și o

eludare a normelor referitoare la promovare, deoarece condițiile sunt mai

riguros stabilite, fiind necesare calități deosebite. Mai mult, în urma

modificărilor legislative, numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. se face numai

după susținerea unui interviu organizat la nivel național .

Pe de altă

parte, Înalta Curte consideră că nu se poate vorbi de o eventuală discriminare

ce s-ar putea naște în raport cu procurorii care, pentru a

accede la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, au urmat

procedura de promovare reglementată de Legea nr. 303/2004.

De

altfel, în ceea ce privește noțiunea de discriminare, Curtea are în vedere și

practica constantă a C.E.D.O. (a se vedea și Decizia C.E.D.O. din 6 decembrie 2007 în cauza Beian contra României) în care s-a reținut că „o distincție este

discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă și rezonabilă,

adică dacă ea nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport

rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat”.

Or,

în speță, justificarea obiectivă constă în necesitatea combaterii

infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, materializată în

adoptarea Legii nr. 508/2004 și înființarea D.I.I.C.O.T. în cadrul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar justificarea rezonabilă

rezidă în faptul că, îndeplinind în condițiile legii o funcție în cadrul unei

structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, procurorul numit la D.I.I.C.O.T. dobândește ipso facto gradul

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție (ceea ce nu s-ar justifica în cazul unor eventuale detașări sau

delegări, instituții care nu se confundă cu „numirea” în funcție).

Sub

acest aspect, Înalta Curte constată că, prin Hotărârea

nr. 878 din 13 octombrie 2008,

Plenul C.S.M. a definit gradul profesional ca fiind

„dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia

parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer,

cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează carierea magistraților”.

Împrejurarea că procurorul numit la D.I.I.C.O.T.

revine, la încetarea activității, la parchetele de unde provine, nu este de

natură să conducă la o altă concluzie, deoarece procurorii D.I.I.C.O.T. sunt

numiți pe perioadă nedeterminată și nu determinată.

Norma legală a urmărit doar să

protejeze procurorul și, mai mult, același text, art. 75 alin. (11) din Legea

nr. 304/2004 republicată, mai prevede și faptul că procurorul revine fie la

parchetul de unde provine fie la un alt parchet unde are dreptul să

funcționeze, potrivit legii.

În condițiile unificării normelor de

competență materială și funcțională prin O.U.G. nr. 131/2006, procurorii din

structurile teritoriale ale D.I.I.C.O.T. au aceeași competență materială și

funcțională ca și procurorii din cadrul structurii centrale a D.I.I.C.O.T.

Prin urmare, în cazul infracțiunilor

ce se află în competența procurorilor D.I.I.C.O.T., aceștia îndeplinesc

aceleași atribuții cu cele îndeplinite de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Este de menționat și faptul că Înalta

Curte s-a pronunțat în mod constant prin jurisprudența sa în sensul

recunoașterii gradului de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție în cazul procurorilor care își desfășoară activitatea în

cadrul D.I.I.C.O.T.

Înalta

Curte nu poate primi susținerile intimatului în sensul că deciziile pronunțate

anterior nu au caracter obligatoriu, întrucât în practica C.E.D.O. s-a statuat

faptul că rolul unei jurisdicții supreme este tocmai acela de a regla

contradicțiile jurisdicționale, iar prin pronunțarea aceleiași soluții se evită

divergențele jurisdicționale.

Pentru toate aceste considerente, în

baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 coroborat cu art. 312 alin. (1)-(3)

și va fi obligat intimatul să-i recunoască gradul profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Admite recursul declarat de K.N.R.

împotriva Hotărârii nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M.

Anulează hotărârea atacată în ceea ce o

privește pe recurenta K.N.R. și obligă intimatul C.S.M. să recunoască

recurentei gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12

decembrie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-12-12
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4701/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile unor procurori care au funcționat sau funcționează în cadrul D.I.I.C.O
ÎCCJ 2009-02-03
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 521/2009
Asupra recursului de față; Astfel, din interpretarea logică și teleologică a dispozițiilor Legii nr. 303/2004, rezultă că în cazul judecătorilor și procurorilor cariera profesională evoluează prin promovarea dintr-un grad profesional în gra
ÎCCJ 2008-11-04
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3868/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008, Plenul C.S.M. a respins cererile de recunoaștere a gradului profesional de procuror corespunzătoare Parchetului d
ÎCCJ 2009-02-18
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 908/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererile de recunoaștere a gradului profesional corespunză
ÎCCJ 2008-11-20
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4231/2008
mpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că s-a făcut o interpretare corectă a noțiunilor de „numire" și „promovare", astfel încât numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. nu trebuie confundată cu o promovare
Sursă