ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4701/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4701/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile unor procurori care au funcționat sau funcționează
în cadrul D.I.I.C.O.T., între care și recurenta, cerere care au avut ca obiect
recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție.
Pentru a se pronunța în acest fel, C.S.M.
a reținut că dispozițiile O.U.G. nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea
și funcționarea D.I.I.C.O.T. nu conțin reglementări privind cariera
profesională a procurorilor delegați/detașați/numiți în cadrul acestei
structuri specializate a Ministerului Public, astfel că acestora le sunt
aplicabile dispozițiile art. 43-47 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor
și procurorilor, republicată.
Dispozițiile Legii nr. 508/2004 nu prevăd
înlăturarea obligației de participare la concursul național pentru obținerea gradului
profesional și devin aplicabile prevederile Legii nr. 303/2004 care se aplică
în mod corespunzător, potrivit art. 26 din Legea nr. 508/2004.
S-a apreciat că numirea în cadrul D.I.I.C.O.T.
nu poate echivala cu promovarea în funcții de execuție la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție deoarece condițiile de numire la D.I.I.C.O.T.
sunt diferite de cele stabilite în vederea promovării la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat
recurs recurenta A.S. pe care o consideră nelegală.
În motivele de recurs se arată că D.I.I.C.O.T.
funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracțiunilor
de criminalitate organizată și terorism, iar prin numirea sa în cadrul acestei
structuri i-a fost oferit gradul profesional corespunzător.
O dovadă în acest sens este faptul că
participă obligatoriu la adunarea generală a procurorilor din cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar în cadrul
acesteia se desemnează membrul care să îi reprezintă în C.S.M.
Au fost invocate și hotărâri
judecătorești pronunțate în același sens.
S-a solicitat admiterea recursului și
recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție.
C.S.M. a formulat întâmpinare și a
solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat deoarece trebuie să se facă
distincție între „promovare” și „numire” pentru că legea stabilește condiții
diferite pentru cele două instituții.
S-a invocat faptul că D.I.I.C.O.T.,
deși funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție este o structură distinctă, cu atribuții, competență, organizare și
salarizare stabilite prin lege specială.
Numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T.
se face în anumite condiții, în timp ce promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se face prin concurs, conform art. 43-44
din Legea nr. 303/2004.
Chiar dacă procurorii D.I.I.C.O.T. sunt
salarizați corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție atunci când funcționează în cadrul
acestei structuri totuși nu se poate considera că aceștia dobândesc gradul
profesional corespunzător procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru că legea prevede că, la
încetarea activității, procurorii revin la parchetul de unde provin.
În privința practicii Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocată
de recurentă s-a susținut că deciziile au fost pronunțate în soluționarea unor
recursuri și nu a recursului în interesul legii și nu au caracter obligatoriu
și nu au constituit o dezlegare la problema de drept supusă judecății.
S-a
apreciat că prin dobândirea gradului profesional numai prin numire s-ar crea o
situație discriminatorie în raport cu ceilalți procurori din cadrul
Ministerului Public care trebuie să susțină concurs pentru promovarea în
funcție de execuție.
S-a
depus la dosar, de către intimat, o notă privind evoluția profesională a
recurentei și Nota Direcției Resurse Umane și Organizare care a stat la baza
emiterii hotărârii atacate.
După
examinarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în
cauză, Înalta Curte va admite recursul pentru următoarele considerente:
Recurenta a fost procuror la D.I.I.C.O.T.,
Biroul Teritorial Vrancea, începând cu 15 noiembrie 2007, în baza Ordinului nr. 2272 din 14 noiembrie 2007 al Procurorului General al României.
Numirea recurentei în cadrul D.I.I.C.O.T.
s-a făcut în anul 2007 când era în vigoare forma modificată a Legii nr. 508/2004,
act normativ potrivit căruia D.I.I.C.O.T. este o structură în cadrul Ministerului
Public, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată
și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție.
Rezultă incontestabil că D.I.I.C.O.T.
este organizată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție.
Nu are relevanță împrejurarea că
această structură specializată are personalitate juridică.
Regulamentul de ordine interioară al
parchetelor aprobat prin Ordinul nr. 529 din 21 februarie 2007 precizează la art.4 că : în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție funcționează (punctele a-n):
a)
D.N.A.;
b)
D.I.I.C.O.T.
Deși D.I.I.C.O.T. este organizată în
structura centrală și teritorială [art. 4 alin. (1) Legea nr. 508/2004
modificată], structura teritorială este înființată în circumscripția
teritorială a parchetelor de pe lângă curțile de apel și de pe lângă tribunale.
Se mai poate observa că procurorii D.I.I.C.O.T.,
indiferent de nivelul structurii din care fac parte (centrală sau teritorială)
sunt convocați la adunările generale din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, participă la acestea și își exprimă votul.
Nu poate fi admisă ipoteza
intimatului și anume, aceea a încadrării la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca procuror, a exercitării
competențelor specifice uneia dintre direcțiile Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, a salarizării corespunzătoare nivelului și totuși
procurorul să nu aibă și gradul profesional al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție.
Nu poate fi admisă ipoteza, deoarece
toți procurorii care lucrează la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție trebuie să aibă gradul profesional corespunzător.
Gradul profesional poate fi obținut
fie prin concurs conform procedurii de promovare prevăzută de Legea nr. 303/2004,
fie prin numire conform Legii nr. 508/2004.
Legiuitorul nu a făcut distincție în
acest caz între promovare și numire, ci a prevăzut o procedură specială în
favoarea acestei categorii de procurori, datorită specificului infracțiunilor
asupra cărora D.I.I.C.O.T. are competență.
Procedura specială nu reprezintă o
favorizare a procurorilor care au solicitat numirea în cadrul D.I.I.C.O.T. și o
eludare a normelor referitoare la promovare, deoarece condițiile sunt mai
drastice, fiind necesare calități deosebite. Mai mult, în urma modificărilor
legislative, numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. se face numai după susținerea
unui interviu organizat la nivel național .
Nu se poate
vorbi de o eventuală discriminare
ce s-ar naște în
raport cu procurorii care, pentru a accede la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, au urmat procedura de promovare
reglementată de Legea nr. 303/2004.
De
altfel, în ceea ce privește noțiunea de discriminare, Curtea are în vedere și
practica constantă a C.E.D.O. (a se vedea și Decizia C.E.D.O. din 6 decembrie 2007 în cauza Beian contra României) în care s-a reținut că „o distincție este
discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă și rezonabilă,
adică dacă ea nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport
rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat”.
Or,
în speță, justificarea obiectivă constă în necesitatea combaterii
infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, materializată în
adoptarea Legii nr. 508/2004 și înființarea D.I.I.C.O.T. în cadrul Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar justificarea rezonabilă
rezidă în faptul că îndeplinind, în condițiile legii, o funcție în cadrul unei
structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, procurorul numit la D.I.I.C.O.T. dobândește ipso facto gradul
profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție (ceea ce nu s-ar justifica în cazul unor eventuale detașări sau
delegări, instituții care nu se confundă cu „numirea” în funcție).
Sub
acest aspect, Curtea constată că Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr.
878 din 13 octombrie 2008
, a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui
magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care
poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea
dispozițiilor legale ce reglementează carierea magistraților”.
Împrejurarea că procurorul numit la D.I.I.C.O.T.
revine, la încetarea activității la parchetele de unde provine, nu este de
natură să conducă la o altă concluzie, deoarece procurorii D.I.I.C.O.T. sunt
numiți pe perioadă nedeterminată și nu determinată.
Norma legală a urmărit doar să
protejeze procurorul și, mai mult, același text, art. 75 alin. (11) din Legea
nr. 304/2004 republicată, mai prevede și că procurorul revine fie la parchetul
de unde provine fie la un alt parchet unde are dreptul să funcționeze, potrivit
legii.
În condițiile unificării normelor de
competență materială și funcțională prin O.U.G. nr. 131/2006, procurorii din
structurile teritoriale ale D.I.I.C.O.T. au aceeași competență materială și
funcțională ca și procurorii din cadrul structurii centrale a D.I.I.C.O.T.
Prin urmare, în cazul infracțiunilor
ce cad în competența procurorilor D.I.I.C.O.T., aceștia îndeplinesc aceleași atribuții
cu cele îndeplinite de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Referitor la practica Secției de
contencios administrativ, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în
sensul recunoașterii gradului de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție pentru promovarea din cadrul D.I.I.C.O.T.
Dacă
s-ar adopta o soluție contrară, fără argumente care să justifice declanșarea
procedurii de schimbare a practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
de contencios administrativ și fiscal, în conformitate cu art. 26 din Legea nr.
304/2004, nu ar face altceva decât să genereze divergențe de jurisprudență, ce
au ca efect un climat de insecuritate și incertitudine, fără a mai exista posibilitatea
respectării dreptului fiecărui cetățean la un proces echitabil, drept consacrat
atât de art. 21 alin. (3) din Constituția României, dar și de art. 6 din C.E.D.O.
Referitor
la susținerile intimatului că deciziile pronunțate anterior nu au caracter
obligatoriu acestea vor fi respinse pentru că, în practica C.E.D.O., rolul unei
jurisdicții supreme este tocmai acela de a regla contradicțiile jurisdicționale
iar prin pronunțarea aceleiași soluții se evită divergențele jurisdicționale.
Pentru toate aceste considerente, în
baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, art. 312 C. proc. civ., va fi
admis recursul, va fi anulată Hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008 a Consiliului Superior al Magistraturii, în ceea ce o privește pe recurentă, va fi admisă cererea
acesteia și va fi obligat intimatul să-i recunoască gradul profesional
corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A.S.
împotriva Hotărârii nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Anulează hotărârea atacată în ceea ce o
privește pe recurenta A.S. și obligă intimatul C.S.M. să recunoască recurentei
gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2008.