ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4701/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile unor procurori care au funcționat sau funcționează

în cadrul D.I.I.C.O.T., între care și recurenta, cerere care au avut ca obiect

recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Pentru a se pronunța în acest fel, C.S.M.

a reținut că dispozițiile O.U.G. nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea

și funcționarea D.I.I.C.O.T. nu conțin reglementări privind cariera

profesională a procurorilor delegați/detașați/numiți în cadrul acestei

structuri specializate a Ministerului Public, astfel că acestora le sunt

aplicabile dispozițiile art. 43-47 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor

și procurorilor, republicată.

Dispozițiile Legii nr. 508/2004 nu prevăd

înlăturarea obligației de participare la concursul național pentru obținerea gradului

profesional și devin aplicabile prevederile Legii nr. 303/2004 care se aplică

în mod corespunzător, potrivit art. 26 din Legea nr. 508/2004.

S-a apreciat că numirea în cadrul D.I.I.C.O.T.

nu poate echivala cu promovarea în funcții de execuție la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție deoarece condițiile de numire la D.I.I.C.O.T.

sunt diferite de cele stabilite în vederea promovării la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs recurenta A.S. pe care o consideră nelegală.

În motivele de recurs se arată că D.I.I.C.O.T.

funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracțiunilor

de criminalitate organizată și terorism, iar prin numirea sa în cadrul acestei

structuri i-a fost oferit gradul profesional corespunzător.

O dovadă în acest sens este faptul că

participă obligatoriu la adunarea generală a procurorilor din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar în cadrul

acesteia se desemnează membrul care să îi reprezintă în C.S.M.

Au fost invocate și hotărâri

judecătorești pronunțate în același sens.

S-a solicitat admiterea recursului și

recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

C.S.M. a formulat întâmpinare și a

solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat deoarece trebuie să se facă

distincție între „promovare” și „numire” pentru că legea stabilește condiții

diferite pentru cele două instituții.

S-a invocat faptul că D.I.I.C.O.T.,

deși funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție este o structură distinctă, cu atribuții, competență, organizare și

salarizare stabilite prin lege specială.

Numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T.

se face în anumite condiții, în timp ce promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se face prin concurs, conform art. 43-44

din Legea nr. 303/2004.

Chiar dacă procurorii D.I.I.C.O.T. sunt

salarizați corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție atunci când funcționează în cadrul

acestei structuri totuși nu se poate considera că aceștia dobândesc gradul

profesional corespunzător procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru că legea prevede că, la

încetarea activității, procurorii revin la parchetul de unde provin.

În privința practicii Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocată

de recurentă s-a susținut că deciziile au fost pronunțate în soluționarea unor

recursuri și nu a recursului în interesul legii și nu au caracter obligatoriu

și nu au constituit o dezlegare la problema de drept supusă judecății.

S-a

apreciat că prin dobândirea gradului profesional numai prin numire s-ar crea o

situație discriminatorie în raport cu ceilalți procurori din cadrul

Ministerului Public care trebuie să susțină concurs pentru promovarea în

funcție de execuție.

S-a

depus la dosar, de către intimat, o notă privind evoluția profesională a

recurentei și Nota Direcției Resurse Umane și Organizare care a stat la baza

emiterii hotărârii atacate.

După

examinarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în

cauză, Înalta Curte va admite recursul pentru următoarele considerente:

Recurenta a fost procuror la D.I.I.C.O.T.,

Biroul Teritorial Vrancea, începând cu 15 noiembrie 2007, în baza Ordinului nr. 2272 din 14 noiembrie 2007 al Procurorului General al României.

Numirea recurentei în cadrul D.I.I.C.O.T.

s-a făcut în anul 2007 când era în vigoare forma modificată a Legii nr. 508/2004,

act normativ potrivit căruia D.I.I.C.O.T. este o structură în cadrul Ministerului

Public, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată

și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Rezultă incontestabil că D.I.I.C.O.T.

este organizată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Nu are relevanță împrejurarea că

această structură specializată are personalitate juridică.

Regulamentul de ordine interioară al

parchetelor aprobat prin Ordinul nr. 529 din 21 februarie 2007 precizează la art.4 că : în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție funcționează (punctele a-n):

a)

D.N.A.;

b)

D.I.I.C.O.T.

Deși D.I.I.C.O.T. este organizată în

structura centrală și teritorială [art. 4 alin. (1) Legea nr. 508/2004

modificată], structura teritorială este înființată în circumscripția

teritorială a parchetelor de pe lângă curțile de apel și de pe lângă tribunale.

Se mai poate observa că procurorii D.I.I.C.O.T.,

indiferent de nivelul structurii din care fac parte (centrală sau teritorială)

sunt convocați la adunările generale din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, participă la acestea și își exprimă votul.

Nu poate fi admisă ipoteza

intimatului și anume, aceea a încadrării la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca procuror, a exercitării

competențelor specifice uneia dintre direcțiile Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, a salarizării corespunzătoare nivelului și totuși

procurorul să nu aibă și gradul profesional al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Nu poate fi admisă ipoteza, deoarece

toți procurorii care lucrează la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție trebuie să aibă gradul profesional corespunzător.

Gradul profesional poate fi obținut

fie prin concurs conform procedurii de promovare prevăzută de Legea nr. 303/2004,

fie prin numire conform Legii nr. 508/2004.

Legiuitorul nu a făcut distincție în

acest caz între promovare și numire, ci a prevăzut o procedură specială în

favoarea acestei categorii de procurori, datorită specificului infracțiunilor

asupra cărora D.I.I.C.O.T. are competență.

Procedura specială nu reprezintă o

favorizare a procurorilor care au solicitat numirea în cadrul D.I.I.C.O.T. și o

eludare a normelor referitoare la promovare, deoarece condițiile sunt mai

drastice, fiind necesare calități deosebite. Mai mult, în urma modificărilor

legislative, numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. se face numai după susținerea

unui interviu organizat la nivel național .

Nu se poate

vorbi de o eventuală discriminare

ce s-ar naște în

raport cu procurorii care, pentru a accede la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, au urmat procedura de promovare

reglementată de Legea nr. 303/2004.

De

altfel, în ceea ce privește noțiunea de discriminare, Curtea are în vedere și

practica constantă a C.E.D.O. (a se vedea și Decizia C.E.D.O. din 6 decembrie 2007 în cauza Beian contra României) în care s-a reținut că „o distincție este

discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă și rezonabilă,

adică dacă ea nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport

rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat”.

Or,

în speță, justificarea obiectivă constă în necesitatea combaterii

infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, materializată în

adoptarea Legii nr. 508/2004 și înființarea D.I.I.C.O.T. în cadrul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar justificarea rezonabilă

rezidă în faptul că îndeplinind, în condițiile legii, o funcție în cadrul unei

structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, procurorul numit la D.I.I.C.O.T. dobândește ipso facto gradul

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție (ceea ce nu s-ar justifica în cazul unor eventuale detașări sau

delegări, instituții care nu se confundă cu „numirea” în funcție).

Sub

acest aspect, Curtea constată că Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr.

878 din 13 octombrie 2008

, a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui

magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care

poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea

dispozițiilor legale ce reglementează carierea magistraților”.

Împrejurarea că procurorul numit la D.I.I.C.O.T.

revine, la încetarea activității la parchetele de unde provine, nu este de

natură să conducă la o altă concluzie, deoarece procurorii D.I.I.C.O.T. sunt

numiți pe perioadă nedeterminată și nu determinată.

Norma legală a urmărit doar să

protejeze procurorul și, mai mult, același text, art. 75 alin. (11) din Legea

nr. 304/2004 republicată, mai prevede și că procurorul revine fie la parchetul

de unde provine fie la un alt parchet unde are dreptul să funcționeze, potrivit

legii.

În condițiile unificării normelor de

competență materială și funcțională prin O.U.G. nr. 131/2006, procurorii din

structurile teritoriale ale D.I.I.C.O.T. au aceeași competență materială și

funcțională ca și procurorii din cadrul structurii centrale a D.I.I.C.O.T.

Prin urmare, în cazul infracțiunilor

ce cad în competența procurorilor D.I.I.C.O.T., aceștia îndeplinesc aceleași atribuții

cu cele îndeplinite de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Referitor la practica Secției de

contencios administrativ, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în

sensul recunoașterii gradului de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție pentru promovarea din cadrul D.I.I.C.O.T.

Dacă

s-ar adopta o soluție contrară, fără argumente care să justifice declanșarea

procedurii de schimbare a practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, în conformitate cu art. 26 din Legea nr.

304/2004, nu ar face altceva decât să genereze divergențe de jurisprudență, ce

au ca efect un climat de insecuritate și incertitudine, fără a mai exista posibilitatea

respectării dreptului fiecărui cetățean la un proces echitabil, drept consacrat

atât de art. 21 alin. (3) din Constituția României, dar și de art. 6 din C.E.D.O.

Referitor

la susținerile intimatului că deciziile pronunțate anterior nu au caracter

obligatoriu acestea vor fi respinse pentru că, în practica C.E.D.O., rolul unei

jurisdicții supreme este tocmai acela de a regla contradicțiile jurisdicționale

iar prin pronunțarea aceleiași soluții se evită divergențele jurisdicționale.

Pentru toate aceste considerente, în

baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, art. 312 C. proc. civ., va fi

admis recursul, va fi anulată Hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008 a Consiliului Superior al Magistraturii, în ceea ce o privește pe recurentă, va fi admisă cererea

acesteia și va fi obligat intimatul să-i recunoască gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.S.

împotriva Hotărârii nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Anulează hotărârea atacată în ceea ce o

privește pe recurenta A.S. și obligă intimatul C.S.M. să recunoască recurentei

gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2008.