ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1070/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

prin declinare de competență de la Tribunalul Bihor, reclamanta SC O.C. SRL

Oradea a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Bihor - Comisia pentru

aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare, anularea Deciziei nr.

345 din 31 august 2007 emisă de pârâtă și restabilirea situației anterioare

angajării răspunderii solidare pentru societatea reclamantă.

Ulterior, s-a solicitat și

suspendarea Deciziei nr. 345/2007.

În motivarea

acțiunii s-a arătat că SC O. SA a fost o societate pe acțiuni, înființată

conform Legii nr. 31/1990 și dizolvată ca urmare a nemajorării capitalului

social. În această situație, angajaților li s-a desfăcut contractul de muncă,

iar contractele încheiate cu beneficiarii serviciilor SC O. SA au fost

reziliate.

S-a mai arătat că angajații

disponibilizați s-au angajat la o altă societate – SC O.C. SRL, dar acest fapt

nu poate constitui o preluare a angajaților de la o societatea la alta, ci o

încetare a raporturilor de muncă dintre un angajator și angajat, respectiv

nașterea unui nou și individual raport de muncă. S-a susținut, de asemenea, că

derularea contractelor de prestări servicii între SC O.C. SRL și foștii

beneficiari ai serviciilor ce au fost prestate de SC O. SA este un simplu act

de opțiune și libertate economică, ce nu poate fi asimilat drept cauză a

răspunderii solidare și crearea unei situații împovărătoare pentru persoana

juridică reclamantă.

Prin sentința

nr. 172/CA - P.I. din 13 octombrie 2008, Curtea de Apel Oradea, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea

formulată de reclamanta SC O.C. SRL.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. 281 din 11 iulie 2007

emisă de D.G.F.P. Bihor – C.A.R.S. s-a dispus, în temeiul prevederilor art. 27

și 28 coroborat cu art. 172 C. proc. fisc., atragerea răspunderii solidare a SC

O.C. SRL pentru datoriile SC O. SA în sumă de 1.036.632 lei. A mai reținut ca

prin Decizia nr. 345 din 31 august 2007, pârâta D.G.F.P. Bihor a respins

contestația formulată de reclamanta SC O.C. SRL împotriva primei decizii, cu

motivarea că sunt respectate prevederile C. proc. fisc., respectiv art. 27 pct.

2 lit. b) și c) și pct. 3 lit. a).

Prin încheierea

nr. 55/CA/2008 din camera de consiliu din 23 octombrie 2008, s-a dispus

restituirea cauțiunii, reținându-se în considerentele acesteia că prin

soluționarea acțiunii principale cererea de suspendare a rămas fără obiect,

impunându-se restituirea cauțiunii în cuantum de 5000 lei.

A reținut prima

instanță că potrivit datelor primite de la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bihor,

cotele de participare ale administratorului M.F. la SC O. SA și la SC O.C. SRL

sunt în proporție de 90%, iar cele două societăți au același COD CAEN: 7460 -

activități de investigație și protecție a bunurilor și persoanelor și, mai

mult, același sediu.

A mai constatat

că potrivit balanței clienților din ultimii trei ani, principalii clienți ai

ambelor societăți sunt: Spitalul Județean Bihor, B.T. SA, SC I. SA și SC F. SA,

iar potrivit borderourilor depuse de societate, care evidențiază salariații

celor două societăți, angajați în ultimii trei ani, arată că salariații SC O.

SA sunt în prezent angajații SC O.C. SRL.

Față

de această situație, instanța de fond a concluzionat că pârâta D.G.F.P. Bihor a

făcut aplicarea corectă a prevederilor art. 27 pct. 2 lit. b) și c) și pct. 3

lit. a) C. proc. fisc., prin emiterea deciziei de atragere a răspunderii

solidare, neputând fi vorba de un abuz de drept din partea autorității pârâte,

fiind evident că neobținându-se avizele solicitate, din cauza datoriilor

acumulate, s-a preferat înființarea unei noi societăți cu același acționar/

asociat în cote de 90%, desfășurând aceeași activitate.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC O.C. SRL,

care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susține că

hotărârea atacată este nelegală și netemeinică.

În motivarea recursului,

în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că au

fost greșit aplicate dispozițiile art. 27 alin. (2) C. proc. fisc., întrucât

potrivit dispozițiilor Legii nr. 85/2006, atât pentru SC O. SA, cât și pentru

SC O.C. SRL s-a dispus de Tribunalul Bihor deschiderea procedurii insolvenței,

la cererea D.G.F.P. Bihor, astfel că nu i se pot aplica dispozițiile speciale

din cele două acte normative.

Se invocă și

faptul că SC O. SA a fost dizolvată de drept, ca urmare a nemajorării

capitalului social, conform dispozițiilor Legii nr. 359/2004, modificată și

completată prin O.U.G. nr. 75/2004, astfel că nu mai poate răspunde solidar.

Recurenta-reclamantă

a apreciat că în mod greșit au fost interpretate și aplicate dispozițiile art. 27

alin. (2) lit. b) și c) coroborate cu alin. (3) C. proc. fisc., deoarece aceste

prevederi nu pot îngrădi dreptul de a munci și de a alege locul de muncă,

libertatea contractuală, în sensul de a încheia contracte cu oricine. De

asemenea, arată că SC O. SA nu deține nici o calitate în SC O.C. SRL și nici

invers.

S-a susținut și

faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii sale de suspendare

și nu a dispus asupra cauțiunii achitate.

D.G.F.P. Bihor,

prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, analizând recursul formulat în raport de motivele

invocate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei cât și prin prisma

dispozițiilor legale aplicabile, apreciază că acesta este nefondat, neputând fi

reținute prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., pentru următoarele

considerente.

Potrivit

dispozițiilor art. 27 alin. (2) C. proc. fisc., persoana juridică răspunde

solidar cu debitorul declarat insolvabil, în condițiile prezentului cod, sau declarat

insolvent dacă, direct sau indirect, controlează, este controlată sau se află

sub control comun cu debitorul, sau desfășoară efectiv aceeași activitate sau

aceleași activități cu debitorul, și dacă este îndeplinită cel puțin una din

condițiile enumerate la lit. a) – c).

În sarcina

recurentei-reclamante au fost reținute ca fiind incidente dispozițiile art. 27

alin. (2) lit. b) și c) C. proc. fisc. care se referă la existența raporturilor

comerciale contractuale cu clienții și/ sau furnizorii, alții decât cei de

utilități, care, în proporție de cel puțin jumătate au avut raporturi

contractuale cu debitorul cât și la existența raporturilor de muncă sau civile

de prestări servicii cu cel puțin jumătate dintre angajații sau prestatorii de

servicii ai debitorului, coroborate cu alin. (3) lit. a), unde este redată

semnificația termenului de control ca reprezentând majoritatea dreptului de vot

fie în adunarea generală a societății comerciale, fie în consiliul de

administrație al acesteia.

Starea de

insolvabilitate a SC O. SA nu a fost contestată.

Cota de

participare a asociatului majoritar, M.F., la cele două societăți, identitatea

obiectului de activitate, prezența a cel puțin jumătate din angajații

debitoarei insolvabile pe lista cu angajați ai SC O.C. SRL, precum și existența

raporturilor comerciale ale SC O.C. SRL cu cel puțin jumătate din clienții cu

care a avut raporturi comerciale și debitoarea O. SA, sunt aspecte reținute în

decizia contestată, cât și prin hotărârea recurată, în raport de informațiile

emise de la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bihor, cât și potrivit înscrisurilor

de la dosar (filele 27-52, Dosar nr. 4589/111/2007 al Tribunalului Bihor).

Prin urmare, în

mod corect, prima instanță a statuat că prin decizia contestată s-a făcut

aplicarea corectă a dispozițiilor art. 27 alin. (2), lit. b) și c), alin. (3)

lit. a) C. proc. fisc., fiind îndeplinite condițiile răspunderii solidare a

persoanei juridice SC O.C. SRL cu debitoarea SC O. SA.

Este adevărat

că, urmare a nemajorării capitalului social debitoarea a fost dizolvată conform

prevederilor art. 228 lit. b) din Legea nr. 31/1990(R) însă, potrivit art. 233,

dizolvarea societății are ca efect deschiderea procedurii lichidării, astfel că

dizolvarea nu împiedică recuperarea de la debitoare a creanțelor datorate

bugetului de stat.

Legea nr.

85/2006 a avut ca scop instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea

pasivului debitorului aflat în insolvență, în cadrul căreia poate fi creditor

și statul, pentru creanțele la bugetul de stat neachitate.

Codul de

procedură fiscală instituie răspunderea solidară conform art. 27, ca modalitate

de recuperare numai a creanțelor bugetare.

Legea nr.

31/1990(R), Legea nr. 85/2006 și C. proc. fisc. nu conțin dispoziții exprese

referitoare la aplicarea cu prioritate a unora sau altora din normele pe care

le edictează, cu incidență în ceea ce privește recuperarea creanțelor bugetare.

Faptul că la

cererea D.G.F.P. Bihor, Tribunalul Bihor a dispus deschiderea procedurii

insolvenței față de cele două societăți nu reprezintă un motiv care să facă

inaplicabile dispozițiile art. 27 C. proc. fisc., întrucât dispozițiile Legii

nr. 85/2006 nu exclud procedura atragerii răspunderii solidare, specifică

recuperării creanțelor bugetare de la debitorul declarat insolvabil, statul

având la dispoziție mai multe proceduri de recuperare a creanțelor sale.

Această

concluzie se impune cu atât mai mult cu cât instituirea răspunderii solidare

face parte din procedura generală privind raportul de drept material fiscal

care impune reglementări fiscale speciale.

În consecință,

cât timp sunt îndeplinite condițiile răspunderii solidare atât Decizia nr. 281

din 11 iulie 2007 cât și Decizia nr. 345 din 31 august 2008 sunt temeinice și

legale, instanța de fond pronunțând o hotărâre temeinică și legală.

Criticile

recurentei-reclamante referitoare la faptul că se îngrădește dreptul la muncă

și la alegerea locului de muncă, precum și libertatea contractuală nu pot fi

reținute, întrucât atragerea răspunderii solidare a persoanelor juridice în

cazul neachitării obligațiilor fiscale datorată insolvabilității debitorului,

ce poate fi și o altă societate, este determinată nu numai de regimul de drept

procesual fiscal în cadrul căruia raporturile dintre cele două persoane sunt

strâns legate, ci și de necesitatea evitării fraudării legii fiscale, iar

dispozițiile speciale se aplică cu prioritate.

Se constată

faptul că recurenta-reclamantă a solicitat restituirea cauțiunii achitate în

vederea soluționării cererii de suspendare a actelor administrative fiscale

contestate, arătând că, urmare a soluționării dosarului de fond, cererea de

suspendare a rămas fără obiect, impunându-se restituirea sumei de 5000 RON plătită

cu acest titlu.

Potrivit art.

281

1

alin. (1) C. proc. civ., se putea solicita instanței de fond

pronunțarea asupra acestui capăt de cerere accesoriu, însă recurenta-reclamantă

nu a cerut completarea hotărârii.

Acest aspect a

fost reținut și de prima instanță prin încheierea nr. 55/CA/2008 din 23

octombrie 2008, pronunțată în dosarul cauzei, care nu face obiectul recursului.

Astfel, se

apreciază că a fost acceptată soluția cu privire la acest capăt de cerere.

Chiar dacă prima instanță nu

s-a pronunțat expres prin dispozitivul sentinței recurate, asupra cererii de

suspendare, ca urmare a respingerii acțiunii pe fond în nici un caz

recurenta-reclamantă nu ar fi obținut o soluție favorabilă cererii de

suspendare.

Urmare a celor reținute,

nici acest motiv de recurs referitor la nepronunțare asupra cererii de

suspendare și a cauțiunii, nu poate fi reținut ca fiind fondat.

În consecință, în raport de

considerentele expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)

teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de SC O.C.

SRL Oradea, împotriva sentinței nr. 172/CA- P.I. din 13 octombrie 2008 a Curții

de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 februarie 2009.